Jurisdictional conflict over whether a mobile property restitution claim in bankruptcy requires a professional dispute section under specialized civil jurisdiction

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la 30 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. în faliment, prin lichidator judiciar B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., obligarea acesteia la restituirea bunurilor mobile aparţinând reclamantei, iar dacă bunurile nu mai există, la plata contravalorii acestora stabilită de un expert evaluator autorizat.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că S.C. A. S.R.L. a încheiat contractul de închiriere nr. x din 29 martie 2016 cu S.C. D. S.R.L., având ca obiect închirierea unei hale de producţie, aflată în str. x, loc. Jilava, jud. Ilfov. Conform certificatului constatator nr. x din 28 iulie 2016, S.C. A. S.R.L. a funcţionat în sediul aflat în str. x, loc. Jilava, jud. Ilfov, având închiriate spaţiile G2 şi G3, în suprafaţă totală de 360 mp.

La 23 octombrie 2017 a fost deschisă procedura generală a insolvenţei împotriva S.C. A. S.R.L., iar la 5 martie 2018 a fost deschisă procedura simplificată a falimentului, B. fiind numită în calitate de lichidator judiciar.

S-a mai arătat că toate bunurile mobile aparţinând societăţii A. S.R.L. au rămas în sediul din str. x, spaţiul fiind închiriat ulterior de către proprietara D. S.R.L. către societatea C. S.R.L., şi că aceasta din urmă a refuzat predarea bunurilor mobile, ba chiar le foloseşte, întrucât obiectul de activitate al societăţii este acelaşi.

Prin sentinţa civilă nr. 2499 din 3 iunie 2019 Judecătoria Cornetu a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar şi a luat act că pârâta S.C. C. S.R.L. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar.

Prin decizia civilă nr. 3079/2020 din 7 decembrie 2020, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L prin lichidator judiciar.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie sub nr. x/2018.

În şedinţa publică de la 10 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale procesuale, pe care a admis-o prin încheierea nr. 16R din 10 septembrie 2021 şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. în favoarea uneia dintre secţiile specializate în litigii cu profesionişti, respectiv secţia a V-a civilă sau secţia a VI-a civilă din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, dosarul urmând a fi înaintat pentru a fi înregistrat pe rolul uneia dintre aceste secţii.

În esenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a reţinut, în esenţă, că în contextul abrogării Codului comercial prin dispoziţiile art. 230 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., conţinutul noţiunii de "profesionişti" se determină în raport de prevederile art. 3 din C. civ. şi ale art. 8 din Legea nr. 71/2011. A mai reţinut că în temeiul art. 94 pct. 1 lit. k) şi art. 95 C. proc. civ., criteriile de determinare a competenţei materiale sunt instituite după natura, obiectul sau valoarea pretenţiei.

Aceeaşi instanţă a avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti nr. 29/2001, dată în aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, potrivit căreia s-au înfiinţat complete specializate în litigiile cu profesionişti în cadrul Secţiilor a V-a Civilă şi a VI-a Civilă, în următoarele domenii: litigii cu profesionişti, insolvenţă, societăţi comerciale, concurenţă neloială, registrul comerţului. Totodată a făcut referire la Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că "pentru determinarea competenţei materiale procesuale se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011."

Plecând de la contextul legislativ prezentat anterior şi având în vedere obiectul şi natura cauzei (respectiv obligarea pârâtei la restituirea bunurilor mobile care îi aparţin reclamantei şi care au rămas în posesia pârâtei, iar, în cazul în care aceste bunuri nu mai există, obligarea pârâtei la plata contravalorii lor), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a constatat că litigiul se subsumează celor prevăzute la art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 71/2011, astfel că soluţionarea recursului nu intră în competenţa materială procesuală a secţiei a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ci a uneia din secţiile specializate în litigii cu profesionişti ale Curţii de Apel Bucureşti (Secţia a V-a civilă sau secţia a VI-a civilă).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2021.

La termenul de la 2 decembrie 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a invocat excepţia de necompetenţă materială procesuală a acestei secţii pe care a admis-o prin încheierea nr. 46/2021 din 2 decembrie 2021, a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar împotriva deciziei civile nr. 3079/2020 din 7 decembrie 2020 a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2018, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-A civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-A în vederea soluţionării acestui conflict.

În esenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a reţinut că a fost învestită cu soluţionarea recursului într-o cauză având ca obiect revendicare mobiliară, respectiv obligarea pârâtei la restituirea bunurilor mobile aparţinând acesteia sau a valorii lor, care nu presupune aplicarea unor norme juridice specifice, astfel încât litigiul nu este de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Faţă de considerentele Deciziei nr. 18 din 17 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul, în sensul că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din legea menţionată, şi faţă de dispoziţiile C. proc. civ. care nu fac distincţie în funcţie de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, s-a apreciat că prima secţie civilă învestită este competentă din punct de vedere material procesual să soluţioneze recursul, atât timp cât aceasta presupune rezolvarea unei probleme pur civile referitoare la condiţiile pentru revendicarea mobiliară, iar dispoziţiile legale aplicabile nu sunt unele specifice raporturilor juridice dintre profesionişti.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele învestite, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material procesual, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte notează că raporturile juridice dintre părţile litigiului se circumscriu cadrului determinat de solicitarea reclamantei S.C. A. S.R.L., ulterior intrării sale în insolvenţă, de a i se restitui anumite bunuri mobile sau contravaloarea acestora, bunuri care au rămas în spaţiul în care şi-a desfăşurat activitatea şi care a fost preluat de pârâtă. Conform susţinerilor reclamantei, pârâta a refuzat predarea bunurilor mobile, care au fost şi sunt şi în prezent utilizate în activitatea economică a acestei din urmă societăţi.

Se apreciază că pentru a putea stabili care este regimul juridic al bunurilor în discuţie este necesară valorificarea specializării judecătorului în materia raporturilor economice dintre doi comercianţi, în sensul art. 8 din Legea nr. 71/2011, raporturile dintre părţi fiind grefate pe o activitate profesională/economică.

Înalta Curte mai reţine că prin Hotărârea nr. 29/2011, adoptată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti în aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, s-au înfiinţat completuri specializate în litigiile cu profesionişti în cadrul Secţiilor a V-a Civilă şi a VI-a Civilă, în următoarele domenii: litigii cu profesionişti, insolvenţă, societăţi comerciale, concurenţă neloială, registrul comerţului.

În sensul Deciziei nr. 18/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, "competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

În considerentele acestei decizii, s-a stabilit că revine judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul "de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate" în vederea determinării la speţă a competenţei materiale procesuale proprii (paragraful 176).

Instanţa supremă are în vedere şi dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 207/2018 publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2018, aplicabile în prezenta cauză faţă de data introducerii acţiunii (30 octombrie 2018). Acest text de lege prevede că "în cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, (...)." Raportat la varianta anterioară a aceluiaşi articol, care prevedea existenţa secţiilor sau, după caz, completurilor specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor, fără a se referi expres la cauzele cu profesioniştii, se distinge intenţia legiuitorului de a delimita litigiile de natură civilă aşa zise de drept comun de cele cu profesionişti şi de a le încredinţa spre soluţionare unor secţii diferite, dând astfel eficienţă aspectului calitativ, de specializare şi valorificare a experienţei profesionale a judecătorului în compunerea completului de judecată.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2022.