Validity of service to judicial administrator and application of res judicata in revision proceedings for contradictory decisions

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2021

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin decizia nr. 21/A din 18.02.2020 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca nefondat apelul exercitat de apelantul Banca de Export Import a României Exim Bank S.A., în contradictoriu cu intimatul A. S.R.L. (fostă B. S.R.L), şi intimatul C. S.R.L., prin administrator judiciar D., împotriva încheierii nr. 4213/27.09.2018, pronunţată de Judecătoria Tîrgu Mureş în dosarul nr. x/2017; a fost obligată apelanta Banca de Export Import a României Exim Bank S.A la plata în favoarea A. S.R.L. (fostă B. S.R.L) a sumei de 7.414 RON cu titlu de cheltuieli de judecată aferente apelului, reprezentând onorariu avocat redus, cheltuieli de cazare şi transport; s-a respins ca nefondat apelul exercitat de A. S.R.L. (fostă B. S.R.L), în contradictoriu cu intimatul Banca de Export Import a României Exim Bank S.A, şi intimatul C. S.R.L., prin administrator judiciar D., împotriva încheierii nr. 4213/27.09.2018, pronunţată de Judecătoria Tîrgu Mureş în dosarul nr. x/2017 şi s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată în acest apel.

Împotriva acestei hotărâri A. S.R.L. (fosta B. SRL), a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin decizia nr. 37/A din 9 februarie 2021 a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta A. S.R.L. (fosta B. SRL), împotriva deciziei nr. 21/A din 18.02.2020 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) a declarant recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut, în esenţă, că administratorul judiciar al debitoarei din prezentul dosar nu a fost citat la sediul său profesional, ci a fost citat la adresa fostului avocat al administratorului statutar al societăţii C. S.R.L., respectiv la sediul Cabinetului de Avocat E., dovadă în acest sens fiind confirmarea de predare a actelor de procedură,

Astfel, susţine recurenta, din confirmarea de predare a actelor de procedură, reiese că citaţia aferentă prezentului dosar a fost comunicată la adresa din Târgu Mureş, str. x, jud. Mureş, aceasta fiind adresa fostului avocat al administratorul statutar al debitorului.

Deşi în cuprinsul confirmării de predare a actelor de procedură este menţionat faptul că citaţia este emisă pentru a fi comunicată administratorului judiciar al debitorului C. S.R.L., aceasta este înmânată unei alte persoane, drept care procedura de citare în prezenta cauză nu a fost legală, devenind incidente dispoziţiile art. 154 alin. (2) C. proc. civ.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de revizuire a soluţionat cauza cu nerespectarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o prezentare detaliată a parcursului judiciar al cauzei cu referire la autoritatea de lucru judecat, recurenta susţine că decizia 21 încalcă în mod evident autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte corectitudinea şi legalitatea stabilită deja în mod definitiv prin Decizia 366, emiţând o hotărâre diametral opusă.

În continuarea susţinerii motivului de recurs invocat, recurenta a prezentat, în mod identic, argumentele expuse în susţinerea cererii de revizuire.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă admiterea cererii de revizuire.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că administratorul judiciar al debitoarei din prezentul dosar nu a fost citat la sediul său profesional, ci a fost citat la adresa fostului avocat al administratorului statutar al societăţii C. S.R.L., respectiv la sediul Cabinetului de Avocat E..

Examinând actele şi lucrările dosarului curţii de apel se constată că procedura de comunicare a actelor procedurale în faţa instanţei de revizuire s-a îndeplinit la ultimul sediu al debitoarei, respectiv în Craiova, judeţul Dolj; în Târgu Mureş, judeţul Mureş şi la domiciliul ales al debitoarei în Târgu Mureş, judeţul Mureş, astfel cum debitoarea a fost citată şi pe parcursul soluţionării apelurilor prin decizia nr. 21/A din 18 februarie 2020 a cărei revizuire s-a solicitat şi când procedura de citare a fost legal îndeplinită potrivit încheierii din data de 14.01.2021 a Tribunalului Specializat Mureş.

Pe procesul-verbal de înmânare a citaţiei emis pentru soluţionarea cererii de revizuire pentru adresa din Târgu Mureş, Calea x judeţul Mureş şi indicată în decizia a cărei revizuire s-a solicitat, este menţionat faptul că destinatarul/persoana majoră care locuieşte cu acesta sunt absenţi, iar actele au fost depuse la cutia poştală, procedura fiind îndeplinită în modalitatea prevăzută la art. 163 alin. (3) C. proc. civ., respectiv, în lipsa destinatarului, comunicarea actelor de procedură s-a efectuat prin depunere în cutia poştală.

Pentru adresele din Craiova, Crinului nr. 60 judeţul Dolj şi de la domiciliul ales al debitoarei în Târgu Mureş, judeţul Mureş pe procesele-verbal de înmânare a citaţiilor pentru soluţionarea cererii de revizuire este menţionat faptul că citaţiile au fost primite de funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei fiind trecute seria şi numărul actului de identitate şi semnătura, procedura fiind îndeplinită în modalitatea prevăzută la art. 163 alin. (1) C. proc. civ., respectiv comunicarea citaţiei se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea.

Prin urmare, nu poate fi primită susţinerea recurentelor că procedura de citare în soluţionarea cererii de revizuire nu a fost legală.

Înalta Curte, reaminteşte că în ceea ce priveşte îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor procedurale în situaţia în care partea îşi schimbă domiciliul, dispoziţiile art. 172 C. proc. civ. prevăd că: dacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării.

Sancţiunea care intervine în cazul în care partea omite să facă o atare încunoştinţare este aceea că procedura de citare se va considera legal îndeplinită la adresa unde partea a fost citată pe parcursul procesului, astfel că nu se poate reţine vreo încălcare a normelor de procedură cu ocazia soluţionării cererii de revizuire şi pe cale de consecinţă, este nefondat motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de revizuire a soluţionat cauza cu nerespectarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că instanţa care a soluţionat cererea de revizuire a aplicat corect dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desfiinţării unei hotărâri judecătoreşti definitive, care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunţarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în anumite cazuri, strict determinate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat şi presupune îndeplinirea mai multor condiţii cumulative: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente, părţi, obiect şi cauză, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Aşadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, în situaţia în care instanţele au dat soluţii contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului ca fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabila, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

În speţa dedusă judecăţii, recurenta invocă o pretinsă contrarietate între decizia nr. 21/A din 18 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul specializat Mureş în dosarul nr. x/2017 şi decizia nr. 366/A din 18 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. x/2017.

Întreaga argumentare a recurentei vizând greşita analiză a autorităţii de lucru judecat este nefondată.

Astfel, instanţa de revizuire a constatat în mod corect că din analiza deciziei nr. 21/A din 18 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul specializat Mureş, în dosarul nr. x/2017, s-a invocat puterea de lucru judecat în acest dosar, iar instanţa învestită a analizat şi motivat excepţia, argumentele acestei soluţii fiind menţionate în considerentele hotărârii, astfel:"În ceea ce priveşte critica apelantei, formulată oral în cadrul şedinţei din data de 14.01.2014, prin care se invocă puterea de lucru judecat în raport cu sentinţa nr. 420/06.02/2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Tg. Mureş reţinem de asemenea că este neîntemeiată. (. . . . . . . . . . . .). În cauză, prin modul de soluţionare a contestaţiei la executare ce face obiectul prezentului dosar soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Tg. Mureş nu este contrazisă deoarece în acest dosar instanţa nu a analizat nici procesul-verbal de sechestru asupra stocului de produse farmaceutice din 09.10.2017 şi nici procesul-verbal de ridicare a acestor produse farmaceutice din data de 11.10.2017."

Ca atare, se constată că nu sunt întrunite în mod cumulativ cerinţele impuse de dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., întrucât în cel de-al doilea proces s-a invocat şi analizat excepţia puterea de lucru judecat, astfel încât susţinerea recurentului este nefondată.

Trebuie menţionat că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Concluzionând, se constată că aspectele invocate, pe larg, prin cererea de recurs sunt aceleaşi din cererea de revizuire şi îmbracă în realitate caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greşită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.

Având în vedere aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) împotriva deciziei nr. 37/A din 9 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) împotriva deciziei nr. 37/A din 9 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2021.