Pension appeal declared inadmissible; annuity annulment ruling stands final.

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad la data de 29 mai 2020 reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Arad şi Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti - Comisia Centrală de Contestaţii, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la recalcularea pensiei - dosar nr. x - conform datelor din adeverinţele nr. x/20.06.2017, completarea la aceasta cu nr. x/10.10.2019, cu precizările de rigoare, adeverinţa nr. x/10.10.2019 - emise de Direcţia Resurse umane din cadrul B. S.A. Bucureşti care cuprind perioada de plată a CAS-ului respectiv anii 1991-1998, drepturi pe care le solicită din luna următoare depunerii cererii sale la Casa Judeţeană de Pensii Arad respectiv începând cu 1 august 2017 cu luarea în considerare a datelor trecute în anexa 1 la adeverinţa coloana 15; anularea Hotărârii nr. 32994/11.05.2020 emisă de Casa Naţională de Pensii - Comisia centrală de Contestaţii - dată după trei ani de la depunerea contestaţiei sub nr. x/17 august 2017, cu precizările ulterioare - emisă cu încălcarea prevederilor legale, răspunsul ajungând cu o întârziere de 3 ani, răspuns care nu a ţinut cont de precizările şi solicitările - legitime transmise către comisie; anularea deciziei nr. 312468/02.08.2017 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Arad şi emiterea unei noi decizii care să ţină cont de actele normative enumerate, care sunt în vigoare şi care reglementează toată situaţia; cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale prin sentinţa nr. 518 din 28 iulie 2020 a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A. împotriva pârâtelor Casa Judeţeană de Pensii Arad şi Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti - Comisia Centrală de Contestaţii, având ca obiect recalculare pensie.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul A. a formulat apel.

Prin decizia civilă nr. 12 din 12.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2020, a fost respins apelul formulat de către reclamantul-apelant A. împotriva sentinţei civile nr. 518/2020, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2020, în contradictoriu cu pârâtele-intimate Casa Judeţeană de Pensii Arad şi Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti - Comisia Centrală de Contestaţii.

Împotriva acestei decizii A. a formulat contestaţie în anulare.

Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale prin decizia civilă nr. 304 din 7 aprilie 2021 a respins contestaţia în anulare, formulată de către contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 12 din 12.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Arad şi Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti.

Împotriva acestei decizii A. a declarat recurs.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

La originea prezentului litigiu se află cererea formulată de A., prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Arad şi Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti - Comisia Centrală de Contestaţii, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la recalcularea pensiei şi emiterea unei noi decizii care să ţină cont de actele normative enumerate.

Prezenta cale extraordinară de atac are ca obiect decizia civilă nr. 304 din 7 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a respins contestaţia în anulare formulată de către contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 12 din 12.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Arad şi Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti.

Aşadar, hotărârea atacată în cauza de faţă a fost dată într-o contestaţie în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel în calea de atac a apelului, hotărâre care este definitivă, conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Decizia prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare împotriva unei hotărâri, prin care a fost respins apelul într-un litigiu al cărui obiect este încadrat în materia asigurărilor sociale, nu poate fi atacată cu recurs, întrucât nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflicte de muncă şi asigurări sociale…".

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Totodată, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Prin urmare, hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare este, la rândul său, definitivă, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., deoarece hotărârea dată asupra contestaţiei în anulare nu este supusă recursului.

Astfel, decizia civilă nr. 304 din 7 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, care a făcut obiectul contestaţiei în anulare, este definitivă.

Totodată, se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Ca atare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Principiul legalităţii căilor de atac este consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Totodată, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu recursul declarat împotriva unei hotărâri definitive care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 304 din 7 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2021.