Insurance dispute: Recourse barred by statutory exclusion of insurance matters under Art. 483(2) CPC

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra excepţiei inadmisibilităţii;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 07.01.2020, reclamanţii A., reprezentat de mama sa B., C., asistat de mama sa B. şi D., asistată de mama sa B., şi E. au solicitat, cu citarea intervenientului forţat F., obligarea pârâtei G. S.A. la plata daunelor materiale şi morale pentru prejudiciul produs şi suferinţa cauzată reclamanţilor în urma accidentului rutier din data de 27.11.2018, după cum urmează:

- suma de 400.000 RON cu titlu de daune morale pentru A., în calitate de fiu al defunctului H.;

- suma de 400.000 RON, cu titlu de daune morale pentru C., în calitate de fiu nelegitim al defunctului H.;

- suma de 140.000 RON, cu titlu de daune morale pentru C., în calitate de persoană vătămată în urma accidentului;

- suma de 400.000 RON, cu titlu de daune morale pentru D., în calitate de fiică nelegitimă al defunctului H.;

- suma de 220.039 RON pentru reclamantul E., în calitate de persoană vătămată în urma accidentului, din care: 220.000 RON cu titlu de daune morale şi 39 RON cu titlu de daune materiale.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2%, calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata efectivă a despăgubirilor, conform art. 26 iii) din Norma nr. 20/2017 privind asigurările auto şi art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă prin sentinţa nr. 170/LP/2020 din 22.10.2020, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., reprezentat de mama sa B., C., asistat de mama sa B. şi D., asistată de mama sa B., şi E., în contradictoriu cu pârâta G. S.A.; a obligat pârâta să achite pentru fiecare din reclamanţii A., reprezentat de mama sa B., C. şi D., în calitate de copii ai victimei H., suma de 200.000 RON reprezentând despăgubiri morale, la care se calculează penalităţi de întârziere de 0,2%/zi din a 11-a zi de la comunicarea hotărârii definitive până la data plăţii; a obligat pârâta să achite pârâtului C., în calitate de parte vătămată în accidentul din 27.11.2018, suma de 60.000 RON reprezentând daune morale, la care se calculează penalităţi de întârziere de 0,2%/zi din a 11-a zi de la comunicarea hotărârii definitive până la data plăţii; a obligat pârâta să achite pârâtului E., în calitate de parte vătămată în accidentul din 27.11.2018, suma de 39 RON reprezentând daune materiale şi suma de 100.000 RON reprezentând daune morale, la care se calculează penalităţi de întârziere de 0,2%/zi din a 11-a zi de la comunicarea hotărârii definitive până la data plăţii şi a respins restul pretenţiilor.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de apel G. S.A..

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă prin decizia nr. 76/2021-A/C din 18 martie 2021 a admis apelul declarat apelanta G., în contradictoriu cu intimaţii A., reprezentat de mama sa B., C. şi D., ambii asistaţi de mama lor B. şi E., împotriva sentinţei nr. 170 din 22 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că, a redus cuantumul daunelor morale cuvenite reclamantului E., în calitate de parte vătămată în accidentul din 27.11.2018, la suma de 45.000 RON şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

În temeiul art. 41 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, a dispus comunicarea prezentei încheieri la Direcţia Impozite Taxe din cadrul Primăriei Comunei Şimian, pentru plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 3905 RON, datorate de C.. Fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, pârâta G. S.A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. solicitând casarea sentinţei şi deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 76/2021-A/C din 18 martie 2021, prin care Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat apelanta G., în contradictoriu cu intimaţii A., reprezentat de mama sa B., C. şi D., ambii asistaţi de mama lor B. şi E., împotriva sentinţei nr. 170 din 22 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că, a redus cuantumul daunelor morale cuvenite reclamantului E., în calitate de parte vătămată în accidentul din 27.11.2018, la suma de 45.000 RON şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii - 07 ianuarie 2020, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din asigurări.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.., va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă G. S.A. împotriva deciziei nr. 76/2021-A/C din 18 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2021.