Stamp tax applicability to incidental motion for suspension and requirement of certification for public documents under Art. 413(1)(2) Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2021

Analizând actele de la dosar şi încheierea atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 756.277 euro, cu titlu de rest din bonusul de fidelitate prevăzut în baza contractului de fidelizare încheiat de părţi la data de 09.12.2014.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin sentinţa civilă nr. 3226 din data de 6 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 756.277 euro, în echivalent în RON la cursul Băncii Naţionale a României din ziua efectuării plăţii şi a sumei de 38 847,50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 3226 din data de 6 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pârâta B. S.A. a formulat apel, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă prin încheierea din data de 22 septembrie 2020, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului formulat de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3226 din data de 6 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Împotriva deciziei încheierea din data de 22 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs invocate, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că primul motiv de nelegalitate îl constituie încălcarea art. 197 C. proc. civ., întrucât cererea de suspendare a judecării apelului nu s-a formulat odată cu exercitarea căii de atac şi nu a fost timbrată, nici în cadrul acesteia şi nici distinct.

Recurentul-reclamant susţine că suspendarea facultativă a judecării procesului nu a fost dispusă din iniţiativa instanţei de apel, ci la iniţiativa părţii apelante B. S.A., astfel încât referirea instanţei de apel că " suspendarea facultativă, fie raportat la un proces civil, fie unul penal, poate fi dispusă în discuţie şi din oficiu, de către instanţă, din necesităţi de oportunitate, astfel că punerea în discuţie a unei cereri de suspendare de către una dintre părţi nu impune timbrarea acesteia", este una lipsită de temei legal.

Recurentul-reclamant consideră că cererea de suspendare facultativă formulată de B. S.R.L. nu se regăseşte printre excepţiile anume şi limitativ prevăzute de art. 28, 29 şi 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Al doilea motiv de nelegalitate, susţine recurentul-reclamant, constă în nesocotirea normei de procedură impuse de art. 476 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., în condiţiile în care, cererea nouă de suspendare a procesului s-a întemeiat exclusiv pe înscrisuri noi, anexate acesteia direct în apel.

Recurentul-reclamant susţine că încheierea recurată este nelegală şi cu privire la ignorarea prevederilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că nu s-a aplicat sancţiunea procesuală "de a nu ţine seama de înscris" în condiţiile în care cele 39 de înscrisuri nu erau certificate pentru conformitate.

În opinia recurentului-reclamant, motivarea măsurii suspendării judecăţii apelului este în contradicţie cu probele administrate de prima instanţă, prezentând în continuare adresa din 31.05.2017, extrasul de cont eliberat de apelanta-pârâtă în luna martie 2017, adeverinţa nr. x/2016 şi nota de lichidare eliberată reclamantului la data de 02.06.2017.

Recurentul-reclamant consideră că motivarea "în speţă se îndeplinesc condiţiile suspendării facultative prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv existenţa unei speţe în care s-a început urmărirea penală (în cauză, a fost deja şi trimis în judecată), ce ar putea avea înrâuriri hotărâtoare asupra hotărârii civile", este nefondată, având în vedere că nu mai există urmărirea penală începută conform textului de procedură evocat.

Pentru aceste motive recurentul-reclamant a solicitat, în principal, anularea ca netimbrată a cererii de suspendare a judecării apelului, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-pârâtă B. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate ca fiind temeinică ş legală.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 01 aprilie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 17 iunie 2021 a fost admis în principiu recursul şi s-a fixat termen pentru judecare în şedinţă publică.

Înalta Curte, analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Întreaga argumentare a recurentului privind încălcarea art. 197 C. proc. civ., întrucât cererea de suspendare a judecării apelului nu s-a formulat odată cu exercitarea căii de atac şi nu a fost timbrată, nici în cadrul acesteia şi nici distinct, va fi înlăturată.

Cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 413 nu face parte dintre cererile indicate şi nominalizate de dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013 privind timbrarea, astfel încât nu se poate vorbi despre o încălcare a dispoziţiilor art. 197 C. proc. civ.

Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel măsura de suspendare facultativă reprezintă o măsură de administrare a justiţiei care, ca regulă, nu se timbrează.

Este adevărat că cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 413 C. proc. civ. nu este prevăzută printre excepţiile anume şi limitativ prevăzute de art. 28, 29 şi 30 din O.U.G. nr. 80/2013, însă nici nu face parte dintre cererile expres menţionate ca fiind obligatoriu să fie timbrate.

Susţinerea recurentului privind aplicarea dispoziţiilor art. 27 din O.U.G. nr. 80/2003 pentru a susţine timbrarea cererii de suspendare, va fi înlăturată având în vedere că menţionatele dispoziţii sunt aplicabile acţiunilor şi cererilor neevaluabile în bani, însă care fac obiectul unor acţiuni introductive de instanţă, iar cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 413 C. proc. civ. este o cerere incidentală, astfel că nu se impune timbrarea.

Nefondate sunt şi criticile privind formularea cererii de suspendare odată cu declararea căii de atac, întrucât suspendarea prevăzută de art. 413 poate interveni oricând în cursul desfăşurării procesului şi poate fi formulată atât de către părţi cât şi de instanţă, din oficiu, în momentul în care se constată că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 413 C. proc. civ.

Nu se poate considera că reţinerea instanţei de apel potrivit căreia " suspendarea facultativă, fie raportat la un proces civil, fie unul penal, poate fi dispusă în discuţie şi din oficiu, de către instanţă, din necesităţi de oportunitate, astfel că punerea în discuţie a unei cereri de suspendare de către una dintre părţi nu impune timbrarea acesteia", este lipsită de temei legal, întrucât instanţa de apel a explicat, de ce toate cererile formulate în temeiul dispoziţiilor art. 413 nu pot fi timbrate.

În ceea ce priveşte susţinerea privind ignorarea prevederilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., fără a se considera că instanţa de recurs analizează aspectele de netemeinicie, se apreciază că instanţa de apel a reţinut în mod corect că înscrisurile sunt înscrisuri publice, ce fac referire la alte dosare, nefiind necesară certificarea acestora de către avocat, întrucât acestea nu provin de la parte.

Alegaţiile recurentului privind presupusa contradicţie a motivării măsurii suspendării judecăţii apelului cu probele administrate de prima instanţă nu pot face obiectul analizei în această etapă procesuală ştiut fiind faptul că instanţa de apel este suverană în aprecierea probatoriului administrat.

Susţinerile recurentului privind faptul că motivarea "în speţă se îndeplinesc condiţiile suspendării facultative prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv existenţa unei speţe în care s-a început urmărirea penală (în cauză, a fost deja şi trimis în judecată), ce ar putea avea înrâuriri hotărâtoare asupra hotărârii civile", este nefondată, având în vedere că nu mai există urmărirea penală începută conform textului de procedură evocat, vor fi înlăturate.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.

Suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanţei de judecată şi se întemeiază pe declanşarea urmăririi penale pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se pronunţe.

Textul impune în mod expres şi neechivoc condiţia declanşării urmăririi penale pentru o infracţiune, precum şi existenţa unor elemente suficiente din care să rezulte că existenţa infracţiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se pronunţe în cauza supusă suspendării.

Astfel cum s-a arătat mai sus, suspendarea în temeiul de lege evocat, este o suspendare facultativă şi este lăsată la latitudinea instanţelor de judecată care în raport de înscrisurile aflate la dosar apreciază dacă această măsură poate fi dispusă sau nu, pentru a preîntâmpina, totodată, pronunţarea unor hotărâri contradictorii.

Susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora nu mai există urmărirea penală, vor fi înlăturate, având în vedere că pentru suspendarea judecăţii cauzei condiţia esenţială este ca declanşarea urmăririi penale să fie făcută pentru o infracţiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se pronunţe în cauza supusă suspendării.

În cauză, obiectul prezentului litigiu îl reprezintă o acţiune în pretenţii contractuale, derivând dintr-o situaţie contractuală complexă ce implică obligaţii sinalagmatice între părţi, obligaţii ce includeau norme de diligenţă şi calitate a serviciului prestat de reclamant care excludeau un comportament ilicit de natură extracontractuală (civilă sau penală) a acestuia.

În dosarul penal nr. x/2015, aflat pe rolul Tribunalului Prahova, se pun în discuţie aspecte ale ilicitului penal ce ar putea avea înrâurire asupra constatării îndeplinirii conforme a obligaţiei sinalagmatice a reclamantului, ce avea drept obligaţie corelativă din partea pârâtei plata sumei de bani ce i se solicită în prezenta speţă.

Contrar susţinerilor recurentului, în cauză, instanţa de apel în mod legal a dispus suspendarea judecăţii în temeiul de lege invocat, având în vedere că soluţionarea dosarului penal nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Prahova are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa, întrucât, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, reţinerile situaţiei de fapt făcute de instanţa penală s-ar impune cu forţa efectului pozitiv de lucru judecat.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa de apel a aplicat în mod legal dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cu respectarea condiţiilor cerute de textul legal menţionat.

În considerarea celor ce preced, constatând că nu se confirmă motivele de nelegalitate reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2021.