Suspension of labor litigation for challenge to disciplinary dismissal upheld where pending criminal proceedings on bribery and forgery decisively influenced determination of disciplinary liability

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 24.08.2018, contestatorul A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună Anularea deciziei nr. x/03.08.2018 de desfacere disciplinara a contractului individual de muncă ca nelegală şi netemeinică, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri băneşti, egale cu salariile indexate, majorate si actualizate, precum si cu celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat ca salariat; să se constate hârţuirea psihologică şi a violenţei psihice la care a fost supus de către angajatoare prin prepuşii săi, a încălcării demnităţii în muncă, precum şi constatarea încălcării principiului bunei credinţe în relaţiile de muncă, obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 euro daune morale în vederea reparării prejudiciului care i-a fost cauzat prin practicile abuzive la locul de munca, a actelor de discriminare şi hărţuire morală săvârşite de angajator, cu cheltuieli de judecata.

Tribunalul Ilfov, secţia civilă prin sentinţa civilă nr. 2763 din 12 septembrie 2019 a admis în parte cererea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L.; a anulat Decizia de concediere nr. x/03.08.2018 emisă de către pârâtă, ca nelegală şi netemeinică; a obligat pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii şi până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi a respins cererea pentru rest.

Împotriva sentinţei nr. 2763 din 12 septembrie 2019 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă a declarat apel pârâta B. S.R.L., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin încheierea din data de 02 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării apelului formulat de apelanta pârâtă B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 2763/12.09.2019 pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul reclamant A., până la soluţionarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie sub nr. x/2020, declinat spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

Împotriva încheierii din 02 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că încheierea recurată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în speţă, a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant susţine că, în cauză, instanţa de apel nu a analizat şi, în consecinţă, nu a observat că în raport de particularităţile concrete ale speţei, de motivările expuse de reclamant în acţiune şi de soluţia pronunţată prin sentinţa nr. 2763/12.09.2020, dezlegările ce vor fi date în dosarul penal nr. x/2020 nu au nicio relevanţă juridică şi nu sunt susceptibile a influenţa, sub nici un aspect, hotărârea ce urmează a fi dată în cadrul apelului declarat în dosarul nr. x/2018.

După prezentarea solicitărilor din acţiunea introductivă şi a reţinerilor instanţei de fond prin sentinţa nr. 2763, recurentul-reclamant susţine că faptele cercetate în cadrul dosarului penal, dacă ele există, nu pot influenţa judecarea prezentei pricini în care se solicită anularea deciziei de concediere pentru lipsa menţiunilor obligatorii prevăzute de art. 252 Codul muncii.

Pe cale de consecinţă, recurentul-reclamant apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 413 alin. (2) pct. .2 C. proc. civ., pentru care se putea dispune suspendarea pricinii, respectiv aceea că soluţia dată în cauza penală "să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea" - în mod greşit fiind reţinută incidenţa acestui text legal de către Curtea de Apel Bucureşti.

Recurentul-reclamant face precizarea că, în urma cercetărilor efectuate în dosarul penal nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a constatat că faptele imputate reclamantului A. care au făcut obiectul plângerii penale formulate de intimată, nu există, motiv pentru care, prin Ordonanţa din data de 11.08.2020 a dispus clasarea dosarului.

Pentru aceste motive recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi reluarea judecării cauzei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-pârâtă B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 25 februarie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 17 iunie 2021 a fost admis în principiu recursul şi s-a fixat termen pentru judecare în şedinţă publică.

Înalta Curte, analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Din argumentarea cererii de recurs, se constată că recurentul a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. având în vedere că dezlegările ce vor fi date în dosarul penal nr. x/2020 nu au nicio relevanţă juridică şi nu sunt susceptibile a influenţa, sub nici un aspect, hotărârea ce urmează a fi dată în cadrul apelului declarat în dosarul nr. x/2018.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.

Suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanţei de judecată şi se întemeiază pe declanşarea urmăririi penale pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se pronunţe.

Textul impune în mod expres şi neechivoc condiţia declanşării urmăririi penale pentru o infracţiune, precum şi existenţa unor elemente suficiente din care să rezulte că existenţa infracţiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se pronunţe în cauza supusă suspendării.

Astfel cum s-a arătat mai sus, suspendarea în temeiul de lege evocat, este o suspendare facultativă şi este lăsată la latitudinea instanţelor de judecată care în raport de înscrisurile aflate la dosar apreciază dacă această măsură poate fi dispusă sau nu, pentru a preîntâmpina, totodată, pronunţarea unor hotărâri contradictorii.

Susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora dezlegările ce vor fi date în dosarul penal nr. x/2020 nu au nicio relevanţă juridică şi nu sunt susceptibile a influenţa, sub nici un aspect, hotărârea ce urmează a fi dată în cadrul apelului declarat în dosarul nr. x/2018, vor fi înlăturate, având în vedere că pentru suspendarea judecăţii cauzei condiţia esenţială este ca declanşarea urmăririi penale să fie făcută pentru o infracţiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se pronunţe în cauza supusă suspendării.

În cauză, obiectul prezentei acţiuni îl reprezintă contestaţia împotriva deciziei de concediere nr. x/03.08.2018 emisă de S.C. B. S.R.L., decizie de concediere în cuprinsul căreia au fost semnalate acţiuni privind abaterile disciplinare ce au fost comise în cadrul unui ansamblu de activităţi ilicite.

În dosarul penal, constituit ca urmare a plângerii penale formulate de către S.C. B. S.R.L., la data de 15.03.2019, înregistrat iniţial pe rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei din DNA sub nr. x/2019, ulterior pe rolul secţiei de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie sub nr. x/2020 şi declinat spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a fost începută urmărirea penală in rem prin ordonanţa DNA din data de 09.05.2019 cu privire la săvârşirea infracţiunilor de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 308 C. pen. şi art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub formă continuată prev. de art. 322 alin. (1) cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

Contrar susţinerilor recurentului, în cauză, instanţa de apel în mod legal a dispus suspendarea judecăţii în temeiul de lege invocat, având în vedere că soluţionarea dosarului penal nr. x/2020 aflat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa, întrucât,aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, prin motivele de apel cu care a fost învestită instanţa de control judiciar au fost expuse critici care susţin atât legalitatea deciziei de concediere contestate, prin prisma dispoziţiilor art. 252 din Codul muncii, cât şi critici care susţin temeinicia acesteia privind analiza întrunirii condiţiilor răspunderii disciplinare.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa de apel a aplicat în mod legal dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cu respectarea condiţiilor cerute de textul legal menţionat.

În considerarea celor ce preced, constatând că nu se confirmă motivul de nelegalitate reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTNRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 2 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2021.