Peremption of cassation appeal due to six-month procedural inactivity

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 06.03.2015, reclamantul Serviciul Public - Administrarea Domeniului Public şi Privat Mangalia a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 40.469,22 RON + TVA reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului în suprafaţă de 22,71 mp situat în mun. Mangalia, str. x, în faţa blocului B1, pentru perioada 01.03.2013 - 21.10.2014 şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 125 din 29 ianuarie 2016, Judecătoria Mangalia a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins cererea formulată de reclamantul Serviciul Public - Administrarea Domeniului Public şi Privat Mangalia, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Prin decizia nr. 1108/23.06.2016, Tribunalul Constanţa a admis apelul formulat de apelanta Serviciul Public - Administrarea Domeniului Public şi Privat Mangalia, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 125 din 29 ianuarie 2016 a Judecătoriei Mangalia, în sensul că a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza primei instanţe pentru reluarea judecăţii.

Prin sentinţa nr. 2043 din data de 25.11.2016, Judecătoria Mangalia a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Serviciul Public - Administrarea Domeniului Public şi Privat Mangalia, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. şi a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în cuantum de 1500 RON reprezentând onorariu avocat.

Prin decizia nr. 1330 din 13 octombrie 2017, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis apelul formulat de apelantul Municipiul Mangalia prin Primar împotriva sentinţei nr. 2043 din 25.11.2016 a Judecătoriei Mangalia, a schimbat, în tot, sentinţa apelată în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului în suprafaţă de 22,71 mp, situat în Municipiul Mangalia, str. x, în faţa blocului B1, în cuantum de 22.635,06 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului în perioada 01.03.2013-31.03.2015; a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la contravaloarea TVA aferente sumei de 22.635,06 RON.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs intimata pârâtă A. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 337 din 5 iunie 2018 pronunţată de SECŢIA A II-A CIVILĂ, de CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL s-a constatat perimat recursul declarat de recurenta pârâtă A. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 1330/13.10.2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul reclamant MUNICIPIUL MANGALIA - prin PRIMAR.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A. S.R.L. întemeiat pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs, recurenta a susţinut, în sinteză, că prin decizia recurată, s-a constatat intervenită perimarea cererii de recurs în condiţiile în care cererea a rămas în nelucrare, fiind suspendată pentru lipsa părţilor legal citate. Suspendarea judecaţii cauzei a intervenit la data de 05.09.2018, prin încheierea de şedinţa din acea dată.

Recurenta arată că nu a primit comunicarea încheieri de suspendare din data 05.09.2018, fiind lipsită de posibilitatea promovării împotriva acesteia a căii de atac.

Chiar şi în lipsa comunicării încheierii de suspendare, recurenta arată că a luat cunoştinţa din verificarea portalului instanţelor de judecată de intervenirea suspendării, de motivaţia pronunţării acestei încheieri şi pe cale de consecinţă, a transmis prin email, în interiorul termenului procedural de 6 luni, cererea de repunere pe rol a cauzei. În aceste condiţii, solicită, ca în urma analizării documentaţiei existente la dosarul cauzei, să se constate faptul că nu se regăseşte în situaţiile expres prevăzute de procedura civilă cu privire la intervenirea perimării cererii de recurs.

Recurenta susţine că, neexistând în sarcina sa culpa în ceea ce priveşte rămânerea în nelucrare a cauzei, concluzia reală ce se desprinde este aceea a imposibilităţii intervenirii perimării în condiţiile legii.

Pentru aceste motive recurenta solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate ca fiind pronunţate cu încălcarea si aplicarea greşita a normelor de drept material aplicabile spetei deduse judecăţii.

Intimata nu a depus întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 13 februarie 2020 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 14 mai 2020 recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. a fost admis în principiu, fiind stabilit termen de judecată în raport cu art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 5 noiembrie 2020, judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepţia de perimare a cererii de recurs şi a reţinut următoarele:

Dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni.

Ca atare, perimarea apare ca o sancţiune determinată tocmai de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancţiune cât şi de act de desistare de la judecată.

În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii sunt două elemente esenţiale, sancţiunea procedurală extinzându-şi domeniul de acţiune şi asupra căilor de atac.

În speţă, se constată că judecata pricinii a fost suspendată prin încheierea de şedinţă din 5 noiembrie 2020, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Aşadar, condiţiile perimării aşa cum se desprind din dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză, de la data de 5 noiembrie 2020 - data ultimului act de procedură - şi până la data de 17 iunie 2021 - data formulării referatului de constatare a perimării -, trecând un termen mai mare de 6 luni, dată de la care părţile nu au mai formulat nicio cerere, fiind în culpă procesuală.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417-418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 337 din 5 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2021.