Electricity connection tariff compensation claim quashed and remanded for reinterpretation of "first user" rule.

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la 19 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Sud S.A. - Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Braşov a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 379.481,46 RON, reprezentând compensaţia bănească la care are dreptul reclamanta în temeiul art. 22 alin. (7) din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public aprobat prin Ordinul ANRE nr. 59/2013, în cuantum de 301.534,30 RON şi, în baza art. 1535 C. civ., dobânda legală pentru perioada 20 decembrie 2017-15 iunie 2020 în cuantum de 77.947,16 RON, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Sud S.A. - Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Braşov a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 760/C din 18 noiembrie 2020, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Împotriva încheierii de şedinţă din 21 octombrie 2020 şi a sentinţei civile nr. 760/C din 18 noiembrie 2020 a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 600/Ap din 19 mai 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 760/C din 18 noiembrie 2020, pe care a păstrat-o, şi a respins cererea intimatei-pârâte privind obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A. S.R.L., solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Braşov.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Sub aspect prealabil, recurenta-reclamantă arată că menţiunea "definitivă" din dispozitivul hotărârii atacate nu este corectă, decizia fiind susceptibilă de a fi recurată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, aceeaşi parte susţine că soluţia curţii de apel nu este motivată, fiind preluate apărările intimatei-pârâte, fără a fi cercetat fondul cauzei. Mai arată că au fost greşit aplicate art. 6 alin. (3), art. 7 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordinul ANRE nr. 28/2003 şi art. 1573, art. 1578, art. 2039 şi art. 2040 C. civ.

Autoarea căii de atac afirmă că instanţa de apel nu a analizat sensul noţiunii de "prim utilizator" în accepţiunea Ordinului ANRE nr. 28/2003 şi nu a stabilit corect situaţia de fapt, raportat la criteriul faptic ce se desprinde din textele de lege şi în temeiul căruia recurenta-reclamantă ar fi îndreptăţită la plata compensaţiei, fiind cea care a achitat tariful de racordare. Susţine că din decizia atacată nu rezultă că instanţa de apel ar fi analizat dacă ar exista o altă persoană care să deţină calitatea de prim utilizator, astfel încât să fie exclusă îndeplinirea acestei condiţii de către recurenta-reclamantă. Menţionează că S.C. B. S.R.L. nu avea în patrimoniu dreptul de a încasa compensaţia şi nu îl putea transfera.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., astfel cum a menţionat în sedinţa publică de la 2 februarie 2022.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că dispoziţiile art. 457 alin. (2) C. proc. civ. permit părţii să exercite calea de atac prevăzută de lege, independent de menţiunile făcute de curtea de apel în decizia recurată. Se constată astfel că decizia atacată poate fi cenzurată în calea de atac a recursului.

Referitor la criticile prin care se susţine că în apel nu a fost analizat sensul noţiunii de "prim utilizator", instanţa supremă reţine că recurenta-reclamantă a precizat în concluziile orale susţinute la termenul de la 2 februarie 2022 că înţelege să subsumeze aceste critici motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. reglementează în mod imperativ obligaţia instanţei de judecată de a arăta în considerentele hotărârii judecătoreşti între altele, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, indicând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, nerespectarea acestora ducând la nulitatea hotărârii astfel pronunţate, conform art. 175 C. proc. civ.

Prin urmare, nemotivarea, în oricare din ipotezele menţionate de art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod constituie un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, cu consecinţa casării acesteia şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Aceste dispoziţiile legale au fost prevăzute de legiuitor, atât în interesul unei bune administrări a justiţiei, cât şi pentru a da posibilitatea instanţelor de judecată superioare de a exercita un control efectiv şi eficient al modului de desfăşurare a procesului civil în etapele procesuale anterioare.

Înaltă Curte constată că din considerentele deciziei recurate nu rezultă că instanţa de apel a analizat noţiunea de "prim utilizator" în raport de prevederile legale aplicabile şi de actele juridice care au fost încheiate în cauză, inclusiv faţă de efectele juridice ale acordului încheiat între recurenta-reclamantă şi S.C. C. S.R.L. şi faţă de susţinerile recurentei în sensul că a achitat contravaloarea tarifului de racordare. Se observă că statuările curţii de apel se limitează la a aprecia că dreptul de a obţine compensaţia este strâns legat de contractul de racordare şi de avizul tehnic de racordare, fără însă a justifica de ce nu se poate da prevalenţă criteriului faptic.

Curtea de apel nu dezvoltă un raţionament clar şi logic din care să reiasă de ce, în situaţia concretă din dosar, cererea reclamantei este neîntemeiată, şi nici nu analizează, cu ocazia stabilirii situaţiei de fapt, care este persoana care, în calitate de prim utilizator, este îndreptăţită să încaseze compensaţia.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I şi al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 600/Ap din 19 mai 2021, pe care o va casa şi va trimite cauza spre o nouă judecată Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă.

Faţă de efectele casării deciziei atacate în temeiul pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanţa supremă nu va mai analiza celelalte critici exprimate prin cererea de recurs, subsumate pct. 8 al art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.

În rejudecare, instanţa de apel, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale, din perspectiva criticilor formulate prin cererea de apel şi având în vedere dispoziţiile Ordinului ANRE nr. 28/2003 pentru aprobarea Metodologiei de stabilire a compensaţiilor băneşti între utilizatorii racordaţi în etape diferite, prin instalaţie comună, la reţele electrice de distribuţie, va stabili persoana care are calitatea de "prim utilizator" şi care are dreptul la plata compensaţiei în raport de susţinerile recurentei-reclamante în sensul că aceasta a achitat tariful de racordare şi de efectele juridice pe care le produc contractele şi acordurile încheiate între S.C. B. S.R.L, recurenta-reclamantă şi S.C. C. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 600/Ap din 19 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2022.