Defendant's appeal against suspension order declared perimed; service-debt judgment stands
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Second Civil Section) allowed the claimant's request and declared the defendant's appeal against the interim order of 4 June 2019 (which had suspended the appeal proceedings) as perimed (lapsed), thereby upholding that suspension order and leaving the prior rulings in force: the first-instance judgment ordering the defendant to pay RON 43,950 for services under a service contract of 20 July 2015, plus 0.5% daily late-payment penalties and costs, as affirmed on appeal. The dispute arose from the defendant's non-payment of invoices issued between July and August 2015; the defendant appealed the adverse judgment and, after its appeal was dismissed, filed a further appeal, which the Court of Appeal suspended due to the parties' absence. The defendant separately appealed that suspension order, but the proceeding was again suspended on 10 December 2020 under art. 411(1)(2) of the Civil Procedure Code, and the claimant then sought a finding of peremption. The Court applied arts. 416, 417–418, and 420 of the Civil Procedure Code, holding that the case had remained inactive for more than six months through the parties' fault, with no interruption or suspension of the peremption period, and therefore declared the defendant's appeal perimed.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 494 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ; Defendant's appeal against suspension order declared perimed; service-debt judgment stands: The dispute arose from the defendant's non-payment of invoices issued between July and August 2015; the defendant appealed the adverse judgment and, after its appeal was dismissed, filed a further appeal, which the Court of Appeal suspended due to the parties' absence. The defendant separately appealed that suspension order, but the proceeding was again suspended on 10 December 2020 under art. 411(1)(2) of the Civil Procedure Code, and the claimant then sought a finding of peremption. The Court applied arts. 416, 417–418, and 420 of the Civil Procedure Code, holding that the case had remained inactive for more than six months through the parties' fault, with no interruption or suspension of the peremption period, and therefore declared the defendant's appeal perimed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for finding the appeal perished due to inactivity exceeding six months.
Applied to order the constatation of the peremption of the appeal.
Procedural basis for the Court's ruling on the appeal in this matter.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2021
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 15.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. ca instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 43950 RON contravaloare servicii în baza contractului de prestări servicii nr. x din data de 20.07.2015 şi penalităţi de întârziere în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Ploieşti prin sentinţa civilă 1754/2017 din 23.02.2017 a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A.. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 43950 RON reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. x din data de 31.07.2015, nr. x din data de 07.08.2015, nr. x din data de 14.08.2015 şi nr. x din data de 24.08.2015 şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere începând cu a 5 a zi de la data emiterii fiecărei facturi fiscale şi până la data plăţii efective şi la plata către reclamantă a sumei de 1923,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel S.C. B. S.R.L. solicitând anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare
Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal prin decizia nr. 1089/2018 din 24.04.2018 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1754 din 23.02.2017, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul - S.C. A.. S.R.L..
Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă prin încheierea din 4 iunie 2019 a dispus suspendarea judecării recursului formulat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1089 din 24.04.2018 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal.
Împotriva acestei încheieri pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs fără a indica temeiul de drept pe care se întemeiază.
În susţinerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, că la termenul de judecată din 4 iunie 2019 reprezentantul său convenţional a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare, întrucât se afla în deplasare la Judecătoria Târgovişte, anexând în acest sens documentele justificative.
A susţinut că instanţa de judecată a dispus, în mod nejustificat, suspendarea judecării recursului pentru lipsa părţilor, deşi recurenta avea tot interesul să se judece cauza şi a prezentat documente pentru a dovedi lipsa reprezentantului convenţional.
Pentru aceste argumente, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a solicitat admiterea recursului şi casarea încheierii de şedinţă din 4 iunie 2019.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 02.04.2020 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din 01 octombrie 2020 recursul declarat de pârâta B. S.R.L. a fost admis în principiu, fiind stabilit termen de judecată în raport cu art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din 10 decembrie 2020, judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La data de 13.10.2021 intimata-reclamantă S.C. A.. S.R.L. a formulat cerere de constatare a perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepţia de perimare a cererii de recurs şi a reţinut următoarele:
Dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni.
Ca atare, perimarea apare ca o sancţiune determinată tocmai de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancţiune cât şi de act de desistare de la judecată.
În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii sunt două elemente esenţiale, sancţiunea procedurală extinzându-şi domeniul de acţiune şi asupra căilor de atac.
În speţă, se constată că judecata pricinii a fost suspendată prin încheierea de şedinţă din 10 decembrie 2020, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Aşadar, condiţiile perimării aşa cum se desprind din dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză, de la data de 10 decembrie 2020 - data ultimului act de procedură - şi până la data de 13 octombrie 2020 - data formulării cererii de constatare a perimării -, trecând un termen mai mare de 6 luni, dată de la care părţile nu au mai formulat nicio cerere, fiind în culpă procesuală.
Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417-418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 4 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2021.