Restitution of abnormally seized agricultural land excluded from 2001 Restitution Law in favor of Land Fund compensation; in-kind priority over monetary equivalent for existing movable property

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 mai 2002 pe rolul Tribunalului Buzău, contestatoarele P.V. și L.E. au solicitat în contradictoriu cu intimatele Primăria comunei Padina, SA C. Padina, SA V. Padina și SA 22 D. Padina, precum și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Buzău, să se dispună anularea deciziei emisă de Primăria comunei Padina, prin care s-a respins notificarea adresată de contestatoare în baza Legii nr. 10/2001.

În motivarea contestației s-a arătat că în calitate de moștenitoare a defuncților P.I. și P.M., bunurile acestora au fost preluate abuziv de stat, respectiv suprafața de 23 hectare teren, ce au fost trecute în proprietatea fostului C.A.P. Padina, un porumbar, un grajd cu fânar, o remiză de utilaje, saivan pentru 100 de oi, bucătărie de vară, secerătoare, marcatoare, două pluguri, două căruțe, o mașină de bătut porumb, o alta de vânturat porumbul, o prășitoare, animale și păsări.

Au mai arătat contestatoarele că din bunurile preluate, în prezent mai există suprafața de 13,65 ha teren și o magazie, aflate în posesia primăriei Padina și a unităților agricole C. și V. Padina.

Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 165 din 13 martie 2003 a admis în parte cererea contestatoarelor și a dispus restituirea prin echivalent bănesc în cuantum de 208.394.492 lei, reprezentând contravaloarea construcțiilor demolate respectiv: bucătărie de vară (39.967.603 lei), grajd cu fânar (72.502.360 lei) saivan pentru oi (20.458.480 lei), o remiză pentru utilaje (65.469.986 lei).

A dispus restituirea către contestatoare a unei magazii amplasată în incinta fostului sediu al C.A.P., în prezent în folosința S.A. 22 D. Padina în valoare de 32.681.000 lei. După rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței, a dispus ca părțile să urmeze procedura prevăzută de art. 37 din Legea nr. 10/2001.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că bunurile restituite au fost preluate abuziv de stat și demolate ulterior.

În ceea ce privește suprafața de 13,65 ha teren solicitată de contestatoare a le fi restituită, prima instanță a constatat că acest teren a fost solicitat în temeiul Legii nr. 169/1997 și a Legii nr. 1/2000, astfel că nu poate face obiect al restituirii în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Referitor la celelalte bunuri, respectiv utilajele agricole, instanța a reținut că nu mai pot fi restituite întrucât nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 62 din Legea nr. 10/2001.

Apelurile declarate de contestatoare și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Buzău, împotriva sentinței civile nr. 135 din 13 martie 2003 pronunțată de Tribunalul Buzău, au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 944 din 29 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Critica contestatoarelor referitoare la nerestituirea suprafeței de 13,65 ha teren, a fost respinsă cu motivarea că pentru această suprafață au făcut demersurile prevăzute de Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000, astfel că prin hotărârea comisiei județene nr. 224 din 24 octombrie 2002, a fost aprobată cererea contestatoarelor pentru acordarea de despăgubiri bănești aferente suprafeței de 13,65 ha, fiind înscrise în anexa nr. 39, poziția 75.

Și cea de a doua critică referitoare la restituirea magaziei din lemn în natură și nu prin echivalent bănesc cum au solicitat contestatoarele, a fost înlăturată cu motivarea că, acest bun există în materialitatea sa și este posibilă preluarea.

Referitor la utilajele agricole a căror restituire a fost solicitată, instanța de apel a constatat că aceste bunuri nu mai există fizic.

În fine, ultima critică privind nepronunțarea instanței, asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât contestatoarele nu au solicitat aceste cheltuieli, așa cum rezultă din practicaua sentinței apelate.

În ceea ce privește apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Buzău, Curtea a reținut că este nefondată critica vizând lipsa calității procesuale pasive, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre în contradictoriu cu această parte, pentru opozabilitatea hotărârii.

Și critica privind încălcarea dispozițiilor art. 206 C. proc. civ., cu privire la expertizele efectuate, în sensul că nu a fost citat și nici nu i s-a comunicat rapoartele de expertiză, a fost înlăturată întrucât apelantul a fost legal citată și avea posibilitatea să ia cunoștință de conținutul lor și să formuleze eventuale obiecțiuni.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarele L.E., P.V. și intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Buzău.

În recursul contestatoarelor, se invocă, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că instanțele au aplicat greșit legea cu privire la restituirea suprafeței de 13,65 ha teren aferentă locuinței și anexelor gospodărești, a magaziei din lemn, ignorând faptul că are o vechime de 70 de ani, cât și a utilajelor agricole pentru care au solicitat restituirea prin echivalent și nu măsuri reparatorii.

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Buzău, susține în recursul său, că nu are calitate procesuală pasivă, în cauza dedusă judecății, astfel că instanța trebuia să se pronunțe asupra excepției, fiind aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Recursurile nu sunt fondate.

Cum Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, este, în principiu, o lege cu caracter reparator generală, legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare al acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată prin Legea nr. 1/2000.

Întrucât, în cauză, obiectul cererii de restituire îl constituie suprafața de 13,65 ha teren agricol, de natura celor prevăzute în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru care prin hotărârea nr. 224 din 22 octombrie 2002 a comisiei județene, a fost aprobată cererea de despăgubiri bănești aferentă suprafeței solicitate, soluțiile instanțelor sunt legale și temeinice urmând a fi menținute sub acest aspect.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Acest text, scoate în evidență faptul că are prioritate principiul restituirii în natură față de restituirea prin echivalent.

Sub acest aspect, în mod judicios instanța de fond a dispus restituirea în natură a magaziei din lemn, soluție confirmată și de instanța de apel.

În ceea ce privește restituirea utilajelor agricole, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 condiționează restituirea, de existența lor la data intrării în vigoare a legii.

În speță, contestatoarele recurente nu au făcut dovada că utilajele agricole au fost preluate abuziv odată cu imobilul și nici că aceste bunuri mai există în prezent.

Critica vizând nepronunțarea instanței asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Buzău, este neîntemeiată, argumentarea instanței de apel referitoare la justificarea chemării în judecată a acestuia exclusiv pentru opozabilitate, fiind întemeiată.

În consecință, recursurile fiind nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate recursurile declarate de reclamantele L.E. și P.V. precum și de Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 944 din 29 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.