Nullity of cassation appeal for failing to distinguish merits review from violation of material law in services contract dispute

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 16.04.2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.R.L. şi UAT COMUNA NICOREŞTI, obligarea celor doi pârâţi la plata sumei de 285.067,58 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor pe care reclamanta le-a prestat în favoarea acestora, în baza contractului de prestări servicii nr. x din 27.06.2014 şi a actului adiţional nr. x la acest contract.

Prin sentinţa civilă nr. 155 din 24 mai 2016 a Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă; au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 234.610,96 RON (incluzând T.V.A. de 24%), reprezentând rest contravaloare procurare, transport şi aşternere mixturi asfaltice în judeţul Galaţi, conform contractului de prestări servicii nr. x/27.06.2014, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. x din 27.06.2014.

Prin decizia civilă nr. 235/A din 6 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de UAT COMUNA NICOREŞTI PRIN PRIMAR şi S.C. B. S.R.L., prin administrator special C., împotriva sentinţei civile nr. 155 din 24 mai 2016, pronunţate de Tribunalul Galaţi.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. B. S.R.L., prin administrator special C., a declarat recurs.

În susţinerea recursului declarat, recurenta-pârâtă arată că, în raport de prevederile art. 1.350 C. civ., care reglementează răspunderea contractuală, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au trecut la dezlegarea pricinii fără a stabili, în primul rând, dacă reclamanta din prezenta cauză şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile stipulate în contractul încheiat.

În acest sens, recurenta-pârâtă arată că înţelege să facă trimitere la dispoziţiile contractuale, potrivit cărora, pe lângă aprovizionarea cu mixturi asfaltice, reclamanta din prezenta cauză avea obligaţia să aştearnă mixturile pe amplasamentele predate anterior de către pârâtă. Tot contractul de prestări servicii consacră la punctul 4.2 că "decontarea se va face pe baza situaţiilor de lucrări întocmite, conform cantităţilor real executate (tone mixtură puse în operă)".

Astfel, recurenta-pârâtă susţine că, în afara aprovizionării cu mixturi, tot intimatei-reclamante îi revenea sarcina de a aşterne în covorul asfaltic aceste mixturi, în conformitate cu datele cuprinse în proiectul de execuţie despre care a luat la cunoştinţă odată cu semnarea contractului în cauză.

Recurenta-pârâtă arată că, nefiind vorba doar de o aprovizionare cu materiale (un contrat de vânzare-cumpărare mixturi asfaltice), ci şi de o executare de lucrări de asfaltare, decontarea nu putea fi făcută decât după recepţia lucrărilor, recepţie care trebuia făcută la solicitarea prestatorului, însuşită de beneficiar şi semnată de dirigintele de şantier al beneficiarului final.

Recurenta-pârâtă opinează că, pentru a-şi dovedi cererea formulată în faţa instanţei de judecată şi implicit executarea obligaţiilor contractuale, în absenţa unui înscris care să reflecte punerea în operă a mixturilor aprovizionate, înscris însuşit de beneficiar, reclamanta ar fi trebuit să solicite efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea construcţii drumuri şi poduri, expertiză care ar fi clarificat situaţia litigioasă.

Raportat la acest aspect, recurenta-pârâtă arată că, deşi nu a fost efectuată o astfel de expertiză, prima instanţă, pe baza unor acte contabile neînsuşite de această parte, a dispus obligarea sa la plata în parte a sumelor solicitate de reclamantă. Totodată, instanţa de apel a dispus efectuarea unei expertize contabile, inutilă în dezlegarea problemei de fond a prezentei pricini, deşi recurenta-pârâtă a solicitat efectuarea unei expertize tehnice specialitatea drumuri şi poduri.

Un alt aspect invocat de recurenta-pârâtă vizează faptul că a refuzat să îşi însuşească la plată factura, motivat de faptul că nu a fost invitată la recepţia lucrărilor şi mai mult, la data formulării cererii de chemare în judecată nu era efectuată recepţia la terminarea lucrărilor.

Totodată, recurenta-pârâtă menţionează că instanţa de apel a dat eficienţă raportului de expertiză, din care reiese că înscrisurile denumite generic "situaţie de plată", respectiv "situaţie cantitativă", au fost asimilate de experţii contabili, situaţiei de lucrări.

Mai mult, recurenta-pârâtă apreciază că, fără a se apleca cu rigurozitate asupra contractului nr. x/27.06.2014, instanţa fondului a considerat că obiectul contractului se referă doar la aprovizionarea cu mixturi asfaltice şi că din categoria obligaţiilor reclamantei nu face parte şi turnarea acestor mixturi în covor asfaltic, aşa cum rezultă din contract.

Acceptarea situaţiei statuate de cele două instanţe de judecată, ar echivala, în opinia recurentei-pârâte, cu utilizarea nejustificată a fondurilor publice în condiţiile în care, în lipsa recepţiei cantitative şi calitative a lucrărilor efectuate de reclamantă, nu se justifică plata acestor pretinse lucrări, legislaţia în materie interzicând efectuarea plăţii sumelor care nu au suport în documente justificative legale.

Potrivit recurentei-pârâte, documentele prezentate de reclamantă sub titulatura de "situaţie de plată" respectiv "situaţie cantitativă", nu reprezintă documente legale care ar trebui să justifice plata unor sume de bani.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în cameră de consiliu în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta S.C. B. S.R.L., prin administrator special C., privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.898,61 RON, stabilită în sarcina sa.

Prin încheierea din 26 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în cameră de consiliu în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă ca tardivă cererea de reexaminare a încheierii din 31 ianuarie 2018, cerere formulată de petenta S.C. B. S.R.L., prin administrator special C..

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă UAT COMUNA NICOREŞTI PRIN PRIMAR a solicitat admiterea recursului.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinări.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Recurenta-pârâtă a depus punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 3 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în cameră de consiliu, a fost preschimbat termenul de judecată stabilit în cauză pentru termenul din data de 17 octombrie 2018, în cameră de filtru, fără citarea părţilor.

Prin încheierea din 17 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, constituită în complet de filtru, a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 iunie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, constituită în complet de filtru, a dispus repunerea cauzei pe rol în camera de filtru şi a stabilit termen de judecată la data de 13 octombrie 2021, cu citarea părţilor, în vederea discutării excepţiei nulităţii recursului. Totodată, instanţa a constatat că administratorul judiciar şi-a însuşit calea de atac declarată prin administrator special şi, faţă de dispoziţiile art. 115 din Legea nr. 85/2014, a constatat că taxa judiciară de timbru nu mai este datorată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepţia nulităţii recursului, excepţie care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a indicat ca temei de drept al cererii dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Casarea unei hotărâri, conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greşită a normei corespunzătoare situaţiei de fapt, încălcarea unor principii generale de drept.

Deşi recurenta-pârâtă susţine că hotărârea este dată cu încălcarea dispoziţiilor 1.350 C. civ., argumentele expuse vizează, în exclusivitate, aspecte de netemeinicie.

Recurenta-pârâtă tinde, prin expunerea criticilor referitoare la interpretarea dispoziţiilor contractuale, necesitatea administrării probei cu expertiza tehnică în specialitatea construcţii drumuri şi poduri, utilitatea probei cu expertiza contabilă, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, cerinţe care nu au fost respectate de către recurenta-pârâtă.

Având în vedere cele reţinute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia nulităţii şi va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., prin administrator special C., împotriva deciziei civile nr. 235/A din 6 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., prin administrator special C., împotriva deciziei civile nr. 235/A din 6 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 octombrie 2021.