Standing to challenge land registry alienation prohibition after alienation of property interest: no protected legal interest or prejudice
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant's cassation appeal, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to reject the counter-appeal and confirming the first-instance ruling that ordered the annotation of a prohibition on alienation in the land registry file. The dispute arose from a forced copro-owner’s request to register a ban on selling the roof structure of a residential building, which she claimed would be converted into a condominium unit in a manner that would compromise the building's structural integrity, against a defendant who had already alienated his share of the property prior to the annotation. The Court held that while the annotation was technically irregular because it targeted a former owner, the defendant lacked a protected legal interest and suffered no prejudice, as the restriction only limited a right of disposition he no longer possessed; consequently, he lacked the standing to challenge the registry entry. The decisive legal doctrine applied is that a party without a current enforceable right or demonstrable prejudice cannot seek judicial annulment of a land registry annotation, rendering the appeal unfounded.
Legislator headnote
AI generatedStanding to challenge land registry alienation prohibition after alienation of property interest: no protected legal interest or prejudice: Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 526 din 26 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul reținând, în esență, că este lipsit de relevanță faptul că pârâtul Ș.C.S. nu mai este coproprietar asupra construcției, deoarece și-a înstrăinat dreptul său, în condițiile în care reclamanta a rămas în continuare coproprietară, iar pentru podul imobilului este coproprietară forțată, ceea ce o îndreptățește să-i apere dreptul său, care este opozabil erga omnes.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul C.O. mandatat prin procură de fiica sa G.C.M.D. a solicitat Biroului de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Sinaia, notarea în C.F. nr. 464 N/I Sinaia a interdicției de înstrăinarea fondului construcției situat în Sinaia, în contradictoriu cu pârâtul Ș.C.S., care intenționează să înstrăineze apartamentul ce îl deține în proprietate și separat de acesta podul imobilului care constituie coproprietate forțată pe care intenționează să-l transforme cu destinație de locuință în mansardă.
În motivarea cererii s-a arătat că o asemenea transformare constructivă ar afecta structura de rezistență a imobilului care, și așa este precară și care ar fi afectată prin lucrarea respectivă.
Judecătoria Sinaia, prin încheierea nr. 1612 din 6 octombrie 2003, a admis cererea și a dispus notarea în C.F. respectivă, a interdicției de înstrăinare a podului construcției în litigiu din care, petentul deține o cotă indiviză de 18,68% din dependințele și folosirea comună a imobilului, față de apartamentul proprietatea sa ce-l deține la demisolul construcției.
Împotriva acestei încheieri, pârâtul Ș.C.S. a declarat apel, arătând că, la data formulării opoziției de înstrăinare a podului, pârâtul nu mai era proprietar asupra apartamentului și cotei de coproprietate forțată, astfel că, opoziția nu putea fi înscrisă împotriva sa, în condițiile în care și-a înstrăinat proprietatea la data de 13 august 2003.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 526 din 26 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul reținând, în esență, că este lipsit de relevanță faptul că pârâtul Ș.C.S. nu mai este coproprietar asupra construcției, deoarece și-a înstrăinat dreptul său, în condițiile în care reclamanta a rămas în continuare coproprietară, iar pentru podul imobilului este coproprietară forțată, ceea ce o îndreptățește să-i apere dreptul său, care este opozabil erga omnes.
În contra deciziei mai sus menționată a declarat recurs, pârâtul Ș.C.S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând în esență, admiterea recursului, să se constate că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, modificarea în tot a deciziei, în sensul de a respinge ca nelegală încheierea nr. 1612 din 6 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosarul de carte funciară nr. 464 N/I Sinaia.
Curtea analizând motivele de recurs în raport de actele dosarului și dispozițiilor legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat.
Deși la data notării interdicției de înstrăinare pârâtul nu mai era proprietar asupra imobilului, o asemenea notare în contra sa, fiind nelegală, totuși pârâtul nu este prejudiciat cu nimic prin notarea interdicției, întrucât aceasta vizează limitarea dreptului de dispoziție pe care, pârâtul nu-l mai avea.
Ca urmare, nefiind prejudiciat, pârâtului nu i s-a adus atingere unui drept ocrotit juridicește, astfel, încât, nu justifică un interes în a cere și obține pe cale judecătorească anularea notării în C.F.
Față de cele de mai sus, recursul urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ș.C.S. împotriva deciziei nr. 526 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.