Jurisdictional conflict over tort claims against state insurance guarantee fund under alternative territorial jurisdiction

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 08.03.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. l-a chemat în judecată pe pârâtul BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (BAAR), solicitând, în contradictoriu şi cu intervenientul forţat B., în procedura cererilor de valoare redusă, obligarea pârâtului să-i plătească suma de 1.331,51 RON, reprezentând diferenţă despăgubiri, precum şi penalităţi de întârziere în cuantum de 2,66 RON pe zi de întârziere începând cu data de 27.11.2020 şi până la data plăţii integrale a debitului principal, cu obligarea pârâtului şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115 alin. (1) pct. 1 şi 3, art. 194, art. 1.026 şi următoarele C. proc. civ., Legea nr. 132/2017, Norma ASF nr. 20/2017.

Pârâta BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (BAAR) a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, excepţia inadmisibilităţii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 7898/2021 din 16 iulie 2021, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a hotărât declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În motivare, instanţa a reţinut, în esenţă, că pretenţiile reclamantei în contradictoriu cu pârâta BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (BAAR) au ca premisă împrejurarea că autovehiculul condus de persoana care ar fi cauzat accidentul rutier nu era asigurat RCA la data evenimentului şi, prin urmare, nu este incident niciunul dintre cazurile de competenţă alternativă prevăzute de lege. Astfel, cauza juridică a cererii de chemare în judecată este tocmai inexistenţa unui contract de asigurare, răspunderea pârâtei urmând a fi angajată în virtutea legii.

Instanţa a constatat că, în lipsa unui contract de asigurare nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru aplicabilitatea art. 115 C. proc. civ.

S-a reţinut că nici prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. nu atrag competenţa Judecătoriei Cluj-Napoca, având în vedere că locul săvârşirii faptei ilicite şi locul producerii prejudiciului este C., judeţul Sălaj, care nu se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca.

În consecinţă, instanţa a dat eficienţă regulii generale prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti la 04.08.2021, păstrând numărul unic de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 9155/2021 din 15 septembrie 2021, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului instanţei competente să soluţioneze conflictul, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.

În considerentele acestei sentinţe, judecătoria a reţinut că litigiul are ca obiect o acţiune în răspundere civilă delictuală întemeiată pe dispoziţiile art. 1357 C. civ., temei de drept în raport de care sunt incidente dispoziţiile legale ce reglementează competenţa teritorială alternativă.

Potrivit art. 116 C. proc. civ. în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului.

Instanţa a apreciat că, în raport de circumstanţele faptice ale speţei, Judecătoria Cluj Napoca era una dintre instanţele deopotrivă competente din punct de vedere teritorial în soluţionarea cauzei, în lumina dispoziţiilor art. 113 pct. 9 C. proc. civ., fiind instanţa în a cărei circumscripţie s-a produs prejudiciul. În opinia instanţei, contrar considerentelor expuse în hotărârea de declinare pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, în situaţia de fapt din speţă nu există identitate între locul săvârşirii faptei ilicite şi locul unde s-a produs prejudiciul.

Prin urmare, instanţa a constatat că soluţionarea excepţiei de necompetenţă teritorială s-a făcut de către Judecătoria Cluj Napoca cu ignorarea dispoziţiilor legale menţionate, având în vedere şi considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantei A. S.R.L., formulată în contradictoriu cu pârâtul BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (BAAR) şi cu intervenientul forţat B., prin care a solicitat, pe calea acţiunii în răspundere civilă delictuală, obligarea pârâtului la plata sumei de 1.331,51 RON, reprezentând diferenţă despăgubiri, precum şi penalităţi de întârziere în cuantum de 2,66 RON pe zi de întârziere, începând cu data de 27.11.2020 şi până la data plăţii integrale a debitului principal.

Prin urmare, cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită instanţa de fond are ca obiect plata unor despăgubiri materiale pentru prejudiciul produs numitului D., constând în lipsa de folosinţă a autovehiculului marca x, ca urmare a avarierii acestuia într-un accident rutier, despăgubiri solicitate de reclamanta A. S.R.L., care a preluat dreptul de creanţă al persoane păgubite prin producerea accidentului de circulaţie.

Cererea de despăgubiri este îndreptată împotriva pârâtului Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), care are ca atribuţii acordarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate în situaţia lipsei poliţei auto de asigurare obligatorie, persoana vinovată de producerea accidentului, B., având calitatea de intervenient forţat.

Atribuţiile Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (B.A.A.R.) sunt stabilite prin Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule si tramvaie.

Potrivit art. 32 alin. (6) din Legea nr. 132/2017, B.A.A.R. despăgubeşte persoanele prejudiciate, în calitate de garant al obligaţiei de despăgubire şi, după plata despăgubirii, se subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului, în privinţa despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi pentru dobânda legală aferentă cheltuielilor efectuate.

Prin urmare, calitatea de debitor derivă din lege şi nu dintr-un raport contractual, iar temeiul legal al acţiunii îl constituie prevederile art. 1357 C. civ. şi ale Legii nr. 132/2017 coroborate cu art. 25 din Norma ASF nr. 20/2017.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Pe de altă parte, legiuitorul a înţeles să reglementeze pentru anumite situaţii o competenţă teritorială alternativă, astfel încât, pe lângă instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe.

C. proc. civ. îi conferă posibilitatea reclamantei să îşi valorifice dreptul de despăgubire izvorât din fapte delictuale, uzând de competenţa teritorială alternativă oferită de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în raport cu locul săvârşirii faptei ilicite sau locul producerii prejudiciului în urma accidentului rutier.

Potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În speţă, reclamanta (cesionar) a ales să sesizeze instanţa de la domiciliul terţului prejudiciat (cedent), şi, în consecinţă, prin alegerea făcută, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., anterior evocate, a învestit, în mod legal, Judecătoria Cluj-Napoca, care nu a aplicat corect regulile de competenţă pentru cererile privind obligaţii izvorâte din fapte delictuale.

În urma alegerii instanţei în circumscripţia căreia s-a produs prejudiciul, Judecătoria Cluj-Napoca nu mai putea să dispună declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente alternativ, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, ca instanţă în circumscripţia căreia se află sediul pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.).

În raport de dispoziţiile legale sus menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect acţiune în răspundere delictuală, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2021.