Hazardous work wage surcharges: unlawful suspension of civil proceedings pending parallel credit officer actions

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă, la data de 30.12.2019, reclamantul Sindicatul Judeţean Sanitas Buzău pentru următorii membrii sindicali: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD. şi EEE. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Buzău, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. obligarea pârâtei la acordarea sporului de 50% ce se cuvine membrilor sindicali de rând 1-23 şi 29-51 pentru activitatea desfăşurată conform anexei nr. 9, pct. I pentru condiţii deosebit de periculoase, lit. B), subpunctul 1 din Regulamentului-cadru din 29 martie 2018 privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru. nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare "Sănătate şi asistenţă socială", în conformitate cu art. 14 alin. (1) lit. a) din Cap. II din Anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01 aprilie 2018 (sau data începerii raporturilor de muncă pentru membrii sindicali angajaţi ulterior datei de 0l aprilie 2018/data modificării locului de muncă/data reluării activităţii ca urmare a încetării suspendării contractului individual de muncă) şi până la încetarea raporturilor de muncă/suspendarea contractului individual de muncă/modificarea locului muncii sau până la intervenirea unor modificări legislative;

2. obligarea pârâtei la acordarea sporului de 15% ce se cuvine membrilor sindicali de rând 24-27 pentru activitatea desfăşurată conform anexei nr. 9, pct. V - pentru condiţii deosebite (stres sau risc) lit. D) din Regulamentul-cadru din 29 martie 2018 privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru, condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare "Sănătate şi asistenţă socială", în conformitate cu art. 14 alin. (1) lit. e) din Cap. II din Anexa nr. II la Legea cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01 aprilie 2018 (sau data începerii raporturilor de muncă pentru membrii sindicali angajaţi ulterior datei de 01 aprilie 2018/data modificării locului de muncă/data reluării activităţii ca urmare a încetării suspendării contractului individual de muncă) şi până la încetarea raporturilor de muncă/suspendarea contractului individual de muncă/modificarea locului muncii sau până la intervenirea unor modificări legislative;

3. obligarea pârâtei la acordarea sporului de 15% ce se cuvine membrilor sindicali de rând 28 si 52-57 pentru activitatea desfăşurată conform lit. a) din Anexa la Regulamentul din 4 august 2017 privind stabilirea locurilor de muncă şi categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare "Administraţie" din administraţia publică locală, în conformitate cu art. 11 din- Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01 aprilie 2018 (sau data începerii raporturilor de muncă pentru membrii sindicali angajaţi ulterior datei de 01 aprilie 2018/data modificării locului de muncă/data reluării activităţii ca urmare a încetării suspendării contractului individual de munci) şi până la încetarea raporturilor de muncă/suspendarea contractului individual de muncă/modificarea-locului muncii sau până la intervenirea unor modificări legislative;

4. obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente fiecărui spor salarial, calculată de la data scadenţei şi până la momentul achitării acestuia, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 451 şi urm. C. proc. civ., art. 160 şi art. 171 Codul muncii, art. 14 alin. (1) lit. a) şi e) din Cap. II din Anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, şi pct. I lit. B), subpunctul 1 şi pct. V lit. d) din Anexa IX din Regulament-cadru din 29 martie 2018, lit. a) din Anexa la Regulamentul din 4 august 2017 şi art. 11 alin. (1) Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi orice alte dispoziţii normative la care a făcut referire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Preşedintele Consiliului Judeţean Buzău a formulat cerere de intervenţie accesorie, în conformitate cu prevederile art. 61, 63 şi următoarele din C. proc. civ., prin care a solicitat să se dispună admiterea cererii şi respingerea pe fond a acţiunii formulate ca netemeinică.

Prin sentinţa civilă nr. 689 din 19 octombrie 2020, Tribunalul Buzău, secţia I civilă, complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Judeţean "Sanitas" Buzău, ca neîntemeiată.

A admis cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Buzău, formulată de Preşedintele Consiliului Judeţean Buzău.

A respins cererea reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 689 din 19 octombrie 2020 a Tribunalului Buzău a declarat apel reclamantul Sindicatul Judeţean Sanitas Buzău.

La 1 martie 2021, reclamantul Sindicatul Judeţean Sanitas Buzău a formulat o cerere de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2021 şi nr. y/2021, aflate pe rolul Tribunalului Buzău, având ca obiect acordarea sporurilor salariale prevăzute de Legea nr. 153/2017.

Prin încheierea din 4 martie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii apelului, până la soluţionarea definitivă a cauzelor ce fac obiectul dosarelor nr. x/2021 şi nr. y/2021, aflate pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Buzău.

În susţinerea recursului, recurenta a arătat că judecarea cauzei de către instanţa de fond s-a realizat cu aplicarea corectă a prevederilor legale din domeniul salarizării personalului bugetar, în speţă a Legii-cadru nr. 153/2017 şi a regulamentelor-cadru aprobate prin H.G. nr. 569/2017 şi H.G. nr. 153/2018.

Prin urmare, recurenta susţine că în cauză nu poate fi vorba de o dependenţă legată de soluţionarea celor două dosare aflate pe rolul Tribunalul Buzău în stadiul de dosare fond, introduse pe rolul instanţei de judecată ulterior prezentei cauze, şi având ca obiect obligarea Preşedintelui Consiliului Judeţean Buzău de a emite retroactiv o dispoziţie de aprobare a acordării sporurilor salariale personalului din Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Buzău, începând cu data de 01.04.2018.

Pentru aceste motive, recurenta afirmă că suspendarea judecăţii apelului declarat în cauză este de natură a conduce la tergiversarea soluţionării definitive a dosarului nr. x/2019, având ca obiect litigiul de muncă dintre părţi, mai ales că apelantul nu a adus noi argumente la motivarea apelului faţă de cele prezentate instanţei de fond.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., care poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Prealabil, instanţa de recurs constată că deşi recurenta nu a invocat în concret acest motiv de casare, criticile prin care a reproşat instanţei de apel faptul că s-a încălcat principiul celerităţii judecării cauzei, prin greşita soluţionare a incidentului procedural privind suspendarea judecăţii, pot fi încadrate şi examinate din perspectiva acestui motiv de casare.

Din istoricul litigiului dedus judecăţii, rezultă că prin acţiunea formulată în dosarul nr. x/2019, reclamantul Sindicatul Judeţean Sanitas Buzău, pentru membrii de sindicat menţionaţi, a solicitat obligarea angajatorului Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Buzău la plata sporurilor salariale pentru condiţii de muncă, prevăzute de Legea nr. 153/2017 începând cu data de 01.04.2018.

Prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a respins cererea reclamantului, motivând în fapt că în realitate membrii sindicali sunt beneficiari direcţi ai actelor normative care reglementează sporurile salariale pentru condiţii de muncă pentru salariaţii din familiile ocupaţionale de funcţii bugetare "Administraţie" şi "Sănătate şi asistenţă socială", însă a menţionat că nu se poate substitui ordonatorului principal de credite şi stabili un cuantum fix al sporurilor.

Prin acţiunile ce formează obiectele dosarelor nr. x/2021 şi nr. y/2021, înregistrate la 13.01.2021 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul în contradictoriu cu ordonatorul principal de credite, a solicitat obligarea acestuia de a îndeplini sarcinile stabilite prin Legea nr. 153/2017, H.G. nr. 567/2017 şi H.G. nr. 153/2018 şi anume obligarea acestuia la stabilirea unor cuantumuri concrete ale sporurilor pentru condiţii de muncă, iar ulterior virarea acestora către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Buzău.

În cadrul judecării cauzei în apel, reclamantul a formulat cerere de suspendare până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2021 şi nr. y/2021 aflate pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă.

Prin încheierea din 4 martie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii apelului, până la soluţionarea definitivă a cauzelor ce fac obiectul dosarelor nr. x/2021 şi nr. y/2021 ale Tribunalului Buzău, secţia I civilă.

Contrar celor reţinute de Curtea de Apel Ploieşti şi în acord cu susţinerile recurentei, se constată că, în speţă, nu se justifica măsura suspendării judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Analizând modul de aplicare a art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va reţine că aceste prevederi vizează suspendarea facultativă a judecăţii, aprecierea aplicării revenind instanţei anterioare în vederea bunei administrări a justiţiei.

Astfel, suspendarea cursului judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. poate fi dispusă de instanţă, când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.

Suspendarea judecăţii cauzei, în raport de textul de lege evocat, este de natură să preîntâmpine pronunţarea unei hotărâri greşite, în raport cu alte constatări făcute pe cale judecătorească sau a unor hotărâri contradictorii. Totodată, relaţia de interdependenţă dintre două sau mai multe cauze aflate pe rolul aceleiaşi instanţe sau al unor instanţe diferite, trebuie analizată şi motivată de instanţa de judecată în faţa căreia se ridică problema suspendării judecăţii.

Măsura suspendării se impune a fi luată, numai dacă soluţia care s-ar pronunţa într-o cauză ar influenţa în mod decisiv hotărârea din pricina a cărei judecată se solicită a fi suspendată.

Pe de altă parte, instanţa trebuie să manifeste precauţia necesară pentru ca suspendarea să nu constituie un simplu pretext pentru tergiversarea judecăţii.

Prin urmare, pentru ca dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. să aibă incidenţă, chestiunea de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces trebuie să privească obiectul altei judecăţi, adică să fie pendinte.

Examinând încheierea recurată, se constată că aceasta nu conţine analiza instanţei asupra îndeplinirii acestor condiţii ale cazului de suspendare facultativă, ci o simplă trimitere la dosarele nr. x/2021 şi nr. y/2021 ale Tribunalului Buzău, neputând fi verificat raţionamentul instanţei de apel cu referire la existenţa unei relaţii de dependenţă între soluţiile din litigiile menţionate şi soluţionarea căii de atac cu care este învestită.

Prin urmare, măsura suspendării judecăţii cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu se bazează pe interpretarea şi aplicarea în speţă a condiţiilor prevăzute de lege, criticile recurentei fiind întemeiate.

Art. 6 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii."

Astfel, în lipsa unei justificări temeinice a instanţei în legătură cu existenţa legăturii dintre cauzele pendinte şi a măsurii în care, în cauza dedusă judecăţii instanţei de apel, se impunea întreruperea cursului judecăţii, adoptarea măsurii suspendării nu corespunde scopului său legal şi nu poate conduce decât la menţinerea şi prelungirea incertitudinii raporturilor juridice dintre părţi.

Urmare a nelegalităţii încheierii de suspendare a judecăţii recurate, soluţia ce se impune este aceea prevăzută de art. 497 raportat la art. 488 pct. 5 C. proc. civ., respectiv de admitere a recursului şi de casare a încheierii de şedinţă din 4 martie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, cauza urmând a fi trimisă aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI BUZĂU împotriva încheierii din 4 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2021.