Cessation of guarantee payment dispute due to insurer’s insolvency under Law No. 85/2014

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 2 noiembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în contradictoriu cu pârâta A. şi Reasigurare S.A., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 11.189.251,65 RON cu titlu de garanţie, reprezentând valoare parţială a scrisorii de garanţie de bună execuţie nr. x din 09.08.2011, în cuantum total de 28.659.241,48 1ei, conform cererii de plată nr. x din 30 august 2017, aferentă contractului de proiectare şi execuţie nr. x din 26 octombrie 2006 a Autostrăzii Bucureşti - Braşov, Tronsonul Bucureşti - Ploieşti, km 19+500 - km 62+000 şi dobânzii legale aferente.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2321 din C. civ., art. 194 şi următoarele din C. proc. civ., Scrisoarea de garanţei de bună execuţie, Regulile Uniforme privind Garanţiile la Cerere publicate cu nr. 758 de către Camera Internaţională de Comerţ, Contractului de proiectare şi execuţie nr. x din 26 octombrie 2006 a Autostrăzii Bucureşti-Braşov, Tronsonul Bucureşti-Ploieşti km 19+500 - km 62+000.

La 31 mai 2018, reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a înregistrat la dosar cerere completatoare a acţiunii introductive, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata şi a dobânzii legale şi actualizarea cu indicele de inflaţie, aplicabilă întregii sume datorate de către pârâtă, ce vor curge de la data introducerii acţiunii şi până la data achitării efective a sumei; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 204 din C. proc. civ., art. 1270, art. 2321, art. 1530-1531, art. 1535 din C. civ., Legea nr. 72/2013, O.G. nr. 13/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 1980/2018 din 20 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 1980/2018 din 20 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a declarat apel reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 609A din 5 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Împotriva deciziei civile nr. 609A din 5 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a declarat recurs reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., solicitând admiterea căii de atac şi casarea deciziei atacate.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. au fost invocate următoarele critici:

Instanţa de apel a aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile art. 969 din C. civ. de la 1864, respectiv a termenilor şi condiţiilor Scrisorii de Garanţie de Bună Execuţie şi ale art. 5, 12 şi art. 15 din Regulile Uniforme pentru Garanţii la Cerere, publicate cu nr. 758 de către Camera Internaţională de Comerţ de la Paris.

Instanţa de apel în mod eronat a reţinut că scrisorii de garanţie deduse judecăţii îi sunt aplicabile dispoziţiile de la art. 15 lit. a) din Regulile Uniforme publicate cu nr. 758 de către Camera Internaţională de Comerţ de la Paris, când în mod corect şi legal îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 15 lit. c) din aceleaşi Reguli, potrivit cărora:

"cerinţa pentru declaraţia de susţinere prevăzuta în paragraful (a) sau (b) ale prezentului articol se aplică cu excepţia cazului în care garanţia sau contragaranţia exclud expres această cerinţă".

Dispoziţiile înserate la lit. a) din art. 15 din Reguli sunt aplicabile numai în situaţia în care părţile ar fi prevăzut expres acest fapt prin conţinutul scrisorii de garanţie.

Or, prin conţinutul scrisorii de garanţie părţile nu numai că nu au prevăzut, dar au şi exclus expres obligaţia de a prezenta odată cu cererea de plată declaraţia beneficiarului prin care să îşi motiveze cererea de plată, instanţa de apel în mod nelegal a reţinut că sunt incidente dispoziţiile lit. a) din art. 15 din Reguli, când în mod corect în speţa dată sunt aplicabile dispoziţiile lit. c) din acelaşi articol.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, termenii şi condiţiile din Scrisoarea de Garanţie de Bună Execuţie nr. x din 9 august 2011, aşa cum a fost modificată prin Actul adiţional nr. x, statuează expres, fără putinţă de tăgadă că, pârâta A. s-a angajat fată de reclamanta C.N.A.I.R. S.A., în mod necondiţionat şi irevocabil, să plătească la prima cerere scrisă şi fără niciun drept de obiecţie şi fără a fi nevoie ca C.N.A.I.R. S.A. să îşi motiveze cererea de plată.

O altă critică se referă la încălcarea principiului specialia generalibus derogant, susţinându-se că instanţa de apel nu a reţinut corect ordinea de prioritate a termenilor şi condiţiilor unei scrisori de garanţie la cerere, ordine ce este reglementată de art. 12 din Reguli denumit "întinderea angajamentului garantului în cadrul garanţiei" care prevede expres că:

"Garantul este obligat faţă de beneficiar, doar, în primul rând, în limita termenilor şi condiţiilor garanţiei şi în al doilea rând, în limita prezentelor reguli, în măsura în care acestea sunt compatibile cu termenii şi condiţiile garanţiei, până la valoarea acesteia."

De altfel, instanţa de apel a ignorat faptul că termenii şi condiţiile înserate de părţi în conţinutul scrisorii de garanţie au prioritate faţă de termenii şi condiţiile prezentate în Regulile Uniforme, deoarece conţinutul scrisorii de garanţie reprezintă norma specială, iar normele din Reguli reprezintă norma generală.

Cea de a doua critică vizează aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 969 din C. civ. de la 1864, coroborat cu art. 19 lit. a), art. 20 lit. a) şi art. 24 lit. d)-f) din Regulile Uniforme.

Astfel, instanţa de apel în mod nelegal a constatat că în cauză este o presupusă "prezentare neconformă", când în mod corect şi legal, contrar celor reţinute de instanţa de apel, este o "prezentare conformă", neputând fi reţinute ca incidente în cauză dispoziţiile art. 15 lit. a) din Regulile Uniforme, deoarece acestea nu sunt compatibile cu termenii scrisorii de garanţie, potrivit dispoziţiilor art. 12 din aceleaşi Reguli.

Instanţa de apel, în virtutea rolului activ consacrat de dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., ar fi trebuit să constate că cererea de plată formulată este conformă şi din perspectiva dispoziţiilor art. 24 din Regulile Uniforme.

Cea de a treia critică vizează încălcarea dispoziţiilor art. 2321 din C. civ., deoarece instanţa de apel în mod nelegal nu a reţinut că refuzul pârâtei A. de a da curs Cererii de plată constituie încălcarea de către garant a dispoziţiilor evocate.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 2321 alin. (3) din C. civ., emitentul nu poate refuza beneficiarului plata decât în caz de abuz sau fraudă vădită.

Prin urmare, instanţa de apel ar fi trebuit să constate că, creditorul care beneficiază de o garanţie de bună execuţie are avantajul de a nu i se putea opune de garant (societate de asigurare) excepţiile proprii debitorului garantat, beneficiarul fiind îndreptăţit să primească contravaloarea scrisorii de garanţie chiar dacă nu a suferit niciun prejudiciu din neexecutarea obligaţiei contractuale.

Cea de a patra critică vizează încălcarea dispoziţiilor art. 431 din C. proc. civ., întrucât instanţa de apel în mod greşit nu a reţinut că în cauza dedusă judecăţii există putere de lucru judecat provizorie, deoarece obiectul dosarului nr. x/2017 soluţionat de către Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ vizează anularea Cererii de plată x din 30 august 2017, cerere ce face obiectul şi prezentei cauze.

În opinia recurentei-reclamante, instanţa de apel era obligată să ţină seama de sentinţa pronunţată de secţia de contencios administrativ a Tribunalului Bucureşti, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare a cererii de plată, prin intermediul căreia s-a solicitat plata scrisorii de garanţie de bună execuţie ce face obiectul prezentului dosar.

Intimata-pârâtă A. şi Reasigurare S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat următoarele:

1. Excepţia netimbrării recursului, deoarece la dosar nu se regăseşte dovada achitării taxei judiciare de timbru.

2. Excepţia nulităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de recurs, întrucât criticile recurentei-pârâte nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

3. Pe fondul recursului, s-a solicitat respingerea căii de atac, deoarece cererea de plată nr. x din 30 august 2017 a fost formulată numai cu o zi înainte de expirarea termenului de valabilitate a garanţiei de bună execuţie, fără ca reclamanta să indice ce reprezintă suma de 11.189.251,65 RON, care este natura acestei sume conform contractului de bază garantat, fără a preciza vreun element care să arate în ce constau obligaţiile nerespectate corespunzător de către Antreprenor, astfel încât să conducă cel puţin la aparenţa că suma solicitată face obiectul garanţiei, respectiv că suma solicitată este aferentă unei obligaţii garantate neexecutate corespunzător; cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-reclamantă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a formulat răspuns la întâmpinare.

La data de 24 septembrie 2019 s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva deciziei civile nr. 609A din 5 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin încheierea de şedinţă din 3 decembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă a depus un punct de vedere asupra raportului întocmit.

Prin încheierea din 3 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins excepţiile netimbrării şi nulităţii recursului, invocate prin întâmpinare de intimata A. şi Reasigurare S.A., a admis în principiu recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva deciziei civile nr. 609A din 5 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi a stabilit termen pentru soluţionarea acestuia la 12 mai 2020, cu citarea părţilor.

Prin încheierea din 21 iulie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a suspendat judecata recursului, conform art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, raportat la faptul că prin încheierea din 29 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a dispus intrarea în faliment a societăţii intimate A. şi Reasigurare S.A.

Urmare a referatului întocmit la 26 mai 2021, s-a fixat termen de judecată astăzi, în vederea efectuării verificărilor prevăzute de art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit căruia "pentru cauzele a căror judecată se suspendă, instanţa verifică periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, fixând în acest scop termene de verificare."

Examinând cu prioritate incidenţa dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală raportat la art. 242 din Legea nr. 85/2014 referitoare la încetarea judecăţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că potrivit art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare (...)."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 242 din Legea nr. 85/1014, "prevederile cap. I, cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol."

Conform art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, aplicabile şi procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, conform dispoziţiilor art. 242 mai sus citat, "la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Din interpretarea textelor de lege mai sus citate rezultă că măsura suspendării judecăţii produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, când acţiunea judiciară încetează.

În speţă, încheierea din 29 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, prin care Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei A. şi Reasigurare S.A. a rămas definitivă, ca urmare a respingerii, ca lipsit de interes, a apelului declarat împotriva acesteia, prin decizia civilă nr. 58A din 14 ianuarie 2021pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Cum litigiul se află în etapa procesuală a recursului de reclamantă, ca formă de manifestare a acţiunii judiciare având ca obiect plata creanţelor împotriva societăţii de asigurare aflate în faliment, Înalta Curte, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 242 din aceeaşi lege, urmează să înceteze judecata recursului declarat de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva deciziei civile nr. 609A din 5 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva deciziei civile nr. 609A din 5 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2021.