Late-filed appeal against peremption decision inadmissible due to strict procedural deadline; health and summoning defects insufficient for reinstatement

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la data de 15 noiembrie 2019, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Clubul Copiilor Vălenii de Munte, revizuirea deciziei civile nr. 2298/2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

În drept revizuentul a invocat C. civ., art. 509 şi urm. C. proc. civ., Codul muncii, Legea 448/2006, Constituţia României, Legea Educaţiei Naţionale, OM 5617/2010 şi Metodologia acordării gradaţiei de merit 2011.

În şedinţa publică din data de 9.06.2020, dat fiind că nu s-a prezentat niciuna din părţi şi nici nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, instanţa a dispus suspendarea judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I şi alin. (2) C. proc. civ.

La data de 8 decembrie 2020, revizuentul a formulat cerere de repunere pe rol, fără să solicite judecarea cauzei în lipsa sa şi s-a stabilit termen pentru discutarea acesteia la 25.01.2021, iar ulterior cauza a fost amânată pentru 22.02.2021, termen la care instanţa, din oficiu, a invocat excepţia perimării cererii de revizuire.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia I Civilă prin decizia nr. 382 din 22 februarie 2021 a admis excepţia perimării, invocată din oficiu.

A constatat perimată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2298/7.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2016, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Clubul Copiilor Vălenii de Munte.

Împotriva deciziei instanţei de apel, recurentul A. a declarat recurs, prin care a solicitat în prealabil repunerea în termenul de declarare de recursului, invocând în susţinerea acesteia starea sa de sănătate, precum şi nelegala citare la termenul la termenul la care a fost soluţionată cererea de revizuire.

În drept, cererea de repunere în termen a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 184 şi art. 186 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul, recurentul a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi respingerea excepţiei de perimare.

În susţinere a invocat nelegala îndeplinire a procedurii de citare la termenul de judecată din 22.02.2021.

De asemenea se invocă faptul că instanţa nu a dat posibilitătea părţilor să-şi exprime punctul de vedere în ceea ce priveşte excepţia de perimare.

În ceea ce priveşte condiţiile cerute de art. 416 C. proc. civ., recurentul arată că acestea nu sunt îndeplinite, termenul de perimare fiind întrerupt.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1-22, art. 174-179, art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost întocmit şi comunicat părţilor prin încheierea de la 1 iulie 2021, pentru a depune puncte de vedere cu privire la acesta.

La termenul din 7 octombrie 2021, Înalta Curte constituită în complet de filtru, a procedat la analiza admisibilităţii în principiu a recursului declarat în cauză, în conformitate cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând ca nefiind îndeplinită cerinţa extrinsecă a formulării căii extraordinare de atac în termenul prevăzut de lege.

În raport de această constatare, Înalta Curte a examinat cu prioritate cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, apreciind că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Cererea de repunere în termen este un incident procedural asupra căruia instanţa competentă să soluţioneze calea de atac trebuie să se pronunţe cu prioritate, pentru a analiza apoi pertinenţa căii de atac promovate sub aspectul motivelor invocate.

În cazul de speţă s-a criticat modalitatea în care revizuentul a fost citat pentru soluţionarea excepţiei de perimare a cererii de revizuire, susţinându-se că a fost în imposibilitate de a fi prezent la termenul de judecată, recurentul fiind o persoană cu dizabilităţi.

Ceea ce invocă recurentul în această cauză este faptul că nu a fost citat pentru termenul de judecată la care s-a soluţionat excepţia de perimare a cererii de revizuire, iar termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului nu a început să curgă. Din această cauză recurentul a solicitat în această procedură, repunerea în termenul prevăzut de lege.

Înalta Curte reţine că aspectele invocate de recurent nu atrag incidenţa prevederilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., neputând fundamenta o repunere în termenul de declarare a căii de atac.

Ceea ce impune textul legal a se dovedi pentru a interveni repunerea în termenul de declarare a căii de atac este apariţia unor situaţii obiective care să fi împiedicat partea să acţioneze în termenul prevăzut de lege.

Or, în speţă, recurentul nu indică niciun asemenea motiv obiectiv, intervenit ulterior pronunţării hotărârii atacate, care să fi determinat imposibilitatea declarării căii extraordinare de atac.

Se subliniază, în acest context, că recurentul invocă aspecte legate de modalitatea de citare din perspectiva neindicării în citaţie a excepţiei de perimare ce urma a fi discutată la termen. Această susţinere nu poate fi valorificată în vederea repunerii în termenul de declarare a căii de atac, neputând fi încadrată în ipoteza legală reglementată de art. 186 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac va fi respinsă ca neîntemeiată.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 485 alin. (1) coroborat cu art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Obiectul recursului este reprezentat de hotărârea instanţei de apel prin care a fost admisă excepţia perimării invocată din oficiu de către instanţă, fiind constată perimarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A..

Potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (1) C. proc. civ., decizia ce formează obiectul prezentului recurs este susceptibilă de a fi atacată cu prezenta cale de atac, hotărârea recurată înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este suspusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.

De asemenea, art. 181 din C. proc. civ., prevede că "Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează;1. Când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte".

Art. 185 C. proc. civ. reglementează sancţiunea ce intervine în cazul nerespectării termenelor procedurale. Astfel, "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. În cazul în care legea opreşte îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interes".

În aplicarea dispoziţiilor legale amintite, termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului declarat împotriva soluţiei pronunţată în cadrul deciziei nr. 382 din 22 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I Civilă, privind admiterea excepţiei perimării şi constatării perimării cererii de revizuire a deciziei civile nr. 2298 din 7.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, a început să curgă la data pronunţării acesteia, respectiv la 22.02.2021, acesta împlinindu-se la data de 01.03.2021, conform dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit dovezii de transmiterii a cererii de recurs, rezultă că această cale de atac a fost exercitată la data de 22.03.2021, peste termenul legal, peremptoriu şi imperativ stabilit de legiuitor pentru exercitarea căii de atac a recursului. Or, nerespectarea termenelor, procedural atrage sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului.

În cauză, recurentul nu s-a conformat, aşadar, dispoziţiilor înscrise în art. 485 alin. (1) C. proc. civ., întrucât recursul a fost declarat cu depăşirea termenului procedural, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 185 coroborat cu art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă, va admite respinge cererea de repunere în termen şi va anula ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 382 din 22 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Anulează ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 382 din 22 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul CLUBUL COPIILOR, ORAŞUL VĂLENII DE MUNTE.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2021.