Insolvent contractor's claim assigned to Mureș tribunal after defendant's waived jurisdictional objection becomes final; reassignment quashed.

Şedinţa publică din data de 07 octombrie 2021

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Specializat Mureş la data de 08.03.2019, reclamanta societatea A. S.A., prin administrator judiciar Consorţiul de practicieni în insolvenţă format din B. SPRL şi C. SPRL, a solicitat obligarea pârâtei societatea D. S.A. la deblocarea/plata sumei de 501.422,10 RON, reprezentând sumele reţinute în conformitate cu sub-clauza 14.3 din Condiţiile Contractuale şi indisponibilizate în prezent în mod abuziv de către pârâtă, precum şi la restituirea sumei de 201.246,89 RON, reprezentând diferenţa dintre suma de 973.618,28 RON reţinută cu titlu de garanţie de bună execuţie şi suma de 772.371,39 RON, pe care putea să o reţină pârâta cu titlu de garanţie de bună execuţie, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta societatea D. S.A. a depus la data de 11.04.2019 la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea cererii introductive ca neîntemeiată şi nelegală. Pe cale de excepţie, pârâta a invocat necompetenţa materială a instanţei, solicitând să fie declinată competenţa în favoarea judecătorului sindic ce are pe rol dosarul de insolvenţă al societăţii reclamante.

Examinând cererea reclamantei, instanţa a reţinut că la termenul de judecată din data de 05.06.2019 instanţa a verificat cadrul procesual, punând în discuţie excepţia necompetenţei materiale invocate de pârâtă, însă, după ce pârâta a indicat faptul că a depus o cerere de creanţă în dosarul de insolvenţă al reclamantei, pentru creanţe ce nu provin din contractul de achiziţie dedus judecăţii în prezentul litigiu, instanţa a luat act de faptul că pârâta nu îşi mai susţine excepţia invocată.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 11.09.2019 instanţa a supus dezbaterii părţilor natura creanţelor litigioase, solicitând părţilor să depusă precizări legate de acest aspect litigios.

Prin urmare, la termenul de judecată din data de 06.11.2019 a fost pusă în dezbaterea părţilor acest aspect litigios, ocazie cu care pârâta a înştiinţat instanţa despre faptul că a depus o cerere de creanţă în dosarul de insolvenţă al reclamantei, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 75 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 85/2014.

În aceste condiţii, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la luarea de către administratorul judiciar din dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Cluj a măsurii asupra cererii înaintate de societatea pârâtă.

Instanţa a dispus reluarea judecării cauzei prin încheierea de şedinţă din data de 11.11.2020, stabilind termen de judecată pentru data de 13.01.2021. La data de 12.01.2021 reclamanta a depus la dosarul cauzei note scrise prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Specializat Mureş, indicând faptul că atât analizarea creanţei sale cât şi a apărărilor făcute de pârâtă în prezentul dosar impun stabilirea naturii creanţelor litigioase, ca fiind creanţe anterioare deschiderii procedurii insolvenţei faţă de societatea reclamantă sau creanţe curente în cadrul acestei proceduri; or, acest aspect nu poate fi stabilit decât de judecătorul sindic ce soluţionează procedura de insolvenţă a societăţii reclamante.

La termenul de judecată din data de 13.01.2021 a fost pusă în discuţie excepţia necompetenţei materiale invocată atât de reclamantă cât şi de pârâtă, reţinând cauza în pronunţare pe această excepţie.

În soluţionarea acestei excepţii instanţa a analizat obiectul litigiului, reţinând în acest sens că urmare a cererilor promovate de societatea pârâtă în dosarul de insolvenţă al reclamantei şi eventualitatea unei compensări, se impune stabilirea naturii creanţelor aflate în litigiu prin raportare la momentul deschiderii procedurii insolvenţei faţă de societatea reclamantă, aspect care este de competenţa exclusivă a judecătorului sindic desemnat în respectivul dosar de insolvenţă.

Instanţa nu poate verifica apărările formulate de pârâtă şi nici nu poate stabili certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea creanţei invocate de reclamantă, pentru că toate aceste aspecte urmează a fi dezlegate în cadrul procedurii insolvenţei deschise faţă de societatea reclamantă.

În aceste condiţii, cum aceste aspecte au intervenit ulterior termenului la care s-a verificat cadrul procesual, instanţa a analizat la acest moment excepţia necompetenţei materiale invocată de ambele părţi litigante, fiind un caz de competenţă exclusivă, de ordine publică.

Faţă de considerentele expuse în precedent, Tribunalul Specializat Mureş prin sentinţa nr. 8 din 27.01.2021 a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de reclamanta societatea A. S.A şi de pârâta societatea D. S.A. şi, în consecinţă,

A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile înaintate de reclamanta societatea A. S.A prin administrator judiciar Consorţiul de practicieni în insolvenţă format din B. SPRL şi C. SPRL, în contradictoriu cu pârâtă societatea D. S.A., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj-judecătorul sindic investit cu soluţionarea dosarului de insolvenţă cu nr. x/2016.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 12.05.2021.

La termenul de judecată din data de 08.06.2021, Tribunalul, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale a judecătorului-sindic.

Analizând excepţia invocată, tribunalul a reţinut următoarele:

Din înscrisurile dosarului Tribunalului Specializat Mureş a rezultat că primul termen acordat a fost la data de 05.06.2019 când reprezentanta pârâtei D. S.A. a arătat că renunţă la excepţia necompetenţei materiale invocată prin întâmpinare, iar instanţa a reţinut că nu mai este investită cu soluţionarea acestei excepţii. Potrivit menţiunilor din această încheiere, Tribunalul Specializat Mureş şi-a reţinut competenţa de soluţionare a litigiului conform art. 95 pct. 1 raportat la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

Ulterior, instanţa a procedat la administrarea probaţiunii, acordând termen la data de 11.09.2019 şi 06.11.2019, când a dispus suspendarea cauzei conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea cererii formulată de pârâtă în cadrul procedurii insolvenţei reclamantei A. S.A.

La data de 11.11.2020 cauza a fost repusă pe rol, iar la termenul de judecată din data de 13.01.2021 Tribunalului Specializat Mureş a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţie necompetenţei materiale, fiind declinată în favoarea Tribunalului Specializat Cluj-judecătorul sindic investit cu soluţionarea dosarului de insolvenţă nr. 288/1285/2016, prin sentinţa civilă nr. 8/27.01.2021.

Având în vedere cele dispuse de Tribunalului Specializat Mureş la cele 5 termene de judecată acordate în cauză, tribunalul a reţinut că la termenul din data de 27.01.2021, nu se mai putea declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, intervenind sancţiunea decăderii pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.. Mai mult, o excepţie a necompetenţei materiale invocată după ce instanţa şi-a reţinut competenţa de soluţionare a cauzei la primul termen de judecată, prin încheiere interlocutorie, este inadmisibilă.

În plus, chiar dacă s-ar trece peste tardivitatea şi inadmisibilitatea excepţiei necompetenţei materiale, aceasta este neîntemeiată. În acest sens se reţine că declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj s-a raportat la apărările formulate de pârâtă, în condiţiile în care competenţa se stabileşte în funcţie de pretenţiile din cererea de chemare în judecată, astfel cum rezultă din prevederile art. 123 C. proc. civ.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. S.A. a investit instanţa cu o acţiune în răspundere contractuală decurgând din Acordul Contractual nr. x/17.07.2014 a solicitat obligarea pârâtei D. S.A. la deblocarea/plata sumei de 501.422,10 RON reprezentând sume reţinute în mod abuziv, precum şi la restituirea sumei de 201.246,89 RON reprezentând garanţie de bună execuţie.

Competenţa instanţei se stabileşte prin raportare la aceste pretenţii deduse judecăţii, şi care nu se încadrează în prevederile art. 41 alin. (1) şi 45 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că nu este o cerere care să privească procedura insolvenţei. Susţinerile părţilor cu privire la procedura insolvenţei se analizează de către instanţa investită cu soluţionarea cererii de chemare în judecată, prin raportare la măsurile dispuse în cadrul procedurii insolvenţei A. S.A. şi în eventualele contestaţii.

Tribunalul Specializat Mureş nu a fost investit cu o cerere accesorie, adiţională sau incidentală din partea pârâtei care să privească pretenţiile formulate în cadrul procedurii insolvenţei A. S.A., pentru a fi aplicabile prevederile art. 123 raportat la art. 120 C. proc. civ. Chiar şi în acest din urmă caz, doar o astfel de cerere se declină judecătorului sindic pentru soluţionare, ci nu cererea de chemare în judecată principală.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Specializat Cluj prin sentinţa civilă nr. 1161/2021 din 08 iunie 2021 a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătorului sindic investit cu soluţionarea procedurii insolvenţei debitoarei A. S.A., din cadrul Tribunalului Specializat Cluj, invocată din oficiu şi, în consecinţă:

A declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. S.A. prin administrator judiciar Consorţiul de practicieni în insolvenţă format din B. SPRL şi C. SPRL, în contradictoriu cu pârâtă societatea D. S.A., în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă între cele două instanţe care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind în favoarea Tribunalului Specializat Mureş competenţa materială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prealabil se reţine că prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. S.A. a investit instanţa cu o acţiune în răspundere contractuală decurgând din Acordul Contractual nr. x/17.07.2014 şi a solicitat obligarea pârâtei D. S.A. la deblocarea/plata sumei de 501.422,10 RON reprezentând sume reţinute în mod abuziv, precum şi la restituirea sumei de 201.246,89 RON reprezentând garanţie de bună execuţie.

Tribunalul Specializat Mureş investit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă a reţinut că raportat la natura şi obiectul judecăţii, litigiul este de competenţa materială a judecătorului sindic, întrucât se încadrează în prevederile art. 41 alin. (1) şi art. 45 din Legea nr. 85/2014.

De asemenea, a analizat obiectul litigiului, raportat la natura creanţelor aflate în litigiu, cu luarea în considerare a momentului deschiderii procedurii insolvenţei faţă de societatea reclamantă, faţă de apărările formulate de pârâtă în dosarul de insolvenţă care susţin eventualitatea unei compensări.

Tribunalul Specializat Cluj, investit cu soluţionarea cauzei prin declinarea de competenţă a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureş, reţinând tardivitatea şi inadmisibilitatea excepţiei necompetenţei materiale, precum şi în subsidiar netemeinicia acesteia.

În considerentele sentinţei Tribunalului Specializat Cluj s-au reţinut prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., constatând că necompetenţa de ordine publică a instanţei s-a acoperit prin neinvocarea în termenul prevăzut de lege. De asemenea, s-a reţinut că excepţia necompetenţei materiale a fost invocată după ce instanţa şi-a reţinut competenţa de soluţionare a cauzei, conform art. 95 pct. 1 raportat la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. prin ignorarea textelor legale incidente.

În acest context, Înalta Curte reţine prin ignorarea textelor legale incidente, Tribunalul Specializat Mureş a admis excepţia de necompetenţă în condiţiile în care pârâta a renunţat la susţinerea acesteia, conform celor cosemnate în încheierea de şedinţă din 05.06.2019.

Art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevede că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Totodată, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, stabileşte că "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate".

În acest sens, o eventuală necompetenţă materială în cauză nu poate fi valorificată decât în condiţiile şi termenele prevăzute de lege, respectiv de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Atât timp cât pârâta a arătat că renunţă la excepţia necompetenţei materiale invocată prin întâmpinare, iar instanţa a reţinut că nu mai mai este investită cu soluţionarea acestei excepţii, instanţa sesizată de reclamantă devine în mod exclusiv competentă să soluţioneze acţiunea, iar în acest caz, competenţa este şi rămâne câştigată instanţei sesizate de reclamanta A. S.A., respectiv Tribunalul Specializat Mureş.

Mai mult decât atât, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei s-a dispus după 5 termene de judecată acordate în cauză, ulterior primului termen de judecată la care instanţa a reţinut competenţa de soluţionare a cauzei.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată aplicabile considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, în materie civilă, privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Aplicând mutatis mutandis principiul enunţat, Tribunalul Specializat Cluj a reţinut că Tribunalul Specializat Mureş a invocat excepţia de necompetenţă materială procesuală cu încălcarea termenului legal. Efectul neinvocării excepţiei de necompetenţă materială procesuală cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii este acela că instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza.

Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa, pentru instanţa sesizată, a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau 3 din C. proc. civ.

În plus, Înalta Curte constată întemeiate şi considerentele Tribunalului Specializat Cluj prin care a argumentat în sensul că nu se poate stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei raportat la apărările pârâtei privind pretenţiile formulate în cadrul procedurii insolvenţei, pentru a fi aplicabile prevederile art. 123 raportat la art. 120 C. proc. civ., competenţa instanţei se stabileşte în raport de pretenţiile deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată.

În considerarea celor arătate mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 130, art. 131, art. 120 C. proc. civ. şi art. 45 din Legea nr. 85/2014, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în Tribunalului Specializat Mureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 octombrie 2021.