Negative jurisdictional conflict resolved: District Court assigned to issue EU enforcement certificate under Regulation 44/2001 due to pre-2015 case initiation

Şedinţa publică din data de 07 octombrie 2021

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa şi trimisă spre înregistrare Tribunalului Constanţa ca urmare a rezoluţiei Preşedintelui secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, petenta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii B. şi C. eliberarea unui certificat în conformitate cu dispoziţiile art. 53 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea hotărârilor în materie civilă şi comercială, cu scopul de a pune în executare hotărârea definitivă pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa în soluţionarea căreia a reţinut următoarele:

Prin decizia civilă nr. 216 din 13.07.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Constanţa a fost admisă cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 43/27.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în sensul obligării revizuentului B. la plata onorariului de avocat în sumă totală de 5.100,31 RON, în favoarea intimatei A. S.R.L., în măsura în care aceeaşi instanţă a fost cea care a soluţionat şi cererea de revizuire ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018

Instanţa a apreciat că în speţă, competenţa de eliberare a certificatului prevăzut de art. 53 din Regulamentul UE nr. 1215/2012 revine instanţei care a pronunţat hotărârea de fond, în raport de care a fost formulată prezenta cerere şi care conţine elemente ce pot fi duse la îndeplinire prin executare, iar nu Tribunalului Constanţa, potrivit jurisprudenţei CJUE cauza C 347/18.

Faţă de considerentele expuse în precedent, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a Civilă prin sentinţa civilă nr. 449 din 16.08.2021 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a trimis cauza spre competentă soluţionarea Curţii de Apel Constanţa.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 25.08.2021.

Curtea de Apel, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea căreia a reţinut următoarele:

Dosarul de fond a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa în anul 2011, iar potrivit art. 24 C. proc. civ. dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, art. 27 dispunând că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Deşi petenta a invocat prin cerere dispoziţiile art. 53 din Regulamentul UE nr. 1215/2012, acestea nu sunt aplicabile în cauză faţă de dispoziţiile art. 66 şi art. 81.

Întrucât acţiunea de fond a fost înregistrată în anul 2011, devin aplicabile prevederile Regulamentului nr. 44/2001 care la art. 54 prevede că instanţa sau autoritatea competentă din statul membru în care s-a pronunţat hotărârea eliberează la cererea oricăreia dintre părţile interesate, un certificat conform modelului din anexa V la prezentul regulament.

În raport de dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 119/2006, competenţa de a emite certificatul prevăzut în anexa V aparţine primei instanţe, în speţă Tribunalul Constanţa.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin încheierea nr. 52 din 06.09.2021 a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi, în consecinţă:

A declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a II-a Civilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă între cele două instanţe care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind în favoarea Tribunalului Constanţa competenţa materială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prealabil se reţine că prin cererea de chemare în judecată petenta A. S.R.L. a solicitat eliberarea unui certificat în conformitate cu art. 53 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1215/2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea hotărârilor în materie civilă şi comercială.

Interesul solicitării menţionatului certificat constă în punerea în executare a obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată stabilite prin decizia nr. 216 din 13.07.2020 de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 43 din 27.01.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018, de către Curtea de Apel Constanţa.

Prin sentinţa nr. 449 din 16 august 2021 Tribunalul Constanţa, învestit cu soluţionarea cauzei, a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 42 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1215/2012, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei care a pronunţat decizia nr. 216 din 13.07.2020 în dosarul nr. x/2018, respectiv în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Curtea de Apel Constanţa, la rândul său, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Constanţa, reţinând aplicabilitatea prevederilor Regulamentului 44/2001, raportat la dispoziţiile art. 66 din Regulamentul nr. 1215/2012.

Plecând de la aceste premise, Înalta Curte reţine, totodată, că litigiul în cadrul căruia a fost pronunţată decizia în raport de care se solicită eliberarea certificatului conform reglementărilor Uniunii Europene, a fost înregistrat pe rolul instanţelor de judecată (Tribunalul Constanţa) în anul 2011.

Uniunea Europeană a adoptat în timp, două regulamente privind recunoaşterea hotărârilor în materie civilă şi comercială ce prezintă relevanţă din perspectiva regulatorului de competenţă: Regulamentul CE 44/2001 şi Regulamentului CE nr. 1215/2012.

Deşi petenta a indicat art. 53 din Legea nr. 1215/2012 ca normă de drept aplicabilă cererii sale, Înalta Curte reţine incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 66 din actul european menţionat, potrivit căruia Regulamentul CE nr. 44/2001 continuă să se aplice hotărârilor pronunţate în cadrul acţiunilor judiciare intentate, actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial şi tranzacţiilor judiciare aprobate sau încheiate înainte de 10 ianuarie 2015 şi care intră în domeniul de aplicare al regulamentului respectiv.

În acest context, Înalta Curte apreciază aplicabilitatea în cauză a prevederilor Regulamentul CE nr. 44/2001, raportat la data înregistrării litigiului pe rolul instanţei de judecată pe rolul instanţei de judecată - 2011, respectiv a art. 54 conform căruia "Instanţa sau autoritatea competentă din statul membru în care s-a pronunţat hotărârea eliberează la cererea oricăreia dintre părţile interesate, un certificat conform modelului din anexa V la prezentul regulament"

În considerarea celor arătate mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. nr. 119/2006, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

În consecinţă, devin incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2006, în forma în vigoare la data promovării litigiului de fond, care statuează că în cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în România şi pentru care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite, potrivit art. 54 din Legea nr. 44/2001, certificatul prevăzut în anexa V din regulament, revine primei instanţe (art. 2).

Înalta Curte nu reţine relevanţa în speţă a jurisprudenţei CJUE - cauza C -347/18 în condiţiile în care această jurisprudenţă a consacrat interpretarea unor dispoziţii ale Regulamentului CE nr. 1215/2012, act ulterior regulamentului aplicabil cauzei. Interpretarea ulterioară dată de CJUE nu poate avea efect retroactiv, astfel încât să conducă la concluzia incidenţei sale şi în ce priveşte actul european ulterior.

În considerarea celor arătate anterior, în raport şi de normele de drept aplicabile, atât europene cât şi naţionale, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în Tribunalului Constanţa, secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 octombrie 2021.