Cassation annulled for improper filing at the appellate court in labor compensation dispute challenging constitutionality of reinstatement and penalty provisions

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecata pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând:

1. Obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata către reclamanta a sumei de 33.012 RON net reprezentând diferenţă despăgubire egală cu drepturile salariale cuvenite, indexate, majorate şi reactualizate cu rata inflaţiei de la data emiterii deciziei de concediere şi până la reintegrarea sa efectivă precum şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta conform sentinţei civile nr. 2110/14.09.2010 din dosar nr. x/2010, diferenţa de despăgubire neachitată reclamantei pe perioada 29.09.2010 - 21.10.2013, perioada în care societatea a suspendat CIM al reclamantei, precum şi suma de 2.990 RON reprezentând onorariu expert contabil, conform raportului de expertiză contabilă din data de 05.05.2015 întocmit de d-na expert contabil C., raport aferent perioadei 29.09.2010 - 21.10.2013.

2. Plata către reclamanta a sumei de 500.000 RON net, reprezentând daune pentru prejudiciul suferit de aceasta ca urmare a faptului că societatea pârâtă nu a pus în executare de bună voie în termenul legal drepturile dobândite de reclamanta referitoare la plata despăgubirilor aferente ca urmare a: - neplăţii în integralitate şi la termenul legal al despăgubirii aferente ca urmare a concedierii reclamantei din 11.03.2010, decât abia la data de 29.04.2015, după ce reclamanta fost târâtă in justiţie nejustificat prin acea contestaţie la executare în dosar x/2014 din dosarul execuţional x/2010, iar declaraţia fiscală aferentă sumei câştigate de reclamantă conform raportului de expertiză contabilă din dosarul nr. x/2014, nici până în ziua de azi nu a fost depusă la Casa de Pensii Timiş, prejudiciind reclamanta la calculul pensiei. - neplăţii în integralitate şi în termenul legal al despăgubirii aferente perioadei suspendării CIM al reclamantei de către societate pe perioada 29.09.2010-21.10.2013 sus menţionată, societatea având şi la aceasta dată o diferenţă de despăgubire restantă în sumă de 33.012 RON de achitat conform raportului de expertiză contabilă din data de 05.05.2015 întocmit de d-na expert contabil C..

Prin sentinţa civilă nr. 682/15.07.2020, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat a SC 1837/2014, pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul x/2013, invocată de către pârâtă; a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat a SC 2110/2010, pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul x/2010, invocată din oficiu; a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtei S.C. B. S.R.L. Timişoara, având ca obiect plata drepturilor salariale şi despăgubiri pentru întârzierea la plata drepturilor salariale; a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei 2380 RON cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat; cheltuielile procesuale avansate de stat cu ajutorul public judiciar acordat reclamantei, sub forma plăţii onorariului avocatului din oficiu, în cuantum de 650 RON, au rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinţei civile a declarat apel, în termen legal, reclamanta, solicitând:

1. Rejudecarea fondului în dosarul cu nr. x/2016

2. Punerea în discuţia părţilor a excepţiei autorităţii lucrului judecat a sentinţei civile nr. 13679/30.09.2014 emisă de Judecătoria Timişoara, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 380A a Tribunalului Timiş din dosarul nr. x/2014 cu privire la salariul de baza de 1.305 RON al reclamantei, începând cu luna martie 2010 şi până în luna septembrie 2010 inclusiv.

3. Punerea în discuţia pârâţilor a excepţiei puterii lucrului judecat a încheierii civile nr. 953/17.11.2016 în dosar nr. x/2016 emisă de Judecătoria Chişineu Cris, referitor la salarul de baza brut de 1.907 RON al reclamantei la data de 22.10.2013.

4. Reducerea cheltuielilor de judecată în sumă de 2.380 RON dispuse prin sentinţa civilă nr. 682/PI emisă Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2016, la un nivel comparabil cu onorariul în sumă de 650 RON acordat de instanţa de fond din acest dosar avocatului numit de Baroul Timiş să o reprezinte.

Iar prin decizia ce va fi dată după rejudecare, reclamantă apelantă a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei civile nr. 682/PI din data de 15.07.2020, emisă de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2016 şi să se dispună: 1. Obligarea S.C. B. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 33.012 RON net, reprezentând diferenţă despăgubire egală cu drepturile salariale cuvenite, indexate, majorate şi reactualizarea cu rata inflaţiei de la data emiterii deciziei de concediere şi până la reintegrarea sa efectivă precum şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat conform sentinţei civile nr. 2110/14.09.2010 din dosar nr. x/2010, diferenţă de despăgubire neachitată reclamantei pe perioada 29.09.2010 -21.10.2013, perioadă în care societatea a suspendat CIM al reclamantei, precum şi suma de 2.990 RON reprezentând onorariu expert contabil, conform Raportului de expertiză contabilă din data de 05.05.2015 întocmit de d-na expert contabil C., raport aferent perioadei 29.09.2010 - 21.10.2013.

2. Admiterea excepţiei autorităţii lucrului judecat a sentinţei civile nr. 13679/30.09.2014 emisă de Judecătoria Timişoara rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 380A a Tribunalului Timiş din dosarul nr. x/2014 cu privire la salariul de baza de 1.305 RON al reclamantei, începând cu luna martie 2010 şi până în luna septembrie 2010 inclusiv.

3. Admiterea excepţiei puterii lucrului judecat a încheierii civile nr. 953/17.11.2016 în dosar nr. x/2016 emisă de Judecătoria Chişineu Cris, referitor la salarul de baza brut de 1.907 RON al reclamantei la data de 22.10.2013.

4. Obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 RON net, reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a faptului ca societatea pârâtă nu a pus în executare de bună voie în termenul legal drepturile dobândite de reclamantă referitoare la plata despăgubirilor aferente ca urmare a: - Neplăţii în integralitate şi la termenul legal al despăgubirii aferente ca urmare a concedierii reclamantei din 11.03.2010, decât abia la data de 29.04.2015, după ce reclamanta a fost târâtă în justiţie nejustificat prin acea contestaţie la executare în dosar x/2014 din dosarul execuţional x/2010, iar declaraţia fiscală aferentă sumei câştigate de reclamantă conform raportului de expertiză contabilă din dosarul nr. x/2014, nici până în ziua de azi nu a fost depusă la Casa de Pensii Timiş, prejudiciind reclamanta la calculul pensiei. - Neplăţii în integralitate şi în termenul legal al despăgubirii aferente perioadei suspendării CIM al reclamantei de către societate pe perioada 29.09.2010 - 21.10.2013 sus menţionată, societatea având şi la această dată o diferenţă de despăgubire restantă în sumă de 33.012 RON de achitat conform raportului de expertiză contabilă din data de 05.05.2015 întocmit de d-na expert contabil C..

Prin notele scrise depuse la dosar în şedinţa publică din 21.07.2021, reclamanta apelantă a invocat cu privire la art. 80 din Legea 53 din 2003 Codul Muncii, că acest articol de lege nu prevede şi modalitatea în care, la solicitarea salariatului, instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, dovadă fiind faptul că sentinţa civilă nr. 2110/14.09.2010 din dosar nr. x/2010 prin care s-a dispus anularea concedierii sale din data de 11.03.2010, nu a fost repusă în integralitate în situaţia anterioara emiterii actului de concediere nici până la aceasta dată, dovada fiind faptele invocate şi prezentate de în dosarul în cauză cu nr. x/2016

A mai precizat că nu are nici o garanţie că, şi după acest proces, va fi repusă în integralitate în situaţia anterioară emiterii actului de concediere precizat mai sus, conform sentinţei civile nr. 2110/14.09.2010, din dosar nr. x/2010, emisă de Tribunalul Timiş şi rămasă definitivă.

Reclamanta apelantă a menţionat că, prin faptul că art. 80 din Legea 53 din 2003 Codul Muncii nu prevede şi modalitatea în care, la solicitarea salariatului, instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, îi sunt încălcate următoarele drepturi fundamentale din Constituţia României: art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii, art. 47 - Nivelul de trai. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 264 şi art. 265 din, a arătat că aceste articole de lege nu prevăd nici o sancţiune pentru angajator pentru nepunerea în executare a unei sentinţe civile de anulare a unei concedieri, date de o instanţa judecătorească, fapt care favorizează angajatorul în nepunerea în executare a acestei sentinţe judecătoreşti.

Prin faptul că art. 264 şi art. 265 din Legea nr. 53 din 2003 Codul muncii, nu prevăd nici o sancţiune pentru angajator pentru nepunerea în executare a unei sentinţe civile de anulare a unei concedieri date de o instanţă judecătorească îi sunt încălcate următoarele drepturi fundamentale din Constituţia României: art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii, art. 47 - Nivelul de trai.

Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 905 alin. (2) şi alin. (3 C. proc. civ., a arătat că aceste articole de lege nu prevăd modul efectiv de stabilire al penalităţilor între limitele specificate în lege, lăsând la latitudinea instanţelor de judecată când se acordă valoarea minimă, medie sau maximă din limita penalităţii prevăzută în lege, fiindu-i astfel încălcate următoarele drepturi fundamentale din Constituţia României: art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii, art. 47 - Nivelul de trai.

Reclamanta a menţionat că, fiind îndeplinite toate cele trei condiţii prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, solicită trimiterea cererii sale spre soluţionare la Curtea Constituţională, pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80, art. 264 şi art. 265 din Legea nr. 53/2003, precum şi a prevederilor art. 905 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Prin încheierea pronunţată de 21 iulie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins cererea formulată de apelanta reclamantă A. de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80, art. 264 şi art. 265 din Legea nr. 53/2003, precum şi a prevederilor art. 905 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

A amânat pronunţarea asupra apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 682/2020, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2016 pentru data de 22.07.2021.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat recurs, în cadrul termenului legal.

În motivarea în drept a recursului, recurenta-reclamantă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În considerarea dispoziţiilor art. 490 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate regularitatea declarării recursului dedus judecăţii în cauza:

Potrivit art. 490 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se ataca, sub sancţiunea nulităţii (...)".

Cerinţa depunerii recursului la instanţa a cărei hotărâre se atacă este una extrinsecă actului de procedură constând în cererea de recurs, aşa încât sancţiunea nulităţii intervine necondiţionat de existenţa unei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

Nulitatea fiind expresa, consecinţa este că sancţiunea va putea fi aplicata în condiţiile art. 175 alin. (2) din C. proc. civ. Ca atare, depunerea cererii de recurs, precum şi a motivelor de recurs formulate separat, la instanţa a cărei hotărâre se atacă, este impusa sub sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 425 alin. (3) teza finală C. proc. civ., când hotărârea este supusă apelului sau recursului se va arăta şi instanţa la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac.

Aplicând dispoziţiile legale anterior evocate, se constată că recursul formulat de recurenta-reclamantă A. nu a fost depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă, respectiv la Curtea de Apel Timişoara, ci a fost depus direct la Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, fiind transmis prin poştă la 23 iulie 2021 şi primit la registratura Înaltei Curţi la data de 27 iulie 2021.

Ulterior, în conformitate cu dispoziţiile art. 136 alin. (4) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă a înaintat recursul către Curtea de Apel Timişoara, pentru a lua măsurile prevăzute de lege.

În temeiul art. 490 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, la rândul său a înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul declarat de reclamanta A..

Se constată şi respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (3) teza finală C. proc. civ., menţiunea privind arătarea instanţei la care se depune cererea a fost inserată în dispozitivul încheierii recurate, astfel încât nu a existat niciun element apt să genereze confuzie în acest sens.

Prin urmare, se constată că este întrunită în speţă premisa textului sancţionator în discuţie, vizând instanţa a cărei hotărâre se atacă.

În situaţia dată, ţinând cont şi de dispoziţiile cu valoare de principiu ale art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 490 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 21 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 21 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2021.