Inadmissible appeal against final revision ruling in social insurance dispute under statutory suppression of recourse

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. x/4.09.2018, contestatorul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Hotărârii nr. 5325/29.07.2013, emisă de Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii.

În drept, contestatorul şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile Ordinului nr. 50/1990 şi ale Legii nr. 263/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 3147 din 16 noiembrie 2018, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a admis excepţia privind tardivitatea introducerii contestaţiei, invocată de intimată, şi în consecinţă a respins contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin; fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., care a fost respins prin decizia civilă nr. 193 din 27 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 193 din 27 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 677 din 9 iulie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 193 din 27 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin.

Împotriva acestei decizii A. a formulat cerere de revizuire, calificată de instanţă ca fiind o contestaţie în anulare, raportat la temeiul juridic invocat de parte.

Prin decizia civilă nr. 812/23.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a fost admisă excepţia tardivităţii şi a fost respinsă ca, tardiv formulată, contestaţia în anulare introdusă de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 677 din 9 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat, prin aceeaşi cerere, atât contestaţie în anulare, soluţionată în cadrul dosarului nr. x/2019, cât şi revizuire, ce formează obiectul prezentului dosar.

Prin decizia civilă nr. 246 din 11 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a respins excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, invocată de intimata Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin şi s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 812/23.09.2019 pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Caraş - Severin.

Împotriva deciziei civile nr. 246 din 11 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, A. a declarat recurs, neîntemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de recurs nu a fost motivată în fapt şi în drept, recurentul susţinând că solicită "recurs pentru că de la această situaţie nu s-a rezolvat nimic şi dosarul a fost trimis înapoi la Tribunalul Reşiţa Caraş-Severin".

Intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Caraş - Severin a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

La 2 octombrie 2020, recurentul a depus un răspuns la adresele emise de instanţă, prin care şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a contestaţiei de către Casa de Pensii Bucureşti, care a anulat toate adeverinţele de grupă de muncă şi de sporuri care nu se află evidenţiate în buletinul de calcul al pensiei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 7 aprilie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 246 din 11 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 812 din 23 septembrie 2019 pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Caraş - Severin.

Instanţa de revizuire a reţinut că este inadmisibilă calea extraordinară de atac, întrucât hotărârea atacată a fost pronunţată într-o contestaţie în anulare respinsă ca tardiv formulată şi nu poate face obiectul revizuirii.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

Este de remarcat că acţiunea în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire s-a cerut vizează o contestaţie prin care A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Caraş - Severin a solicitat anularea Hotărârii nr. 5325/29.07.2013, emisă de Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii, în baza prevederilor Legii nr. 263/2010.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.

Se constată că obiectul acţiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Prin urmare, decizia civilă nr. 812 din 23 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, care a făcut obiectul cererii de revizuire, este definitivă.

Cum hotărârea revizuită este definitivă, rezultă că şi hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire este definitivă, nefiind supusă recursului, având în vedere că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

În considerarea dispoziţiilor art. 513 alin 5 din C. proc. civ., din interpretarea coroborată a normelor legale precitate rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 246 din 11 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 246 din 11 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2021.