Negative conflict of jurisdiction regarding salary claims by judicial auxiliary personnel against their employer prosecutors' offices and the mandatory territorial competence under Article 127 of the Code of Civil Procedure.

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 octombrie 2020 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2020, reclamanţii Hem Ionica, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., în contradictoriu cu pârâtele Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au solicitat obligarea acestora la recunoaşterea stării de discriminare în care se află reclamanţii din punct de vedere salarial în raport cu alţi angajaţi din cadrul Ministerului Justiţiei şi repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 10.01.2017 până la zi, şi în continuare.

La termenul de judecată din 25 ianuarie 2021, Tribunalul Prahova a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, iar, prin sentinţa civilă nr. 131 din 25 ianuarie 2021, a admis această excepţie, declinând cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Galaţi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Prahova a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au domiciliul în Galaţi, iar potrivit art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) (conflictele de muncă) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa.

Art. 210 din Legea dialogului social prevede că acţiunile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, însă din interpretarea gramaticală a textului rezultă că reclamantul trebuie să aibă şi la momentul sesizării instanţei locul de muncă în raza tribunalului Prahova.

În privinţa caracterului de ordine publică al competenţei teritoriale în cadrul litigiilor de muncă, acesta nu poate fi contestat, din ansamblul reglementărilor amintite rezultând că normele care reglementează competenţa teritorială în materia jurisdicţiei muncii sunt norme de ordine publică, aspect derivat din formularea imperativă a legii.

Or, prin acţiune deşi se susţine, că, în cauză, ar fi incidente dispoziţiile art. 127, alin. (1) şi (2) C. proc. civ., reclamanţii nu au făcut nicio dovadă în acest sens.

Mai mult decât atât, pe cale de întâmpinare se susţine că parte din reclamanţi ar fi personal conex, aceştia neintrând sub incidenţa dispoziţiei legale mai sus amintite.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galaţi, iar la termenul de judecată din 10 mai 2021, s-a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale în ceea ce priveşte cererea formulată de reclamanţii grefieri.

La termenul de judecată din 10 iunie 2021, s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţii Hem Ionica, A., B., C., Niţoi Cecilia, E., F., G., H., I., care au funcţia de grefier, conform adeverinţei nr. x/2020 din 17.05.2021, cu consecinţa formării prezentului dosar, nr. x/2021, instanţa urmând a se pronunţa asupra excepţiei necompetenţei teritoriale.

Tribunalul Galaţi a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.(3) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

S-a arătat că prevederile art. 127 C. proc. civ. se referă la o categorie specială de cereri, respectiv cele în care un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, cum este şi situaţia din speţă, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţii.

Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv, când una dintre aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) - cazul în speţă - şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În aceste condiţii, Tribunalul Galaţi a apreciat că nu este competent teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii de către reclamanţii grefieri, motiv pentru care, prin sentinţa civilă nr. 1154/2021 din 2 iulie 2021 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Prahova competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost promovată ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra cererii reclamanţilor privind unele drepturi de natură salarială.

Potrivit art. 127 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1074 din 18.12.2018, aplicabil litigiului având în vedere data începerii procesului (20 octombrie 2020):

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Pornind de la aceste texte legale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că reclamanţii au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului pe de lângă Tribunalul Galaţi, iar pârâţii chemaţi în judecată sunt Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Gaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.

În aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. se reţine că interesul ocrotit prin această normă legală este unul general, anume apărarea prestigiului şi imparţialităţii justiţiei, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparţialităţii instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul.

Având în vedere că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt aplicabile atât în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, cât şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, rezultă că atunci când parchetul de pe lângă instanţa competentă, potrivit legii, are calitatea de parte în proces devine incident unul dintre cazurile de competenţă teritorială facultativă.

Trebuie amintit şi că, prin decizia nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, s-a stabilit că art. 127 alin. (1) şi (3) trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

Reclamanţii îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, creându-se astfel premisele unor suspiciuni de soluţionare cu părtinire a cauzei, din pricina calităţii părţilor.

Or, aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios constituţional prin decizia nr. 290/26.04.2018, raţiunea reglementării cuprinse în art. 127 C. proc. civ. constă tocmai în evitarea naşterii unor astfel de suspiciuni.

În aceste condiţii, competenţa revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu respectiva curte de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

Curtea de Apel Ploieşti, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Prahova, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Galaţi, în circumscripţia căreia se află atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, cât şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, pârâţi în prezenta cauză.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2), (2)1 şi 3 raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2021.