Competence for labor actions against courts under Art. 127(2) of the Code of Civil Procedure: binding choice of neighboring appellate district

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 decembrie 2020, pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub număr de dosar x/2020, reclamantele A., B., C., D., E., F., G. în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se dispună:

1. Recalcularea indemnizaţiei de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 10.10.2015 şi în continuare până la data pensionării, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

2. Repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salariată rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 10.10.2015 şi în continuare până la data pensionării, cu plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 891/2021 din 1 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ, în favoarea Tribunalului Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Cluj a reţinut că potrivit prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul; prevederi completate prin art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit căruia cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Totodată, s-a reţinut că potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.", dispoziţii ce se aplică şi procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Tribunalul Cluj a apreciat că în prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dat fiind că reclamanţii nu au calitatea de judecător, procuror, grefier sau asistent judiciar, având calitatea de foşti grefieri, în prezent pensionari, astfel cum se invocă prin cererea de chemare în judecată formulată.

În acest context, s-a apreciat de către Tribunalul Cluj că-i revine Tribunalului Mureş competenţa de soluţionare a cauzei, în raza de competenţă a acestuia având domiciliul reclamanţii, în raport de prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011şi art. 269 alin. (2) Codul muncii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia Civilă sub acelaşi număr de dosar.

Tribunalul Mureş a reţinut, în esenţă, că prezentul litigiu are natura juridică a unui litigiu de muncă, fiind incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, conform cărora cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă (indiferent dacă sunt individuale sau colective) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul şi cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 potrivit căruia, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

S-a arătat că în ipoteza conflictelor individuale de muncă (cum este şi cauza dedusă judecăţii), reclamanţii au dreptul de opţiune între instanţa locului domiciliului sau a locului de muncă. Însă odată făcută această opţiune de către reclamantă, în sensul alegerii instanţei în a cărei circumscripţie se află locul său de muncă, reclamanta nu mai poate reveni, pârâţii nu mai pot cere declinarea competenţei, iar instanţa, dacă a fost corect sesizată (fără încălcarea normelor imperative de competenţă), nu poate, din oficiu, să îşi decline competenţa.

Astfel, din perspectiva acestor texte de lege, care reprezintă dreptul comun în materie, s-a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine Tribunalului Cluj.

Totodată, având în vedere calitatea specială, de grefieri, pe care o au reclamanţii, Tribunalul Mureş a examinat problema pe care o ridică această pricină şi anume, modalitatea de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., care instituie un caz de "competenţă facultativă".

S-a reţinut că dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare nepărtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii. Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi "grefierilor" şi vizează două situaţii, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (sunt reclamanţii) - cazul în speţă - şi a doua când are calitate procesuală pasivă (este pârât).

S-a apreciat că în prezenta pricină nu este îndeplinită condiţia, în sensul că reclamanţii nu funcţionează ca grefier în cadrul instanţei de la care a operat declinarea de competenţă, respectiv Tribunalul Cluj, ci aceştia îşi desfăşoară activitatea în cadrul Curţii de Apel Tîrgu Mureş, astfel încât, instanţa de la care a operat declinarea de competenţă nu reprezintă instanţa unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competenţă dispusă de Tribunalul Cluj în favoarea Tribunalului Mureş nu este aplicabilă şi nu poate justifica învestirea acestei din urmă instanţe cu judecarea litigiului.

Tribunalul Mureş a subliniat că dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., privind competenţa facultativă, sunt norme juridice de excepţie, motiv pentru care sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse prin analogie (operaţiune interzisă de art. 10 din C. civ.), la ipoteze vizând şi alte instanţe decât cele la care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea, indiferent dacă instanţa la care activează se află în aria de competenţă a instanţei de la care s-a făcut declinarea de competenţă.

Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 986/2021 din 23 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia Civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte subliniază că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ, la recalcularea indemnizaţiei de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 10.10.2015 şi în continuare până la data pensionării, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006); repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salariată rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 10.10.2015 şi în continuare până la data pensionării, cu plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin urmare, reclamantele au învestit Tribunalul Cluj cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâtă fiind Curtea de Apel Târgu Mureş.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Alin. (3) ale aceluiaşi articol, prevede că:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Totodată, conform art. 127 alin. (2) ind. 1 C. proc. civ.:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În speţă, reclamantele, cu domiciliul în judeţul Mureş, au calitatea de foşti grefieri în cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş, iar competenţa aparţine, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are reclamantul domiciliul sau locul de muncă, respectiv Tribunalului Mureş.

Prin urmare, având în vedere că reclamantele nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât cererea a fost introdusă împotriva unei instanţe superioare în grad, celei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii (Tribunalul Mureş), este atrasă incidenţa art. 127 alin. (2) şi (2) ind. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios constituţional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018:

"legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege".

Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă (aplicând regula generală în materie de competenţă), fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

Reclamantele au învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Cluj, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, care este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Târgu Mureş, pârâtă în cauză, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Mureş, instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că reclamantele şi-au manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Totodată, reţine că dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt de ordine privată. Aşadar, dreptul de opţiune aparţine, în mod exclusiv, părţii reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce partea reclamantă şi-a manifestat opţiunea de a introduce la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate, rezultă că această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune, neexistând nicio prevedere legală în acest sens.

Pentru raţiunile înfăţişate, cu aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2021.