Prosecutor salary recalculation dispute; scope of territorial competence exception for magistrates under Art. 127 CPC.

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 25 noiembrie 2020 pe rolul Tribunalului Cluj sub număr de dosar x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ALBA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANŢA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANŢA şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, au solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

1. Recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi a sporurilor aferente în funcţie de salarizarea aferentă a procurorilor cu grad PÎCCJ, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 începând cu data de 01.07.2015 şi plata efectivă în continuare şi pe viitor respectiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017.

2. Începând cu data de 20.07.2018 (data publicării în Monitorul Oficial a Legii 2017/2018 prin care a fost modificată Legea 304/2004, înfiinţându-se secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie) şi pe viitor, solicită recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi a sporurilor aferente în funcţie de salarizarea aferentă a procurorilor din cadrul S.I.I.J. (secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie), aceasta incluzând, pe lângă salarizarea specifică gradului de I.C.C.J. şi drepturile salariale specifice personalului ataşat, care să fie incluse în indemnizaţia de încadrare.

3. Repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 01.07.2015 şi în continuare, pe viitor, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare cu titlu de salariu lunar), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1073/2021 din 20 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ALBA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂCURTEA DE APEL CONSTANŢA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANŢA şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, în favoarea Tribunalului Bihor.

Asupra excepţiei necompetenţei sale teritoriale, Tribunalul Cluj a reţinut că potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, iar potrivit art. 210 din aceeaşi lege cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speţă, reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda.

S-a apreciat că reclamanţii, potrivit art. 127 alin. (2), (3) C. proc. civ., trebuiau să introducă cererea la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă.

Aşa fiind, în temeiul art. art. 127 alin. (2) şi (3), art. 129-132 C. proc. civ. a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bihor, aflat în raza Curţi de Apel Oradea, care este învecinată Curţii de Apel Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă, sub acelaşi număr de dosar.

Procedând la verificarea competenţei în raport de dispoziţiile art. 131 C. proc. civ., Tribunalul Bihor a reţinut că reclamanţii au calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda şi domiciliul/reşedinţa în jud. Cluj, iar potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

S-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., aşa cum a fost modificat de punctul 13, art. I din Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, aceste dispoziţii fiind aplicabile în mod corespunzător şi în cazul procurorilor.

În speţă, faţă de domiciliul/reşedinţa reclamanţilor, s-a apreciat că acţiunea este de competenţa teritorială a Tribunalului Cluj. Deşi au invocat prevederile art. 127 C. proc. civ., niciunul dintre reclamanţi nu a indicat că ar exercita funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj/Curtea de apel Cluj, astfel încât să fie incidente dispoziţiile menţionate, iar dispoziţiile alin. (2)1 al aceluiaşi articol nu sunt incidente, acestea vizând doar situaţia în care instanţa de judecată are calitatea de parte, textul legal neprevăzând aplicabilitatea corespunzătoare şi în situaţia Parchetelor.

Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 785/LM/2021 din 16 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte subliniază că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2):

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Alin. (3) ale aceluiaşi articol, prevede că:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât.

Se reţine că Legea nr. 310/2018 a modificat dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă "competenţa facultativă" nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, ci şi atunci când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care magistratul îşi desfăşoară activitatea.

În speţă, reclamanţii sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, iar competenţa aparţine, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi au domiciliul sau locul de muncă, respectiv Tribunalului Cluj, reclamanţii având domiciliul/reşedinţa în jud. Cluj.

Prin urmare, având în vedere că reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la parchetul de pe lângă această instanţă, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, nici dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acestea vizează calitatea de parte în proces a instanţei de judecată, or în cauză calitatea de pârât o au Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, care nu fac parte din categoria instanţelor de judecată, dispoziţiile articolului precitat fiind de strictă interpretare.

Pentru raţiunile înfăţişate, cu aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2021.