Territorial jurisdiction for labor conflicts: claimant's domicile versus trade union's headquarters in actions brought by union representative

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 1 martie 2021, pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2021, reclamantul Sindicatul Judeţean Sanitas Prahova - în calitate de împuternicit de membrul său de sindicat, dar şi acesta în nume propriu, respectiv A. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenta Ploieşti solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa:

1. să se constate că reclamanta - membru al Sindicatului din tabelul nominal anexat acţiunii şi în nume propriu a desfăşurat activitate în condiţii deosebite de muncă, începând cu data semnării contractului individual de muncă cu pârâtul angajator şi până la data pronunţării asupra prezentei, cu obligarea acestuia să-l încadreze în categoria locurilor de muncă deosebite în baza Legii nr. 104/2003;

2. obligarea pârâtului să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat diferenţele contribuţiilor de asigurări sociale, pentru perioada lucrată în condiţii deosebite mai sus menţionată;

3. obligarea pârâtului să depună la Casa Judeţeană de Pensii Prahova declaraţii nominale rectificative, de la data începerii activităţii şi pentru întreaga perioada lucrată în aceste condiţii deosebite.

4. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 22 din Legea 104/2003, art. 27 din Legea 263/2010, art. 40 alin. (2) lit. f) Codul Muncii, art. 270 Codul Muncii, art. 29 alin. (1) din O.G. nr. 80/2013.

Constatând că acţiunea a fost formulată de Sindicat în calitate de împuternicit de către membrii de sindicat, dar şi de salariaţi în nume propriu, reclamanta A. având domiciliul în Municipiul Bucureşti, pentru o bună administrarea a justiţiei, prin încheierea din 18 mai 2021, Tribunalul Prahova a dispus disjungere cererii de chemare în judecată formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti.

Ca urmare a disjungerii, s-a format prezentul dosar cu nr. x/2021

Tribunalul Prahova a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale, având în vedere că domiciliul reclamantei A. este în Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1529 din 18 mai 2021, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect "acţiune în constatare", formulată de reclamantul Sindicatul Judeţean Sanitas Prahova în calitate de împuternicit de membrul său de sindicat, dar şi acesta în nume propriu, respectiv A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a litigii de muncă şi asigurări sociale.

Primind dosarul, Tribunalul Bucureşti a reţinut că instanţa a fost învestită cu soluţionarea unui conflict de muncă, astfel cum acesta este definit de art. 231 din Codul muncii.

S-a arătat că organizaţia sindicală beneficiază de calitate procesuală activă în litigiile în care îi reprezintă pe membrii săi, conform dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011. Prin instituirea acestui beneficiu al calităţii procesuale active organizaţia sindicală a dobândit drepturile şi obligaţiile unui reclamant dintr-un conflict de muncă, astfel că se poate determina instanţa competentă teritorial în funcţie de sediul organizaţiei sindicale.

Tribunalul Bucureşti a subliniat că aceeaşi opinie a exprimat-o Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii conform căreia:

"în interpretarea şi aplicarea unitară a dispozitiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în solutionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Cum dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie problemelor de drept într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanţele de judecată conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ. şi cum sediul organizaţiei sindicale este stabilit în Judeţul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 5431 din 14 iulie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A., reprezentată legal de Sindicatul Judeţean Sanitas Prahova, a solicitat instanţei 1. să se constate că reclamanta - membru al Sindicatului din tabelul nominal anexat acţiunii şi în nume propriu a desfăşurat activitate în condiţii deosebite de muncă, începând cu data semnării contractului individual de muncă cu pârâtul angajator şi până la data pronunţării asupra prezentei, cu obligarea acestuia să-l încadreze în categoria locurilor de muncă deosebite în baza Legii nr. 104/2003;

2. obligarea pârâtului să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat diferenţele contribuţiilor de asigurări sociale, pentru perioada lucrată în condiţii deosebite mai sus menţionată;

3. obligarea pârâtului să depună la Casa Judeţeană de Pensii Prahova declaraţii nominale rectificative, de la data începerii activităţii şi pentru întreaga perioada lucrată în aceste condiţii deosebite.

Înalta Curte reţine că prezentul litigiu, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, are natura juridică a unui conflict de muncă.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, iar potrivit art. 28 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, salariaţii pot fi reprezentaţi legal de sindicat.

Prin decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie, dată în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acţiunilor formulate de sindicat este cea de la sediul sindicatului reclamant.

În egală măsură, chiar în contextul celor statuate prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, nu se poate reţine că se instituie o competenţă teritorială exclusivă doar în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se regăseşte sediul organizaţiei sindicale, în condiţiile în care acţiunea este formulată de un membru al sindicatului, reclamanta A., care are domiciliul în Bucureşti.

Prin urmare, în raport cu dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta A. prin reprezentant legal Sindicatul Judeţean Sanitas Prahova aparţine instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul reclamanta, respectiv Tribunalul Bucureşti, iar nu instanţei (Tribunalul Prahova) în a cărei circumscripţie îşi are sediul reprezentantul reclamantei, Sindicatul Judeţean Sanitas Prahova.

Faţă de considerentele anterior expuse şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2021.