Competitive territorial jurisdiction in individual labor disputes under Law 62/2011: plaintiff’s venue selection between domicile and workplace

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Timiş, secţia I civilă la data de 06 octombrie 2020, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la anularea deciziei nr. 3779 din 31.08.2020, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de desfacere a contractului individual de muncă, respectiv, obligarea pârâtei la reintegrarea pe funcţia deţinută, precum şi la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu i-ar fi fost desfăcut contractul de muncă, de la data încetării contractului individual şi până la data reintegrării efective pe funcţia deţinută.

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 6 alin. (2), art. 78, art. 80, art. 252 alin. (5), art. 253 alin. (1) şi urm. din Codul muncii.

Prin sentinţa nr. 679 din 14 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În motivarea soluţiei tribunalul a reţinut competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011.

2. Cauza a fost înregistrată la 17 septembrie 2021 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 428 din 29 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat judecata cauzei şi s-a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Instanţa a reţinut incidenţa în speţă a art. 210 din Legea nr. 62/2011, care instituie o competenţă alternativă, fiind deopotrivă competente atât instanţa de la domiciliul reclamantului, Tribunalul Mehedinţi, cât şi instanţa de la locul de muncă al acestuia, Tribunalul Timiş.

Prin urmare, a motivat instanţa că reclamantul, având posibilitatea să opteze pentru una din cele două instanţe deopotrivă competente, a înţeles să investească Tribunalul Timiş cu soluţionarea cauzei, instanţă care nu-şi poate declina competenţa.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 26 noiembrie 2021, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Timiş şi Tribunalul Mehedinţi, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalul Timiş, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamant priveşte un conflict de muncă, aspect reţinut de ambele instanţe, iar potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, competenţa teritorială în cazul acestor litigii aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul.

Legea dialogului social nr. 62/2011, prin art. 210, statuează regula că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Se constată astfel că prin dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, normă specială intrată în vigoare ulterior Codului muncii, s-a reglementat o competenţă teritorială alternativă în favoarea instanţei de la locul de muncă sau de la domiciliul reclamantului.

Înalta Curte mai reţine şi că art. 216 din Legea nr. 62/2011 prevede că, "dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.." iar potrivit art. 116 C. proc. civ. "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 cu cele ale art. 116 C. proc. civ., rezultă că, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, este reglementată o competenţă teritorială alternativă a instanţelor, reclamantul având dreptul de a alege între instanţa de la locul unde îşi are domiciliul şi cea de la locul său de muncă, opţiunea acestuia exercitându-se la momentul sesizării instanţei.

În cauza de faţă, domiciliul reclamantului este în judeţul Mehedinţi, conform menţiunilor din notele scrise depuse în data de 13.01.2021 la dosar, iar locul de derulare a raporturilor de muncă a fost în Timişoara, prin urmare atât Tribunalul Mehedinţi, cât şi Tribunalul Timiş, erau deopotrivă competente în soluţionarea cauzei.

Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Timiş, potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul şi-a exercitat dreptul de a alege între cele două instanţe deopotrivă competente, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea instanţei de la locul său de muncă.

Faţă de considerentele anterior expuse, şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 februarie 2022.