Revision for contradictory judgments on parliamentary pension recalculation rejected as inadmissible due to lack of identity of object.

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2009 (disjunsă din dosarul nr. x/2009), reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Camera Deputaţilor prin Secretarul General, solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia să stabilească, să actualizeze şi să comunice Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale cuantumul corect al venitului brut lunar al funcţionarului public parlamentar aflat în activitate, în baza căruia se calculează cuantumul pensiei de serviciu şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor nete de 2442 RON reprezentând pensie de serviciu, cuvenită şi neachitată.

Prin sentinţa civilă nr. 4185/26.11.2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 3985/30.09.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă, cauza fiind declinată spre competentă soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 14.12.2010 sub nr. x/2010.

La data de 19.12.2011, reclamantul a depus precizare a acţiunii, arătând că obiectul acţiunii constă în solicitarea:

- de a se constata nulitatea absolută a actului adiţional nr. x/19.12.2007;

- de anulare a adeverinţei nr. x/24.06.2008 şi a deciziei nr. 230847/28.08.2008;

- de a se constata că, începând cu data de 28.08.2008, venitul brut actualizat este în cuantum de 5356 RON;

- de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 35800 RON reprezentând diferenţe brute pensie de serviciu şi daune morale în cuantum de 10.000 RON.

La data de 10.02.2012, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii capătului doi de cerere în privinţa adeverinţei nr. x/24.06.2008 şi deciziei nr. 230847/28.08.2008, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 1361 din 13 februarie 2012, pronunţată în dosarul nr. x/2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia tardivităţii, invocată de pârâtă. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaţilor prin Secretariatul General.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 4572 din 07 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1361 din data de 13.02.2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Camera Deputaţilor prin Secretariatul General.

II. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 27.02.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, solicitând instanţei obligarea intimatei să actualizeze şi să comunice Casei Naţionale de Pensii Publice salariul de bază al consilierului parlamentar coordonator al activităţii de gestionare a bunurilor, funcţie publică parlamentară, asimilată funcţiilor de director, aflaţi în activitate la data înfiinţării Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, aşa cum au fost învestiţi în funcţie prin Ordinele emise de la cabinetul Secretarului General sub nr. x din data de 22 iulie 1997, nr. 523 din data de 01 august 1997 şi nr. 591 din data de 03 septembrie 1997, nivel maxim de salarizare/13.374 RON (12.688 RON salariul de bază maxim 686 RON valoarea brută a sporului pentru condiţii vătămătoare conform poz. 6 col. 4+col. 7 din funcţiilor din serviciile Camerei Deputaţilor la data de 30 septembrie 2017.

Prin sentinţa civilă nr. 2750/12.06.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pe rolul căruia s-a înregistrat la data de 13.08.2018 sub nr. x/2018.

La data de 23.10.2018 pârâta Camera Deputaţilor, a depus la dosarul cauzei precizări prin care, în temeiul art. 430 alin. (1) C. proc. civ., a invocat autoritatea de lucru judecat privind chestiunea tranşată prin sentinţa civilă nr. 4625 din 6 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în sensul că reclamantului A. i-au fost emise de Camera Deputaţilor adeverinţele pentru actualizarea pensiei de serviciu.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 4625 din 6 iunie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului ca fiind lipsită de obiect întrucât acestuia i-au fost eliberate următoarele adeverinţe: adeverinţa nr. x/05.04.2018 - actualizarea pensiei de serviciu cu 50%; adeverinţa nr. x/05.04.2018 - actualizarea pensiei de serviciu cu 10%.

Aceste adeverinţe au fost depuse în copie certificată la dosarul cauzei nr. x/2018, precum şi dovada îndeplinirii obligaţiei de transmitere a acestor adeverinţe către Casa Naţională de Pensii Publice.

La data de 21.11.2018, reclamantul A., a depus cerere modificatoare, prin care a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost modificată, în temeiul dispoziţiilor prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 33 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; să fie obligat pârâtul angajator Secretariatul General al Camerei Deputaţilor să actualizeze şi să comunice Casei Naţionale de Pensii Publice, salariul de bază al consilierului parlamentar coordonator al activităţii de gestionare a bunurilor, funcţie publică parlamentară, asimilată funcţiilor de director, aflaţi în activitate la data înfiinţării Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, aşa cum, au fost învestiţi în funcţie prin ordinele emise de la cabinetul secretarului general, începând cu data de 31 martie 2018.

Reclamantul a arătat că înţelege să se judece în contradictoriu cu Camera Deputaţilor, Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, Preşedintele Camerei Deputaţilor, Secretarul General al Camerei Deputaţilor.

La data de 08.01.2019, pârâta Camera Deputaţilor a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea modificatoare.

S-a menţionat că cererea este lipsită de obiect, fiind reluat petitul cu care a fost învestită Curtea de Apel Bucureşti, fiind reiterată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată în raport de sentinţa civilă pronunţată în dosarul nr. x/2018.

A fost invocată excepţia lipsei de interes, învederându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., câtă vreme reclamantul este beneficiarul unei pensii de serviciu stabilită şi actualizată nu în raport de structura organizatorică a serviciilor camerei Deputaţilor.

La termenul de judecată din data de 21.01.2019, instanţa a acordat cuvântul asupra excepţiilor autorităţii de lucru judecat invocată în raport de dosarul nr. x/2018, lipsei de interes, inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate şi asupra excepţiei de nelegalitate, invocată de reclamant.

Prin sentinţa civilă nr. 1170 din 28 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, Secretarul General al Camerei Deputaţilor, Preşedintele Camerei Deputaţilor şi a respins acţiunea formulată împotriva acestor pârâţi ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta Camera Deputaţilor, ca neîntemeiată.

A admis excepţia lipsei de interes, invocată de pârâta Camera Deputaţilor şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Camera Deputaţilor, Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, Secretarul General al Camerei Deputaţilor şi Preşedintele Camerei Deputaţilor, ca lipsită de interes.

În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa a reţinut că, în cadrul dosarului înregistrat sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul solicitase ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei Camera Deputaţilor să transmită Casei Naţionale de Pensii Publice, diferenţa procentului de actualizare de 50% aferentă salariului de bază al funcţionarului public parlamentar în activitate, având funcţia de consilier parlamentar nivel maxim de salarizare, începând cu data de 28 noiembrie 2015, dată la care, în vigoare, erau dispoziţiile prevăzute în mod expres şi limitativ de art. III din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.

În raport de cele reţinute anterior, instanţa a constatat că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, prevăzută de art. 430 C. proc. civ.

Sub aspectul lipsei de interes, instanţa a reţinut că nu este îndeplinită condiţia interesului câtă vreme, în raport de modificările intervenite prin O.U.G. nr. 59/2017 asupra Legii nr. 7/2006, pensiile de serviciu nu se mai actualizează în raport de procentul de majorare a salariului de bază de care beneficiază funcţionarul public parlamentar aflat în activitate, astfel încât, în ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată, reclamantul nu ar obţine un folos practic, material sau moral.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în cadrul dosarului nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat să se dispună completarea sentinţei civile nr. 1170/28.02.2019, în sensul de a se pronunţa asupra cererii incidentale.

Prin sentinţa civilă nr. 3006 din 27 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea de completare a sentinţei civile nr. 1170/28.02.2019 formulată de reclamantul A..

Împotriva sentinţei civile nr. 1170/28.02.2019 şi a sentinţei civile nr. 3006/27.05.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, reclamantul A. a formulat apel.

Prin decizia civilă nr. 6071 din 20 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1170/28.02.2019 şi sentinţei civile nr. 3006/27.05.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

III. La 20 ianuarie 2020, petentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei nr. 1361 din 13.02.2012, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010 şi împotriva sentinţei nr. 1170 din 28.02.2019, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Cauza a fost înregistrată la 22 ianuarie 2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020.

Prin decizia nr. 26/2020 din 10 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 1361 din 13.02.2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010 şi împotriva sentinţei nr. 1170 din 28.02.2019, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei mai sus amintite, revizuentul A. a formulat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 3 septembrie 2020, sub acelaşi număr de dosar (x/2020).

Prin decizia nr. 1872 din 7 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a casat decizia nr. 26/2020 din 10 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a trimis cauza spre rejudecare curţii de apel.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la 17 martie 2021, sub nr. x/2020*.

La termenul de judecată de la data de 12.05.2021, Curtea a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispoziţiile 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ. şi a reţinut cauza în pronunţare cu privire la acest aspect.

Prin sentinţa civilă nr. 28 din 12 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 1361/13.02.2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010 şi împotriva sentinţei nr. 1170/28.02.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata Camera Deputaţilor, prin Secretarul General al Camerei Deputaţilor B..

IV. Împotriva sentinţei civile nr. 28 din 12 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, revizuentul A. a formulat recurs, în termen legal, prin care a solicitat casarea sentinţei civile mai sus arătate, cu consecinţa respingerii excepţiei inadmisibilităţii ca fiind vădit nefondată, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată. Totodată, a solicitat să se constate faptul că sentinţa civilă nr. 1361/13.02.2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2010 intrată în puterea de lucru judecat vine în contradicţie cu sentinţa civilă nr. 1170/18.02.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018.

Solicită să se anuleze cea din urmă hotărâre prin care s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, solicită să se constate că sunt incidente dispoziţiile art. I pct. 1 alin. (5) din Legea nr. 215/2015 coroborate cu art. 33 din Legea nr. 153/2017, admiterea cererii de chemare în judecată având ca obiect obligaţia de a face, astfel cum a fost modificată şi, pe cale de consecinţă, obligarea intimatului angajator Camera Deputaţilor să comunice Casei Naţionale de Pensii Publice salariul brut al consilierului parlamentar nivel maxim de salarizare în cuantumul prevăzut în listele funcţiilor din serviciile Camerei Deputaţilor/Secţiunea Transparenţa veniturilor de natură salarială.

În motivare, autorul recursului a arătat că, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, solicită să se respingă această excepţie.

Arată că, în cauza de faţă, a invocat drept temei al revizuirii dispoziţiile art. 322 pct. 7 teza I din C. proc. civ. (1865).

Astfel, arată că, deşi instanţa de fond a reţinut în mod temeinic faptul că, prin folosirea sintagmei "hotărâri definitive potrivnice" legiuitorul a avut în vedere hotărâri care au fost pronunţate în dosare distincte, consecinţa fiind că, prin hotărârea dată în cel de-al doilea dosar se încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în primul dosar, cu toate acestea, susţine că, în mod vădit nefondat, instanţa a reunit condiţia de admisibilitate a cererii de revizuire pentru hotărâri potrivnice cu condiţiile de netemeinicie, conform cărora, prin folosirea sintagmei "în una şi aceeaşi pricină" legiuitorul a vizat întrunirea condiţiei triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât, soluţia pronunţată în cea de-a doua hotărâre să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecinţa fiind, potrivit art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri.

Prin urmare, cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este aplicabil dacă nu este îndeplinită cerinţa referitoare la condiţiile triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi cu privire la două cereri de chemare în judecată.

Mai arată că, potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., sentinţa civilă nr. 1170/18.02.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a pronunţată în dosarul nr. x/2018 a cărei anulare s-a solicitat poate face obiectul revizuirii, astfel încât, cererea este admisibilă. Împrejurarea dacă sunt întrunite condiţiile de la pct. 7 al aceluiaşi articol nu constituie o condiţie de admisibilitate a căii de atac, ci de temeinicie a acesteia. În caz contrar, ar însemna că, în situaţia cazului de revizuire invocat în speţă, să nu existe un fond al cererii, căci art. 327 alin. (1) teza finală prevede în mod expres soluţia anulării celei din urmă hotărâri.

În drept, arată că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 9 şi art. 3041, menţionând faptul că instanţa nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

Cu referire la dispozitivul hotărârii recurate, afirmă că acesta este imperfect atâta vreme cât cererea de revizuire se impunea a fi respinsă numai împotriva sentinţei nr. 1170/18.02.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a în dosarul nr. x/2018, respectiv, celei din urmă hotărâri a cărei anulare s-a solicitat prin cererea de revizuire.

În drept, reiterează faptul că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 9 şi art. 3041, în sensul că instanţa nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

Evocând considerentele unei decizii pronunţate de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii unei cereri de revizuire formulate de autorul prezentului recurs, recurentul afirmă că, prin sentinţa nr. 28 din 21 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a în dosarul nr. x/2020 s-a încălcat puterea de lucru judecat de care se bucură hotărârea instanţei supreme.

În drept, arată că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în sensul că instanţa nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

În ceea ce priveşte admisibilitatea revizuirii, recurentul arată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Mai arată că, instanţa învestită cu o cerere de revizuire în temeiul dispoziţiilor tezei I a art. 322 pct. 7 nu poate face nicio apreciere asupra temeiniciei sau legalităţii soluţiilor date prin hotărârile judecătoreşti în cauză, ci procedează strict la a verifica dacă ultima dintre acestea a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat.

De asemenea, a învederat că, în temeiul dispoziţiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ., dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte hotărârea atacată, iar, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Arată că, în speţă, prin sentinţa civilă nr. 1170/18.02.2019, în mod contrar, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta Camera Deputaţilor.

În drept, arată că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în sensul că instanţa nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

În altă ordine de idei, mai arată că, în conformitate cu art. 315 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia, după casare, instanţa de fond va judeca din nou ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată, recurentul susţine că, în mod vădit nefondat, verificând hotărârile pretins contradictorii indicate de revizuent, Curtea a constatat că nu e îndeplinită cerinţa referitoare la identitatea de obiect, în condiţiile în care tripla identitate prevăzută în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 1201 C. civ. este îndeplinită pe deplin.

Astfel, recurentul arată că, potrivit sentinţei civile nr. 2750 din 12 iunie 2018, pronunţată de Curte de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, cauza este "asigurări sociale".

Mai arată că, din examinarea dispozitivelor sentinţelor civile nr. 1361/13.02.2012 şi nr. 1170/18.02.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a în dosarele nr. x/2010 şi nr. y/2018, rezultă faptul că părţile aflate în contradictoriu sunt: revizuentul-reclamant A. şi intimatul-pârât angajatorul Camera Deputaţilor prin reprezentant legal, secretar general.

În ceea ce priveşte obiectul cererilor de chemare în judecată, recurentul arată că acesta constă în actualizarea bazei de calcul a pensiei de serviciu, fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 215/2015 coroborate cu dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 153/2017.

Recurentul mai arată că, prin sentinţa civilă nr. 1361 din 13 februarie 2012, pronunţată în dosarul nr. x/2010 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4572 din 7 septembrie 2012 pronunţată în acelaşi dosar de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a, instanţa, manifestând rol activ în aflarea adevărului, a statuat irevocabil faptul că, aplicând metodologia stabilită prin O.U.G. nr. 100/2007, procentul de 11% s-a aplicat la nivelul salariului de bază a unui expert parlamentar şi a sporurilor permanente, iar veniturile cu caracter periodic rămân ca şi sumă, constant, neindexându-se.

Cu toate acestea, arată că, în mod contrar, prin sentinţa civilă nr. 1170 din 18 februarie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 6071 din 20 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a în acelaşi dosar, instanţa a făcut abstracţie de prevederile art. 18 din Ordinul nr. 965 din 25 august 2015 pentru aprobarea Normelor cu privire la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, conform căruia, prevederile Legii nr. 7/2006 nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, după caz, al unei hotărâri judecătoreşti definitive, respingând, ca neîntemeiată, identitatea de obiect a celor două cereri de chemare în judecată.

În drept, arată că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în sensul că instanţa nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

Sub aspectul admisibilităţii revizuirii, prevăzută de dispoziţiile art. 322 pct. 10 C. proc. civ., raportat la Decizia nr. 153 din 6 mai 2020 prin care Curtea Constituţională a constatat că Legea privind abrogarea unor prevederi referitoare la pensiile de serviciu şi indemnizaţiile pentru limită de vârstă, precum şi pentru reglementarea unor măsuri în domeniul pensiilor ocupaţionale este neconstituţională în ansamblul său, arată că, în drept, sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în sensul că instanţa de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

În continuare, recurentul arată că, analizând pe de o parte Decizia Curţii Constituţionale nr. 153/2020, iar, pe de altă parte, dispoziţiile art. 56, art. 62 şi art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, art. III din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi-a încetat aplicabilitatea, textul de principiu fiind cel adoptat prin Legea nr. 215/2015.

În drept, arată că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în sensul că instanţa de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

În altă ordine de idei, recurentul susţine că instanţa nu a considerat ca având relevanţă în soluţionarea cauzei managementul defectuos al Secretarului general în elaborarea şi actualizarea normelor metodologice privind drepturile de pensie ale funcţionarilor publici parlamentari. În acest sens, arată că, deşi Secretarul general are cunoştinţă de demersurile legislative ulterioare, în calitate de semnatar al Ordinului nr. 965 din 25 august 2015 pentru aprobarea Normelor cu privire la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, nu a întreprins demersul legislativ pentru eliminarea art. 18 din textul ordinului, conform căruia, prevederile Legii nr. 7/2006 nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, după caz, al unei hotărâri judecătoreşti definitive.

În acest sens, arată că, din examinarea, pe de o parte, a punctului de vedere al Preşedintelui Camerei Deputaţilor transmis Curţii Constituţionale la 22 martie 2018, iar, pe de altă parte, a iniţiativei legislative prevăzute de art. II din Pl-x din 15 iunie 2016, se poate constata că acest conflict de constituţionalitate care îşi are originea în iniţiativa legislativă de la 15 iunie 2016 a fost eliminat prin Decizia CCR nr. 298 din 26 aprilie 2018 care a constatat că dispoziţiile legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului parlamentar sunt neconstituţionale.

În drept, arată că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în sensul că instanţa de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

Conchizând, recurentul reiterează solicitarea de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei civile nr. 28 din 21 mai 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a, hotărâre dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, respingerea ca nefondată a excepţiei inadmisibilităţii, admiterea cererii de revizuire formulate împotriva sentinţei nr. 1170 din 18 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a în dosarul nr. x/2018, cu consecinţa anulării acestei hotărâri prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta Camera Deputaţilor. Totodată, solicită să se constate că, pe fondul cauzei, sunt incidente dispoziţiile art. I pct. 1 alin. (5) din Legea nr. 215/2015 privind modificarea şi completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, coroborate cu dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, norme legale, invocate în cererile de chemare în judecată. Pe cale de consecinţă, solicită admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, cu obligarea intimatului angajator Camera Deputaţilor să comunice Casei Naţionale de Pensii Publice salariul brut al consilierului parlamentar la nivelul maxim de salarizare, în cuantumul prevăzut în listele funcţiilor din serviciile Camerei Deputaţilor.

În dovedirea celor solicitate, recurentul a depus un set de înscrisuri.

În combaterea recursului, intimata Camera Deputaţilor a formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 1 octombrie 2021, recurentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

V. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile noului C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010), iar nu de C. proc. civ. de la 1865, întrucât decizia nr. 1170 din 18 februarie 2019, care a făcut obiectul revizuirii şi a cărei anulare s-a solicitat, a fost pronunţată într-un proces început la data de 27.02.2018, sub imperiul C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Aşa fiind, criticile formulate de recurent vor fi analizate din perspectiva normelor corespunzătoare din actualul C. proc. civ.

Cu toate că recurentul a invocat şi încălcarea normelor de drept material, prin criticile formulate, susţine că instanţa de revizuire a aplicat greşit cerinţele de admisibilitate a cererii de revizuire privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, încălcând astfel normele referitoare la autoritatea de lucru judecat.

În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, întemeiate pe existenţa unor hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, legiuitorul a stabilit că hotărârile pretins potrivnice trebuie să fie pronunţate în cauze identice (identitate stabilită cumulativ pe baza celor trei elemente: părţi, obiect şi cauză).

În speţă, se constată, contrar susţinerilor recurentului, că instanţa de revizuire, analizând condiţiile autorităţii de lucru judecat, în mod corect a reţinut că, în ceea ce priveşte hotărârile pretins potrivnice în opinia revizuentului, nu este îndeplinită cerinţa identităţii de obiect.

Astfel, în deplin acord cu argumentele instanţei de revizuire, Înalta Curte reţine că, în procesele soluţionate prin hotărârile pretins potrivnice în opinia revizuentului, obiectul litigiilor este diferit.

Aşadar, în primul litigiu, prin sentinţa civilă nr. 1361/13.02.2012 pronunţată în dosarul nr. x/2010 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţa de fond a respins ca neîntemeiată contestaţia reclamantului A., formulată în contradictoriu cu Camera Deputaţilor prin Secretariatul general, având ca obiect nulitatea absolută a actului adiţional nr. x/19.12.2007, precum şi contestarea adeverinţei nr. x/24.08.2008 privind pensia sa de serviciu, iar în al doilea litigiu, prin sentinţa civilă nr. 1170/18.02.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, Secretarul General al Camerei Deputaţilor şi Preşedintele Camerei Deputaţilor ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în privinţa acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaţilor, a respins acţiunea ca fiind lipsită de interes, pretenţiile reclamantului vizând comunicarea unei adeverinţe de actualizare a pensiei de serviciu începând cu data de 30 septembrie 2017, în raport de prevederile O.U.G. nr. 59/2017.

Aşadar, cea de-a doua hotărâre, atacată cu revizuire, nu a fost pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese.

Contrar susţinerilor recurentului, în mod corect Curtea de apel a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, în conformitate cu prevederile art. 513 alin. (3) din noul C. proc. civ. (reglementare identică cu prevederile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865), potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Cât priveşte imperfecţiunea de redactare a dispozitivului sentinţei recurate sub aspectul indicării hotărârii atacate cu revizuire, aceasta reprezintă o eventuală eroare materială, ce poate fi îndreptată în procedura prevăzută de art. 442 C. proc. civ., care are la bază o redactare eronată preluată ca atare chiar din cererea de revizuire formulată de recurent, fără a putea constitui un motiv de casare a sentinţei.

În rest, celelalte argumente invocate de recurent în cuprinsul memoriului de recurs sunt în mod vădit nepertinente, în raport cu cadrul procesual şi cu considerentele hotărârii atacate.

În raport cu cele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinţei civile nr. 28 din 12 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinţei civile nr. 28 din 12 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2021.