Inadmissibility of cassation appeal against dismissal of action to annul arbitration award

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 155/2020, din 14 octombrie 2020, pronunţată în dosar nr. x/2020, a respins acţiunea în anulare formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva hotărârii arbitrale nr. 109/04.02.2016, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate- Colegiului Medicilor din România - Colegiului Farmaciştilor din România- Colegiului Medicilor Dentişti din România, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 28.12.2020, sub nr. x/2020.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 15 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi.

Recurenta- pârâtă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău a depus punct de vedere, în scris, la raport, prin care, în esenţă, conform art. 613 alin. (4) C. proc. civ.., consideră că hotărârea curţii de apel, prin care se soluţionează acţiunea, este supusă recursului, dispoziţiile acestui text fiind aplicabile în cauză.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Conform art. 27 din C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.

Având în vedere că acţiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială reglementată de legea procesual civilă, rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării acestei căi de atac, ci de data introducerii acţiunii arbitrale.

În aceste condiţii, introducerea acţiunii arbitrale la 3 decembrie 2013 relevă că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017.

Potrivit art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale, "hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", iar conform art. 613 alin. (3) din acelaşi act normativ, "admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi (...)".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că sunt supuse recursului numai hotărârile curţii de apel prin care a fost admisă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

Per a contrario, hotărârile curţii de apel prin care a fost respinsă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În aplicarea acestor texte de lege, se constată că recursul de faţă are ca obiect sentinţa civilă nr. 155/2020 din 14 octombrie 2020, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea în anularea hotărârii arbitrale nr. 109/04.02.2016, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul CNAS în dosarul nr. x/2013, formulată de petenta CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU.

Aşadar, sentinţa primei instanţe nu face parte din categoriile de hotărâri enunţate limitativ la art. 613 alin. (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data promovării acţiunii arbitrale, în aplicarea art. 27 din acelaşi act normativ.

Fiind o o hotărâre judecătorească prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată acţiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale, rezultă că este o hotărâre definitivă, de la data pronunţării, şi, astfel, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 613 alin. (3) C. proc. civ.. şi art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.., raportat la art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva sentinţei civile nr. 155/2020 din 14 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2021.