Extraordinary appeal annulled for failure to articulate valid grounds of illegality and improper challenge to factual findings and costs

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza a II-a C. proc. civ.., " ... În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a, civilă, prin Decizia nr. 180 din 23 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a respins, ca nefondat, apelul principal declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 477 din 10 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă (dosar nr. x/2018), în contradictoriu cu intimaţi: B. S.R.L. BUCUREŞTI, C., în calitate de proprietar al platformelor de ştiri D. prin E. S.R.L. MEDIAŞ şi D., F., G. prin administrator F., H.- S.C. I. S.R.L. Iaşi, J. prin K. S.R.L. Bucureşti; Ştiri de Cluj prin director general L., M. - la N. şi prin lichidator judiciar O.; P. - prin P., Q. - prin R.; S. - wowbiz.ro Bucureşti, T. - la U. S.R.L. Bucureşti, V.- la W.; X.; a respins, ca nefondat, apelul incident declarat de pârâtul PRO TV S.R.L. BUCUREŞTI împotriva sentinţei nr. 477 din 10 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă (dosar nr. x/2018); a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi pe cale de consecinţă, a respins apelul incident declarat de C. împotriva sentinţei nr. 477 din 10 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă pentru a declara apel.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta A., invocând, în drept, art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 16.10.2020, sub nr. x/2018.

În recursul său, recurenta- reclamantă a susţinut, în esenţă, că a promovat acţiunea în daune de faţă împotriva unor entităţi media, de radio, televiziune, presă şi internet, întrucât, a fost prejudiciată prin publicarea unei ştiri neverificate, nedocumentate, ştire potrivit căreia ar fi dormit la ore şi nu şi-ar fi îndeplinit atribuţiile didactice, profesionale, şi a mai arătat că şi-a întemeiat acţiunea în daune civile pe prevederile art. 58, art. 72 şi art. 73 din C. civ. şi reglementările C.N.A. cu privire la modul în care îşi desfăşoară activitatea radiodifuzorii în informarea publicului.

Recurenta- reclamantă a mai arătat că judecătorul a înţeles să solicite acesteia precizări în legătură cu pârâţii şi sediile acestora, fără să considere că este limitat în ceea ce priveşte obiectul şi limitele cauzei supuse judecăţii, aşa cum arată instanţa de apel în motivarea deciziei de respingere.

În ceea ce priveşte fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, prejudiciul şi legătura de cauzalitate, recurenta- reclamantă a susţinut că s-au depus înscrisuri la dosar, şi instanţa putea verifica pe internet aceste informaţii.

De asemenea, instanţa a reţinut în motivare că nu a fost afectată viaţa privată a reclamantei, deşi, se arată, aceasta a fost nevoită să îşi ceară detaşarea la un nou loc de muncă.

În continuare, recurenta-reclamantă a făcut referiri la faptul că există hotărâri ale I.C.C.J. care sancţionează modul în care este afectată imaginea şi demnitatea umană pe internet, iar, cât priveşte cererile de cheltuieli de judecată ale pârâţilor, consideră că sunt exorbitante, mai ales, cele cu privire la cazare şi transport, motiv pentru care, a solicitat instanţei să analizeze cu atenţie deconturile depuse cu privire la acestea.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 15 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi.

Recurenta-reclamantă A. şi intimaţii-pârâţi D.. şi Y. S.A. au formulat puncte de vedere, în scris, la raport.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată, prin întâmpinări, pentru neîndeplinirea cerinţei motivării căii de atac, deoarece, nerespectarea acestei condiţii imperative atrage sancţiunea nulităţii şi exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită şi să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate. În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

În speţă, se constată că recursul, deşi întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 şi pct. 8 ale art. 488 C. proc. civ., nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textele legale invocat, şi nici în alte motive de recurs din cele de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. aceasta, în condiţiile în care, recurenta-reclamantă reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele sesizate în apel ori în cererea de chemare în judecată formulată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc decizia recurată.

Mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) deciziei recurate; dimpotrivă, se reiau, amplu, aspecte în ce priveşte fondul cauzei, şi pretinse greşeli materiale, ori de fapt reproşate instanţei de apel; recurenta nu critică raţionamentul acesteia, ci reia susţinerile privind situaţia de fapt.

Din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că deşi au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte şi afirmaţii, fără a fi formulate critici concrete împotriva deciziei din apel.

Prin criticile invocate în cererea de recurs, recurenta- reclamantă şi-a exprimat nemulţumirea sub aspectul modului de stabilire a situaţiei de fapt a cauzei prin raportare la probele administrate, raţionamentul instanţei în interpretarea probatoriului, iar trimiterile la anumite dispoziţiile legale au fost făcute pentru a fi reevaluată situaţia de fapt a cauzei; or, dezvoltarea acestora nu permite încadrarea şi analizarea din perspectiva motivelor de recurs invocate, motiv pentru care nu pot fi reţinute ca şi critici de nelegalitate.

Prin recurs, ar fi trebuit să fie dezvoltate argumente prin care, să se tindă a se demonstra, din perspectiva motivului de recurs invocat, dacă în hotărârea recurată există norme de drept material ce au fost încălcate, ori sub ce aspect este nemotivată hotărârea, însă recurenta nu a invocat asemenea critici, ci doar argumente vizând reţinerile instanţei de apel privind situaţia de fapt a cauzei prin raportare la probatoriul administrat, ori cel solicitat, argumente ce reprezintă aspecte de netemeinicie şi care nu pot face obiectul analizei în această etapă procesuală. Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

Faţă de criticile deduse judecăţii în calea de atac a recursului, cât şi prin raportare la considerentele instanţei de apel, Înalta Curte constată, astfel, că recurenta- reclamantă readuce spre analiză instanţei de control judiciar probleme asupra cărora instanţa anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în decizie, ceea ce pune problema imposibilităţii încadrării susţinerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absenţa unor critici împotriva dezlegărilor deciziei din apel, soluţia acestei instanţe.

Astfel, prezentarea din cererea de recurs de faţă nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C .proc.civ, iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii deciziei recurate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt, ori a probatoriului şi modalităţii de administrare şi apreciere a acestuia, nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine.

Recurenta-reclamantă nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege şi prin raportare la prevederile legale reţinute de instanţa de apel în motivarea soluţiei.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte aminteşte că, prin Decizia R.I.L. nr. 3/20 ianuarie 2020, s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..".

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantă.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.., va dispune obligarea recurentei- reclamante să plătească intimatului- pârât C. suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 180 din 23 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă A. să plătească intimatului- pârât C. suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2021.