Civil revindication of nationalized property: invalid seizure of intellectual pensioner exempt under Decree 92/1950 and inapplicability of Law 10/2001 health unit compensation exception to title-less seizures
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the local council, upholding the lower courts' final order compelling the defendant entities to return the disputed property to the claimants. The dispute centered on a civil action for revindication of a duplex and land parcel originally seized under Decree No. 92/1950, with the appellants arguing the property should remain in public domain or be compensated rather than returned. The court held that the original seizure was abusive and lacked a valid title because the owner was an intellectual pensioner explicitly exempt from nationalization under Article II of Decree No. 92/1950. Citing Article 9(1) and Article 16(4) of Law No. 10/2001, the court determined that properties seized without a valid title must be restored in kind, and that the statutory exception for health units providing reparatory measures does not apply to such invalid seizures, particularly as the property was currently held by a private medical cabinet and not a budgetary unit.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 480 C. civ; Civil revindication of nationalized property: invalid seizure of intellectual pensioner exempt under Decree 92/1950 and inapplicability of Law 10/2001 health unit compensation exception to title-less seizures: Reclamanții au probat calitatea de titulari ai dreptului la retrocedare, cât și faptul că autorul lor a fost proprietarul imobilului de la care s-a efectuat preluarea de stat în baza art. I din Decretul nr. 92/1950.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentința civilă nr. 768 din 17 iulie 2000 a Tribunalului Constanța a fost admisă în parte acțiunea în revendicare (înregistrată la 17 februarie 1999) a reclamantelor C.N. și G.M., iar pârâții Consiliul local Eforie, Spitalul Municipal Constanța și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice au fost obligați să lase în proprietatea și posesia reclamanților imobilul situat în Eforie Sud, compus din teren, 342 mp și construcție duplex 65,88 mp.
Apelul Consiliului Local Eforie a fost respins prin decizia civilă nr. 48 din 14 martie 2003 a Curții de Apel Constanța, ca și cererea de intervenție în interesul acestuia formulată de Ș.M., cu motivarea că:
- preluarea s-a făcut prin raționalizarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, încălcându-se art. II din decret, proprietarul bunului fiind exceptat (intelectual pensionar);
- restituirea, în natură, este obligatorie conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar
- prin norma din art. 16 al legii imobilul nu este exceptat de la restituire, întrucât este dat în folosința unei cabinet individual.
Contra deciziei a declarat apel Consiliul local Eforie, susținând, pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că:
- imobilul a fost preluat cu titlu valabil, întrucât autorul reclamanților, deși pensionar, avea mai multe imobile, iar „arhitectura imobilului revendicat indică destinația sa, exploatarea prin încheiere”;
- reclamanții nu au uzat de calea legală pentru a ataca naționalizarea;
- imobilul face parte din domeniul public al proprietății și, totodată, este exceptat de la restituire, fiind ocupat de unități bugetare de sănătate și utilizat în interes public.
2. Recursul este nefondat.
Reclamanții au probat calitatea de titulari ai dreptului la retrocedare, cât și faptul că autorul lor a fost proprietarul imobilului de la care s-a efectuat preluarea de stat în baza art. I din Decretul nr. 92/1950.
Probele atestă neechivoc o altă situație de fapt decât cea relevată în motivele de recurs, ca și în apel, de către recurent, care, însă, nu deține bunul revendicat.
Într-adevăr, preluarea s-a făcut cu încălcarea art. II din Decretul nr. 92/1950, întrucât titularul spațiului era pensionar intelectual, exceptat de la naționalizare. Susținerile din recurs relative la proprietatea autorului asupra mai multor locuințe și destinația dată imobilului în litigiu, de exploatare prin închiriere, sunt simple afirmații ori supoziții în afara cadrului probator.
Chiar dacă acțiunea în revendicare se întemeiază pe dispozițiile art. 480 C. civ., pe parcursul judecării procesului a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001 (14 februarie 2001), care prevede că „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini” [art. 9 alin. (1)].
Potrivit art. 16 alin. (1) din aceeași lege, text invocat în recurs, „în situația imobilelor ocupate de unități bugetare din învățământ, sănătate – foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent”, iar alin.4 al textului prevede că „Dispozițiile alin. (1) și (2) nu se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil”, litigiile urmând a se soluționa, potrivit dreptului comun, cu celeritate”[alin. (5)].
În speță, cum corect a reținut instanța de apel, imobilul a fost preluat fără titlu valabil, iar, pe de altă parte, în prezent nu este deținut și utilizat de o unitate bugetară de sănătate, ci de un cabinet medical individual, în baza unui contract de comodat.
De altfel, unitatea de sănătate bugetară, pârâtul Spitalul Municipal Constanța nu a atacat cu apel sentința și nici cu recurs decizia instanței de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâții Consiliul Local al orașului Eforie și Orașul Eforie prin primar împotriva deciziei nr. 48/C din 14 mai 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.