Negative conflict of jurisdiction over wage claims against courts: exclusive competence of neighboring appellate court under Art. 127 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 29 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C. şi D., împreună cu alţi reclamanţi, au chemat în judecată pe pârâţii Curtea de Apel Târgu- Mureş şi Tribunalul Mureş, solicitând instanţei obligarea acestora, în principal, la plata de despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul pe care ar fi trebuit să-l încaseze, cu includerea creşterilor salariale prevăzute de O.G. nr. 9/2005 şi O.U.G. nr. 10/2007 pentru perioada 24.04.2005 - 08.04.2015, perioadă care a fost luată în considerare la momentul efectuării plăţilor către colegi, iar în subsidiar au solicitat plata de despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul pe care ar fi trebuit să-l încaseze, cu includerea creşterilor salariale prevazute de O.G. nr. 9/2005 şi O.U.G. nr. 10/2007, pentru perioada dintre intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 (01.01.2010) şi intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015 (08.04.2015) în care au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate la instanţa pârâtă sau la instanţe faţă de care instanţa pârâtă a avut calitatea de ordonator de credite, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor sume şi până la achitarea efectivă a sumelor cuvenite; şi obligarea fiecarei instanţe - ordonator de credite la plata drepturilor indicate în petitul acţiunii, exclusiv în favoarea reclamanţilor care şi-au desfăşurat activitatea la instanţa respectivă, sdau la o instanţă din circumscripţia acesteia şi exclusiv pentru perioada în care reclamantii respectivi şi-au desfăşurat activitatea la instanţa ordonator de credite sau la o instanţă din circumscripţia sa.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin sentinţa civilă nr. 752/2021 din 23 martie 2021 Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Mureş şi Curtea de Apel Târgu Mureş, în favoarea Tribunalului Mureş.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 208 din Legea 62/2011 conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, iar potrivit art. 210 din aceeaşi lege cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speţă, s-a reţinut, din cererea formulată rezultă că reclamantii nu au calitatea de magistrati/asistenti judiciari sau grefieri, fiind reţinute şi redate, în continuare, prevederile art. 127 C. proc. civ. alin. (1), (21) şi (3).

În speta, nefiind incidente dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., faţă de calitatea reclamantilor de agent procedural, aprod şi respectiv muncitor, a considerat instanţa că trebuia ca să fie introdusă cererea la Tribunalul Mures, în raza căruia reclamantii îsi au locul de munca şi/sau domiciliul.

2.2). La data de 06 aprilie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, iar prin sentinţa civilă nr. 777 din 18 mai 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş, invocată de către instanţă din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiţie formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Târgu Mureş şi Tribunalul Mureş, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Mureş, secţia Civilă şi Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi a dispus suspendarea din oficiu a soluţionării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

Reclamanţii din prezenta cauză, în calitate de agenţi procedurali, aprod, respectiv muncitor la Judecătoria Târnăveni, au chemat în judecată pârâţii Curtea de Apel Târgu Mureş şi Tribunalul Mureş solicitând obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul pe care reclamanţii consideră că ar fi trebuit să îl încaseze pentru perioada 24.04.2005 - 08.04.2015, iar, în subsidiar, pentru perioada 01.01.2010 - 08.04.2015, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor sume.

S-a constatat că cererea formulată de către reclamanţi se referă la soluţionarea unor conflicte individuale de muncă, având în vedere că între părţi există raporturi juridice de dreptul muncii, în temeiul cărora reclamanţii au formulat prezenta cerere de chemare în judecată şi, plecând de la prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, astfel cum au fost modificate implicit, parţial, prin art. 210 din Legea nr. 62/2011, instanţa a reţinut că, în materia dreptului muncii, chiar dacă reclamantul are un drept de opţiune între două instanţe, totuşi, este consacrată o competenţă teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, ceea ce presupune că excepţia necompetenţei teritoriale este de ordine publică şi poate fi invocată de părţi ori de către judecător, conform art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

În prezenta cauză, deşi locul de muncă al reclamanţilor este în localitatea Târnăveni, jud. Mureş, de unde ar rezulta că Tribunalul Mureş are competenţa de a soluţiona litigiul, totuşi, instanţa a constatat că sunt aplicabile prevederile art. 127 C. proc. civ.

Chiar dacă reclamanţii nu au calitatea de judecători, asistenţi judiciari sau grefieri, pentru a fi aplicabile în cauză prevederile alin. (1) şi (3) din acest articol, totuşi, instanţa a constatat că Legea nr. 310/2018 a introdus o nouă prevedere, cea de la alin. (2)1 a art. 127, reglementând şi situaţia în care instanţa judecătorească este chemată în judecată în calitate de pârâtă, cum este cazul în speţă, şi făcând trimitere la dispoziţiile alin. (2), fiind avută în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de reclamantă/pârâtă.

Astfel, s-a reţinut, în ipoteza de faţă, instanţele de judecată Tribunalul Mureş şi Curtea de Apel Mureş fiind chemate în judecată ca pârâte, reclamanţii aveau posibilitatea de a sesiza şi Tribunalul Cluj, adică o instanţă judecătorească de acelaşi grad aflată în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Târgu Mureş în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, adică Tribunalul Mureş. Deşi reclamanţii aveau posibilitatea de a sesiza mai multe instanţe, odată ce au făcut alegerea uneia dintre acestea, acea instanţă, respectiv Tribunalul Cluj, a devenit instanţa exclusiv competentă în soluţionarea cauzei.

Pentru aceste considerente, instanţa a constatat că, în temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi a art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 din C. proc. civ., aparţine Tribunalului Cluj competenţa de soluţionare a prezentei pricini.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă.

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Tribunalului Cluj, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ.. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reţine că Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Mureş, secţia Civilă, şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

În stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, Înalta Curte are în vedere că Tribunalul Mureş este chemat în judecată, în calitate de pârât, şi, ca atare, devin aplicabile normele de competenţă înscrise în art. 127 C. proc. civ.

Competenţa facultativă prevăzută de art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este incidentă şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, astfel cum rezultă din prevederile alin. (21) al aceluiaşi text: "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Alineatul (21) al art. 127 C. proc. civ. a fost introdus prin Legea nr. 310/2018, ca urmare a constatării de către Curtea Constituţională a României, prin Decizia nr. 290/2018, publicată în M. Of. nr. 638/23.07.2018- anterior înregistrării cererii de faţă, a faptului că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată, în calitate de reclamantă/pârâtă, instanţa de control constituţional apreciind că "există elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului, întrucât instanţa din care face parte cumulează competenţa jurisdicţională cu calitatea de parte în proces".

Raţiunea acestor dispoziţii legale este aceea a măririi gradului de protejare a aparenţei de imparţialitate obiectivă în soluţionarea cauzei, nu numai în primă instanţă, ci, inclusiv în căile de atac, de competenţa instanţelor ierarhic superioare.

Or, în prezenta cauză, Tribunalul Mureş, este chemat în judecată în calitate de pârât, şi, ca atare, vor fi avute în vedere prevederile art. 127 alin. (21) C. proc. civ.

Cum Tribunalul Cluj se află în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, instanţă învecinată cu Curtea de Apel Târgu- Mureş, în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Mureş, fiind astfel îndeplinite ambele cerinţe impuse de art. 127 alin. (1) şi (21) C. proc. civ., în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a pricinii revine Tribunalului Cluj, care este şi instanţa sesizată de reclamanţi, în aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 127 alin. (21) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2021.