Conflicting territorial jurisdiction for judicial salary claims barred by lapse of public order incompetence exception

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, la data de 29 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., M. şi N. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună:

- recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.08,2015 şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.IXC.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salariată rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 01.08.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin sentinţa civilă nr. 984/2020 din 24 noiembrie 2020, Tribunalul Mureş, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., L., M. şi N., şi pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiţie, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În motivarea acestei hotărâri, s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

La termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2020, al doilea termen al cauzei, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş, excepţie pe care tribunalul a constatat-o întemeiată.

A reţinut că reclamanţii care au introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Mureş au calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, unitate aflată în raza teritorială a Curţii de Apel Craiova, şi solicită recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu alţi angajaţi din cadrul Ministerului Justiţiei, fiind redate, în continuare, prevederile conţinute la art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

Astfel, prezenta cerere de chemare în judecată, în baza art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., a apreciat instanţa că este de competenţa unei instanţe aflate în raza de competenţă a uneia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa (parchetul) la care îşi desfăşoară activitatea reclamanţii.

Pentru motivele mai sus reţinute, având în vedere şi manifestarea de voinţă a reclamanţilor care au solicitat declinarea cauzei către Tribunalul Vâlcea, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, şi a declinat în favoarea Tribunalului Vâlcea, competenţa soluţionării acţiunii civile formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii.

2.2). La data de 15 martie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, iar prin sentinţa civilă nr. 1300 din 11 mai 2021, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Vâlcea, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., L., M. şi N. şi pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi Statul Român- prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Mureş; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în baza art. 134 din C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei; în baza art. 135 alin. (1), a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Din încheierea pronunţată la termenul din data de 03.03.2020, aflată la dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Mureş rezultă că, la acel termen instanţa verificându-şi din oficiu competenţa în soluţionarea cauzei, a constat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze litigiul.

În prezenta cauză, s-a reţinut că la termenul din data de 11.05.2021, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, în privinţa căreia, a doua instanţă învestită a reţinut că, faţă de dispoziţiile de lege menţionate în art. 129 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ.., rezultă că, necompetenta teritorială exclusivă poate fi invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, şi faţă de faptul că Tribunalul Mureş, prin încheierea pronunţată la termenul din data de 03.03.2020, aflată la dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Mureş, verificându-şi din oficiu competenţa în soluţionarea cauzei, a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze litigiul, în raport şi de Decizia nr. 31 din data de 11.11.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa în prezenta cauză a apreciat că excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu de Tribunalul Vâlcea este întemeiată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Tribunalului Mureş, pentru următoarele considerente:

Conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Coroborând aceste dispoziţii legale, Înalta Curte reţine că necompetenţa de ordine publică putea fi invocată în condiţiile legii, adică de părţi sau de către judecător la primul termen de judecată, la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe.

Art. 130 alin. (2) C. proc. civ. impune, din punct de vedere conceptual, ca atât instanţa, cât şi părţile să examineze întâi respectarea regulilor de competenţă - şi a aspectelor de fond necesare pentru determinarea instanţei competente - şi abia, apoi, fondul pretenţiilor şi apărărilor formulate în cauză.

Respectarea în practică a obligaţiei de verificare, cu prioritate, a competenţei este asigurată de dispoziţiile art. 131 C. proc. civ., care obligă instanţa să-şi verifice competenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Dacă nu a fost invocată în termenul stipulat de lege, excepţia necompetenţei de ordine publică nu va mai putea fi invocată pe parcursul judecării procesului, în primă instanţă, şi nici direct în apel sau recurs.

Căci, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile permise de normele de drept procesual, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată, şi aceasta devine competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă cauza ar fi de competenţa teritorială a altei instanţe.

O astfel de interpretare se impune şi din perspectiva faptului că legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă, în scopul declarat, de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

Or, în speţă, aşa cum corect a reţinut şi Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată abia la data de 28 septembrie 2020, deci, ulterior primului termen al cauzei, din 03 martie 2020, cu nerespectarea dispoziţiei art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Mai mult, la primul termen de judecată- 03 martie 2020, Tribunalul Mureş, secţia civilă şi-a verificat competenţa, din oficiu, considerându-se că este competent, general, material şi teritorial să soluţioneze prezentul litigiu de muncă, ocazie cu care, potrivit încheierii de şedinţă de la acel termen, a dispus măsuri procesuale, în temeiul prevederilor art. 517 alin. (11) C. proc. civ.

Aşadar, la primul termen de judecată cu părţile legal citate, eventuala necompetenţă teritorială de ordine publică era acoperită, prin neinvocarea excepţiei în termenul de decădere expres prevăzut de art. 130 alin. (2) Noul C. proc. civ., astfel că, Tribunalul Mureş a rămas competent să judece litigiul.

Faţă de succesiunea cronologică a actelor de procedură îndeplinite în cauză, Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei a fost invocată ulterior primului termen de judecată şi a fost soluţionată abia la termenul din 24 noiembrie 2020, moment la care, instanţa nu se mai putea dezînvesti, în raport de dispoziţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale mai sus- arătate, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalul Mureş şi, în considerarea prevederilor arătate, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2021.