Cassation appeal annulled for lack of valid grounds in action for bank account restitution and damages

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Braşov la 24 aprilie 2018, sub nr. x/2018, astfel cum a fost precizată la 30 mai 2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la restituirea sumei de 660.000 RON, reprezentând contravaloarea retragerilor din conturile şi depozitele sale, calculate în baza scrisorii nr. 4251/16.10.2012 şi a art. 3.6.8. din Regulamentul de funcţionare a acesteia, precum şi la plata despăgubirilor materiale evaluate de reclamant la peste 300.000 euro şi daune morale în cuantum de 10.000.000 euro.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

La termenul din 3 septembrie 2019, reprezentantul pârâtei a invocat excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Braşov, în raport de suma solicitată de reclamant.

Prin sentinţa civilă nr. 8191 din 24 septembrie 2018, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocată de pârâtă şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 10 octombrie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 29/C din 29 ianuarie 2019, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca prescrisă.

Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamantul a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 1171/Ap din 19 septembrie 2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de cameră de consiliu din 16 octombrie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva deciziei instanţei de apel, A. a declarat recurs, fără să indice motivele de casare pe care îşi întemeiată recursul.

În motivare, recurentul a susţinut că, la data de 21 februarie 2019, în termen, a depus cerere de apel împotriva sentinţei civile nr. 29/C, la data de 5 aprilie 2019, în termen, a depus precizările necesare, înscrisuri, fără ca acestea să fie consemnate în cuprinsul deciziei atacate.

În aceste condiţii, titularul recursului a subliniat că se impune rejudecarea apelului.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte B. S.A. la 10 decembrie 2019.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 14 iulie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Faţă de raportul comunicat, niciuna din părţi nu a înţeles să îşi manifeste poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere.

Prin rezoluţia din 23 septembrie 2020, a fost stabilit termen la 2 februarie 2021, în vederea examinării recursului, în complet de filtru.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) şi art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului reţinută prin raport, Înalta Curte urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în forma avută înainte de modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Motivarea recursului presupune, pe de o parte, indicarea unuia sau unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Astfel, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiează şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în cel puţin unul din motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, nemotivarea recursului, precum şi neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege sunt sancţionate cu nulitatea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Aşadar, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar criticile de nelegalitate dezvoltate să fie susceptibile de a fi încadrate în cel puţin unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, se constată că, prin decizia recurată, a fost menţinută sentinţa primei instanţe de fond prin care a fost respinsă acţiunea reclamantului, ca prescrisă, însă, cu toate că instanţa de apel a adus argumente în menţinerea soluţiei primei instanţe, recurentul se rezumă la susţinerea potrivit căreia, la 5 aprilie 2019, a depus în faţa instanţei de apel anumite precizări, înscrisuri, fără ca acestea să fie consemnate în cuprinsul deciziei atacate.

Reţinând faptul că decizia recurată respectă exigenţele art. 425 C. proc. civ., observaţia recurentului nu constituie o veritabilă critică de nelegalitate, ci reprezintă simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de apel, prin care, în realitate, tinde la rejudecarea cauzei. Aşa fiind, Înalta Curte reţine că recurentul nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să permită, astfel, exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Având în vedere că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, Înalta Curte constată că, nefiind motivat în raport cu cerinţele art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că autorul recursului nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1171/AP din 19 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1171/AP din 19 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2021.