Inadmissibility of appeal against judgment declining jurisdiction under Article 132(3) CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving the lower court's decision to decline jurisdiction in force. The dispute involved a request for revision of a final judgment regarding social insurance matters, which the Bucharest Court of Appeal rejected on the grounds that it lacked both substantive and territorial competence, thereby transferring jurisdiction to the competent court. Relying on Article 132(3) of the Code of Civil Procedure, the court held that decisions declaring a lack of competence are expressly excluded from all legal remedies, including appeal; consequently, under Article 483(1) and the constitutional principle of the legality of appeal routes (Article 129 of the Constitution), no further judicial review of such procedural determinations is permitted.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 pct. 7 din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 132 alin. (3) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 132 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against judgment declining jurisdiction under Article 132(3) CPC: Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovată, invocată din oficiu de către instanţă, Înalta Curte, constată că aceasta este fondată, întrucât prezentul recurs este introdus împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu nicio cale de atac, în raport de dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Hotărârea atacată
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 136/2018 din 4 decembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuenta A., în contradictoriu cu intimatele Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi S.C. B. S.A. Bucureşti, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
II. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, revizuenta A..
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 30.08.2021, sub nr. x/2020.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovată, invocată din oficiu de către instanţă, Înalta Curte, constată că aceasta este fondată, întrucât prezentul recurs este introdus împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu nicio cale de atac, în raport de dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.
Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., de la 1865, sunt supuse recursului numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ. "Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".
Art. 132 alin. (3) C. proc. civ. dispune în sensul că "Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".
În cauza de faţă, Curtea de Apel Bucureşti, constatând că nu este competentă material şi teritorial să soluţioneze cererea de revizuire formulată de contestatoarea A., a admis excepţia, a stabilit instanţa competentă, iar prin decizia atacată prin prezentul recurs, şi-a declinat competenţa, hotărârea nefiind suspusă niciunei căi de atac.
Prin urmare, decizia ce constituie obiectul prezentului recurs, nefiind suspusă niciunei căi de atac, este exceptată de la controlul judiciar prin exercitarea căii de atac a recursului.
Potrivit dispoziţiilor din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii
Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 136/2018 din 4 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2021.