Loss of current interest in challenging automatic procedural suspension during state of emergency

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 decembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., constatarea caracterului abuziv şi anularea anumitor clauze din contractul de credit bancar nr. x din 31 mai 2007.

Prin încheierea de şedinţă din 9 aprilie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a suspendat judecarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 9 aprilie 2019.

La termenul de la 15 aprilie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a suspendat de drept judecarea căii de atac în temeiul dispoziţiilor art. 42 alin. (6) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, pe toată perioada stării de urgenţă.

Cauza a fost repusă de rol, instanţa rămânând în pronunţare la 22 iulie 2020.

Prin decizia nr. 474/2019 din 5 august 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins recursul ca nefondat.

Împotriva încheierii din 15 aprilie 2020, reclamantul a declarat recurs, solicitând instanţei să îl admită şi să caseze încheierea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare către instanţa de fond, Tribunalul Bucureşti.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurentul-reclamant afirmă că în mod greşit curtea de apel a suspendat judecarea recursului său şi arată că judecătorii care au făcut parte din complet se aflau într-o situaţie de incompatibilitate absolută. În opinia recurentului-reclamant, au fost încălcate dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. întrucât aceiaşi judecători au pronunţat şi încheierea nr. 87 din 18 decembrie 2019 prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru. Mai arată recurentul-reclamant că nu a fost legal citat pentru termenul de la 9 aprilie 2019, în faţa instanţei de fond, şi că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Aceeaşi parte mai arată că instanţa de recurs a suspendat cauza fără a preciza termenul de exercitare a căii de atac şi invocă încălcarea dispoziţiilor art. 223 alin. (1) lit. k) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat în cauză este lipsit de interes.

Prin încheierea din 31 martie 2021, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând cu prioritate aspectele legate de interesul recurentului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes. Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I C. proc. civ.

Condiţia interesului de a fi actual trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, la momentul introducerii acţiunii, ci pe tot parcursul procesului, inclusiv în cazul exercitării unei căi de atac, în concordanţă cu prevederile art. 458 C. proc. civ., întrucât prin hotărârea sa, instanţa de judecată este chemată să se pronunţe în concret cu privire la valorificarea unui drept.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

În cauză, se constată că recursul declarat vizează actul procedural, pe care autorul căii de atac îl califică "încheiere", prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus suspendarea de drept, în temeiul dispoziţiilor art. 42 alin. (6) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, a judecării recursului formulat de aceeaşi parte împotriva încheierii din 9 aprilie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pe toată perioada stării de urgenţă.

Instanţa supremă constată că în această situaţie particulară, instanţa nu a pronunţat o încheiere, ci menţiunea privind suspendarea a fost înregistrată în programul Ecris în temeiul art. 42 din Decretul nr. 195/2020 şi al art. 8 din Hotărârea CSM nr. 257 din 17 martie 2020.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mai reţine că, ulterior promovării prezentului recurs, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a a repus cauza pe rol şi a soluţionat-o prin decizia nr. 474/2020 din 5 august 2020, recursul fiind respins ca nefondat.

În consecinţă, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu este actual, iar recurentul nu poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât actul procedural la care se referă cererea de recurs şi-a produs efectele în principal, până la încetarea stării de urgenţă la 14 mai 2020, iar în subsidiar până la soluţionarea, la 5 august 2020, a recursului formulat de aceeaşi parte împotriva încheierii din 9 aprilie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă

Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 32 alin. (1) lit. d) şi ale art. 458 din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurentul-reclamant C. împotriva încheierii din 1 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 15 aprilie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2021.