Municipality's appeal annulled as inadmissible; water utility's sewerage service debt upheld

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la 5 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Carei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 306.952,79 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de canal apă meteo neachitate la scadenţă, în cuantum de 251.788,73 RON, şi a penalităţilor de întârziere, în cuantum de 55.164,06 RON; cu cheltuieli de judecată.

La 7 martie 2019, reclamanta şi-a precizat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 46.727,81 RON, reprezentând debit restant, şi a sumei de 12.020,03 RON, reprezentând penalităţi de întârziere.

Prin sentinţa nr. 81 din 4 aprilie 2019, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., astfel cum a fost precizată şi în consecinţă a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 46.727,81 RON, reprezentând debit restant, suma de 12.020,03 RON, reprezentând penalităţi de întârziere şi 2.280 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei pronunţate a declarat apel pârâtul Municipiul Carei.

Prin decizia nr. 39/C/2020-A din 4 februarie 2020, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârât.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Carei, solicitând instanţei casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autorul căii de atac afirmă că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 241/2006 şi ale Ordinului ANRSC nr. 90/2007 pentru aprobarea Contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa şi de canalizare. Instanţa de apel a reţinut în mod greşit că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la art. 10 pct. 3 din contract şi că cele două facturi solicitate la plată ar îndeplini exigenţele Ordinului ANRSC nr. 90/2007 deşi în aceste facturi nu era menţionată cantitatea de precipitaţii comunicată de ANMH, necesară pentru completarea formulei de calcul şi stabilirea valorii facturilor.

Recurentul arată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii prin care s-a solicitat ca intimata să justifice modalitatea de calcul, reţinând că recurentul şi-a însuşit modalitatea de calcul prin semnarea contractului şi a anexelor la contract. Se contestă caracterul cert şi exigibil al creanţei pretinse de intimata-reclamantă.

Recurentul-pârât şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, motivat de faptul că, prin cererea de recurs, se invocă aspecte de netemeinicie.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat în cauză este nul.

Prin încheierea din 31 martie 2021, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul-pârât a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că nu este de acord cu concluziile acestuia.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Autorul căii extraordinare de atac a indicat în cererea de recurs motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care vizează încălcarea normelor de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, în extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori în restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Criticile prin care se invocă greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 241/2006 şi ale Ordinului ANRSC nr. 90/2007 nu pot fi analizate din perspectiva acestui motiv de casare deoarece recurentul-pârât contestă certitudinea şi exigibilitatea creanţelor şi face trimitere la prevederile contractului încheiat între părţi, aducând în discuţie aspecte de netemeinicie, pe care le-a susţinut şi prin memoriul de apel şi care nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului.

Instanţa de apel este cea care, pe baza probelor, stabileşte situaţia de fapt, iar în calea extraordinară de atac a recursului se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a se proceda la o devoluare a fondului cauzei. Astfel nu mai pot fi analizate chestiunile legate de îndeplinirea sau nu de către reclamantă a obligaţiilor prevăzute la art. 10 pct. 3 din contract sau de conţinutul şi valoarea facturilor emise în temeiul Ordinului ANRSC nr. 90/2007.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că instanţa de recurs are obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Faţă de faptul că recurentul-pârât nu a formulat critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Carei împotriva deciziei civile nr. 39/C/2020-A din 4 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL CAREI împotriva deciziei civile nr. 39/C/2020-A din 4 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2021.