Recurs inadmissible: Ineligibility of labor dispute judgments for extraordinary appeal under Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Olt sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., anularea deciziei de sancţionare nr. 53 din 16 mai 2018 şi a deciziei de concediere nr. 93 din 25 mai 2018, emise de aceasta.

Prin sentinţa civilă nr. 13/2019 din 15 ianuarie 2019, Tribunalul Olt, secţia I civilă a admis contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 53 din 16 mai 2018, pe care a anulat-o; a admis în parte contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 93 din 25 mai 2018, pe care a anulat-o în parte în sensul că a înlocuit sancţiunea aplicată, a desfacerii contractului individual de muncă, cu sancţiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni, conform art. 248 alin. (1) lit. d) Codul muncii; a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deţinut anterior, cu plata drepturilor salariale conform art. 80 Codul muncii, de la data concedierii şi până la data reintegrării efective, şi a obligat pârâta la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L.

Prin decizia nr. 1489/2019 din 21 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat sentinţa în tot în sensul că a respins contestaţia formulată împotriva deciziilor nr. 53 din 16 mai 2018 şi nr. 93 din 25 mai 2018 şi a obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând instanţei să îl admită şi să caseze decizia atacată, cu trimitere spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac afirmă că decizia recurată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii deoarece dosarul s-a judecat la primul termen. Se arată că au fost încălcate dispoziţiile art. 261 pct. 1 alin. (5) şi ale art. 425 C. proc. civ., hotărârea fiind nemotivată şi că probele nu au fost analizate. În continuare se face referire la înscrisurile din dosar. Aceeaşi parte susţine şi că decizia încalcă dispoziţiile art. 477-478 din acelaşi cod privind efectul devolutiv al apelului şi că instanţa de apel nu a interpretat corect probele administrate.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. din 1865 şi de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil faţă de prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în subsidiar ca tardiv formulat şi, într-un al doilea subsidiar, ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Prin încheierea din 31 martie 2021, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că nu este de acord cu concluziile acestuia.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet de filtru, reţine următoarele:

Prezentul recurs vizează nr. 1489/2019 din 21 mai 2019 prin care Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis apelul formulat de intimata-pârâtă împotriva unei sentinţe pronunţate într-un litigiu având ca obiect contestaţia formulată de reclamanta împotriva unei decizii de sancţionare şi a unei decizii de concediere emise de pârâtă în calitate de angajator. Se constată astfel că acţiunea introductivă are ca obiect soluţionarea unui conflict individual de muncă.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Conform art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, hotărârile pronunţate de instanţele de fond în materia conflictelor de muncă sunt supuse numai apelului.

Din analiza acestor prevederi legale rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are şi valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Înalta Curte apreciază că nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, solicitate de intimata-pârâtă, întrucât conform art. 494 raportat la art. 452 C. proc. civ., pentru a se acorda cheltuielile de judecată, partea care le solicită trebuie să facă dovada plăţii acestora. Faţă de faptul că intimata-pârâtă a depus la dosar o chitanţă, fără a avea indicat numărul dosarului în legătură cu care a fost acordată asistenţa juridică, instanţa supremă constată că nu a fost făcută dovada cheltuielilor de judecată.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1489/2019 din 21 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1489/2019 din 21 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2021.