Cassation annulled as unregistered due to failure to pay stamp duty on late payment penalty dispute
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court annulled the appellant-defendant's appeal as unregistered for failure to pay the mandatory judicial fee, thereby leaving the Court of Appeal's decision in force, which had modified the lower court's ruling to obligate the defendant to pay the principal debt plus delayed interest calculated at a specific amount. The dispute arose from a commercial claim for non-payment, where the defendant contested the calculation of late payment penalties and the validity of the appellate court's assessment, while the appellant challenged the lower court's refusal to accept a recusal request and the improper calculation of fines. The decisive legal basis for the procedural dismissal was Article 486(2) and (3) of the Code of Civil Procedure, applied in conjunction with Articles 24(2), 3(2)(b), 32, and 33 of Government Emergency Ordinance No. 80/2013, which established that appeals based on errors of law in monetary cases are subject to a 50% stamp duty on the contested amount, enforceable as a condition for admissibility.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 3 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013; Cassation annulled as unregistered due to failure to pay stamp duty on late payment penalty dispute: Recurenta-pârâtă arată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate şi nici asupra cheltuielilor de judecată, încălcând astfel prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ.. Mai arată că reclamanta a nesocotit sentinţa civilă nr. 114/2017 şi nu a calculat corect penalităţile.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la 13 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. Uzina de Agent Termic şi Alimentare cu Apă S.A. prin administrator special şi prin administrator judiciar, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.043.125,14 RON, reprezentând debit principal în cuantum de 850.998,79 RON şi la plata sumei de 192.126,35 RON, reprezentând penalităţi întârziere, precum şi la plata penalităţilor de întârziere până la data integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta A. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata prejudiciului material cauzat prin calcularea greşită a penalităţilor, estimând valoarea pretenţiilor la suma de 192.126,35 RON.
Prin sentinţa nr. 81/2020 din 30 iunie 2020, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 850.998,79 RON, reprezentând debit principal şi la plata sumei de 275.582,30 RON, reprezentând penalităţi de întârziere şi a obligat pârâta la plata penalităţilor de întârziere până la data integrală a debitului. A respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă. A obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON, reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta S.C. Uzina de Agent Termic şi Alimentare cu Apă S.A. şi pârâta A..
Prin decizia civilă nr. 502/2020 din 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelurile declarate, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a obligat pârâta la plata penalităţilor de întârziere în valoare de 192.126,35 RON şi în continuare până la plata efectivă a debitului principal şi a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON, reprezentând onorariu expert. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecată din apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta-pârâta A., solicitând admiterea căii de atac formulate.
Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:
Recurenta-pârâtă arată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate şi nici asupra cheltuielilor de judecată, încălcând astfel prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ.. Mai arată că reclamanta a nesocotit sentinţa civilă nr. 114/2017 şi nu a calculat corect penalităţile.
Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării şi excepţia nulităţii recursului raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspectele legate de timbrarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin decizia recurată, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a obligat pârâta la plata penalităţilor de întârziere în valoare de 192.126,35 RON şi în continuare până la plata efectivă a debitului principal.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă criticând în esenţă modul în care au fost calculate penalităţile.
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) teza I coroborate cu cele ale art. 3 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON.
Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, iar conform art. 32 şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile legii.
Înalta Curte constată că prin adresa comunicată la 22 februarie 2022, recurentei-pârâte i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.083,32 RON, calculată conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Din actele dosarului nu rezultă că recurenta ar fi solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru sau că ar fi promovat o cerere de acordare facilităţi la plata taxei de timbru.
Pentru aceste considerente şi văzând că până la data soluţionării căii de atac formulate, recurenta-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., şi, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a din acelaşi cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 502/2020 din 21 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 502/2020 din 21 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2021.