Scope of cassation review: limits on challenging moral damages quantum as non-foundation versus misapplication of material law

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 30 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C. reprezentată legal de A. şi D. au chemat în judecată pe pârâta E. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata daunelor materiale si morale, pentru prejudiciul încercat prin decesul lui F., astfel: pentru A., mama victimei decedate - suma de 9.611,82 RON, cu titlu de daune materiale şi suma de 800.000 RON, cu titlu de daune morale; pentru B., tatăl (în fapt) al victimei decedate - suma de 700.000 RON, cu titlu de daune morale; pentru C., sora victimei decedate - suma de 400.000 RON, cu titlu de daune morale; pentru D., bunica victimei decedate - suma de 250.000 RON, cu titlu de daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 3816 din 19 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A., B., C. prin reprezentat legal şi D., a obligat pârâta E. S.A. să plătească reclamanţilor următoarele sume de bani: reclamantei A. suma de 215.000 RON cu titlu de daune morale şi suma de 9.611,82 RON reprezentând despăgubiri materiale; reclamantului B. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale; reclamantei C. suma de 32.000 RON cu titlu de despăgubiri morale; reclamantei D. suma de 35.000 RON cu titlu de despăgubiri morale şi a respins restul pretenţiilor deduse judecăţii de către ceilalţi reclamanţi ca neîntemeiate.

Reclamanţii B. şi C. prin reprezentant legal şi pârâta E. S.A. au declarat apel împotriva sentinţei pronunţate.

Prin decizia civilă nr. 1385 din 27 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelurile formulate, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamanta A. a sumei de 100.000 RON, către B. a sumei de 50.000 RON şi către C. a sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale. A menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei apelate.

Împotriva deciziei nr. 1385 din 27 iunie 2018, au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C. prin reprezentant legal, solicitând instanţei să caseze decizia atacată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Prin decizia nr. 1069 din 30 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2016*.

Prin decizia civilă nr. 1848 din 11 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelurile formulate de reclamanţii B. şi C. prin reprezentant legal şi de pârâta E. S.A., a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamanta A. a sumei de 100.000 de RON, către reclamantul B. a sumei de 100.000 de RON şi către reclamanta C. a sumei de 50.000 de RON şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva deciziei civile nr. 1848 din 11 noiembrie 2019, reclamanţii A., B. şi C. prin reprezentant legal au declarat recurs, solicitând instanţei să caseze decizia atacată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenţii-reclamanţi au solicitat casarea deciziei atacate, apreciind că au fost încălcate regulile de procedură prevăzute la art. 501 C. proc. civ., că decizia este nemotivată şi cuprinde motive contradictorii şi că a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În opinia recurenţilor-reclamanţi, instanţa de apel nu a respectat cerinţele impuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 1069 din 30 mai 2019, în sensul că nu a arătat care sunt argumentele de fapt şi de drept ce au determinat diminuarea cuantumului daunelor morale pentru reclamanta A..

Sub aspectul nemotivării hotărârii atacate, autorii recursului afirmă că nu există concordanţă între considerentele şi dispozitivul acesteia deoarece instanţa de apel, deşi a completat analiza de la fond asupra gravităţii şi dimensiunii prejudiciului suferit de familia victimei, nu a stabilit valoarea prejudiciului conform principiilor enunţate, respectiv principiul echităţii, al rezonabilităţii şi al proporţionalităţii. Mai afirmă că trimiterile la literatura de specialitate nu pot constitui o veritabilă motivare a hotărârii recurate.

Se mai arată că decizia recurată este nelegală deoarece a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 49 pct. 2 lit. d) din Anexa la Ordinul CSA 14/2011, în conformitate cu care daunele morale trebuie acordate în acord cu legislaţia şi jurisprudenţa din România. Prin diminuarea despăgubirilor acordate mamei victimei, respectiv majorarea nesemnificativă a daunelor acordate către tată şi către soră, instanţa de apel nu a ţinut seama de jurisprudenţa similară a instanţelor din România. Recurenţii-reclamanţi invocă şi faptul că aceeaşi instanţă nu a luat în considerare jurisprudenţa depusă la dosarul cauzei.

Recurenţii-reclamanţi şi-au întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 10 februarie 2021, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Intimata-pârâtă a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a susţinut că motivele invocate prin cererea de recurs nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 31 martie 2021 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. prin reprezentat legal A. împotriva deciziei nr. 1848 din 11 noiembrie 2019 şi s-a fixat termen de judecată la 29 septembrie 2021, în vederea soluţionării recursului în şedinţă publică.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenţii-reclamanţi arată că instanţa de apel nu a respectat cerinţele impuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 1069 din 30 mai 2019 întrucât din analiza considerentelor deciziei atacate rezultă că au fost respectate dispoziţiile art. 501 C. proc. civ.. În primul ciclu procesual decizia curţii de apel a fost casată în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu motivarea că din considerente nu rezultă raţionamentul pentru care au fost diminuate daunele morale acordate reclamantei A. (mama persoanei decedate) şi de ce au fost majorate daunele morale pentru reclamanţii B. şi C. (tatăl şi sora persoanei decedate) şi nici nu s-a arătat dacă soluţia pronunţată este conformă cu jurisprudenţa naţională, în raport de dispoziţiile art. 49 pct. 2 lit. d) din Anexa la Ordinul CSA nr. 14/2011.

Curtea de apel a procedat la o nouă judecată cu respectarea limitelor de casare impuse de instanţa supremă în primul ciclu procesual deoarece a construit un raţionament clar şi logic, ţinând cont de gradul de rudenie dintre reclamanţii A., B. şi C. şi victimă şi de consecinţele negative suportate de aceştia în plan afectiv şi psihologic. Instanţa de apel a explicat de ce a apreciat că se impune o distincţie între situaţia sorei victimei şi situaţia părinţilor săi şi a menţionat în că a avut în vedere şi jurisprudenţa naţională în materie, inclusiv în ceea ce priveşte diminuarea daunelor morale acordate mamei victimei.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. dispune că hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Criticile prin care se susţine că hotărârea atacată este motivată contradictoriu deoarece considerentele nu susţin soluţia de admitere a apelului formulat de pârâta E. S.A. şi de diminuare a cuantumului daunelor morale de la 215.000 RON la 100.000 RON vor fi înlăturate întrucât din motivarea curţii de apel se constată că aceasta a avut în vedere circumstanţele concrete ale cauzei, legăturile de familie existente, jurisprudenţa naţională în domeniu şi principiul proporţionalităţii dintre daună şi prejudiciu, precum şi scopul acordării daunelor de acest tip, acestea nefiind o sursă de îmbogăţire fără justă cauză.

Astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa instanţei supreme, în motivarea unei hotărâri judecătoreşti este esenţială valoarea juridică a argumentelor şi corectitudinea raţionamentului care a stat la baza pronunţării soluţiei. Înalta Curte reţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre care reflectă o analiză proprie suficientă a motivelor deduse judecăţii, cu respectarea prevederilor legale incidente şi a limitelor de casare impuse de instanţa de recurs în primul ciclu procesual şi pe baza unui raţionament ce determină în mod logic soluţia din dispozitiv, respectând astfel exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează încălcarea normelor de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, în extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori în restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Alegaţiile prin care se arată că instanţa de apel, în rejudecare, nu a ţinut seama de jurisprudenţa naţională în materia acordării daunelor morale şi a diminuat în mod nejustificat despăgubirea acordată recurenţilor nu pot fi avute în vedere, neînscriindu-se în niciuna din tezele art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât se contestă exclusiv cuantumul acestor daune în raport de criteriile aplicabile conform jurisprudenţei în materie, însă nu se indică norma materială care a fost încălcată sau aplicată greşit. Trimiterea legiuitorului la stabilirea despăgubirilor morale în raport de jurisprudenţa naţională are rolul de a stabili criterii de referinţă pentru instanţe, având în vedere specificitatea prejudiciului care decurge din producerea accidentelor rutiere. Pe baza acestor criterii instanţa devolutivă stabileşte un raport de proporţionalitate între cuantumul daunelor morale acordate şi suferinţa provocată, ţinând cont de situaţia de fapt, şi apreciază asupra valorii despăgubirii. Instanţa supremă nu se poate pronunţa nici cu privire la situaţia de fapt şi nici cu privire la cuantumul despăgubirii, acestea fiind aspecte de netemeinicie care nu pot fi examinate în cadrul analizei de nelegalitate din recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. prin reprezentat legal A. împotriva deciziei nr. 1848 din 11 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. prin reprezentat legal A. împotriva deciziei nr. 1848 din 11 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2021.