Extraordinary appeal nullified for failure to articulate cognizable grounds of illegality regarding compensation quantum for wrongful death

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Deliberând asupra cererii de recurs, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la data 19.05.2014, sub dosar nr. x/2014, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au chemat în judecată pe pârâta G. S.A. solicitând obligarea acesteia din urmă la plata către A., soţia decedatului, a sumei de 800.000 RON daune morale şi 20.000 RON daune materiale, către B., fiul decedatului, a sumei de 400.000 RON daune morale, către C., fiul decedatului, a sumei de 400.000 RON daune morale, către D., fiul decedatului, a sumei de 400.000 RON daune morale, către E., fiica decedatului, a sumei de 400.000 RON daune morale, către H., fiica decedatului, a sumei de 400.000 RON daune morale, sume la care se adaugă dobânda legală de la data pronunţării hotărârii până la plata integrală a despăgubirilor, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au invocat art. 48-55 din Legea nr. 136/1995, republicată, Ordinul nr. 4/2011 al C.S.A. şi art. 2223 din C. civ.

La termenul de judecată din 18 noiembrie 2014 s-a dispus citarea în cauză, în calitate de intervenient forţat a numitului I. şi a J. S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 2927/15.11.2016 Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientului forţat J. S.A, a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta G. S.A. la plata următoarelor sume: către A., a sumei de 400.000 de RON constând în daune morale şi 668 RON daune materiale; către B., a sumei de 200.000 de RON constând în daune morale; către C., a sumei de 200.000 de RON constând în daune morale; către D., a sumei de 200.000 de RON constând în daune morale; către E., a sumei de 200.000 de RON constând în daune morale; către H., a sumei de 200.000 de RON constând în daune morale. De asemenea, pârâta a fost obligată la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.600 de RON reprezentând onorariul de avocat.

Prin sentinţa civilă nr. 2367/19.09.2017 Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a respins ca nefondată cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 2927/15.11.2016, formulată de intervenienta J. S.A., prin corespondent K. S.R.L.

Împotriva sentinţei civile nr. 2927/15.11.2016 a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă au declarat apel atât pârâta G. S.A., cât şi intervenienta J. S.A.

Prin încheierea din 19 mai 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a dispus, în temeiul art. 262 din Legea nr. 85/2014, suspendarea judecării celor două cereri de apel formulate de intervenientă J. S.A., respectiv pârâtă G. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 2927 din 15 noiembrie 2016 pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2014.

Împotriva încheierii din 19 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E. şi H..

Prin decizia nr. 950 din 4 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul reclamanţilor A., H., B., D., C. şi E., dispunând casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

După casare, prin decizia civilă nr. 1100 din 11 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis atât apelul formulat de intervenienta J. S.A., cât şi apelul formulat de pârâta G. S.A., prin lichidator judiciar L., împotriva sentinţei civile nr. 2927/15.11.2016 pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, cu consecinţa schimbării în parte a acesteia, în sensul că a fost obligată pârâtă G. S.A. la plata sumei de 200.000 RON către A., respectiv câte 100.000 RON către B., C., D., E. şi H..

La data de 11 decembrie 2020, împotriva deciziei civile nr. 1100 din 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanţii B., A., D., E., C. şi H. au formulat recurs, indicând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei tribunalului ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, au arătat că instanţa de apel, fără a indica vreun text de lege, a redus despăgubirile ce le-au fost acordate de tribunal, tratând pierderea recurenţilor ca pe orice altă acţiune în pretenţii, toate înscrisurile şi probele administrate în faţa tribunalului nefiind luate în considerare. Astfel, instanţa de apel s-a pronunţat asupra daunelor morale acordate familiei lor, confundând sprijinul pe care îl primeau de la victimă, printre care şi pe cel material, considerând că acest sprijin este de fapt unul material, deşi nu a fost invocat de recurenţi ca făcând parte dintre cheltuielile materiale solicitate în dosar.

Recurenţii au arătat că au solicitat doar prejudiciul reprezentat de suferinţa morală, cheltuielile efectuate cu înmormântarea şi pomenirea persoanei decedate, instanţa de apel făcând o gravă confuzie între cele două feluri de cheltuieli, ignorând însăşi esenţa despăgubirilor solicitate, şi anume daunele morale, care implică strict pierderea şi suferinţa psihică ca urmare a accidentului rutier.

Motivarea curţii de apel, în sensul că trebuie avută în vedere "o apreciere abstractă, socio-juridico-economică", arată că instanţa de prim control judiciar a adăugat la lege, în legislaţia din domeniul asigurărilor nefiind prevăzută o asemenea interpretare. Oricum, instanţa de apel a motivat sumar un dosar care priveşte un accident în care s-au adunat probe, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, interpretând în mod greşit textele de lege care prevăd acordarea despăgubirilor morale cu cele privind despăgubirea materială, creând astfel o motivare contradictorie, fiind încălcată şi aplicată greşit legea.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 25 mai 2021, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) din cod.

În cauză a fost acordat termen, în complet de filtru, pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

La termenul din 28 septembrie 2021, analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 şi art. 483 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurenţi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi cod precizând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar exercitat pe calea recursului nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de primul alineat al art. 488 din cod. Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

În cauză, recurenţii-reclamanţi au invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Se constată că acest motiv de nelegalitate este indicat strict formal, întrucât în cuprinsul cererii de recurs nu sunt dezvoltate critici de nelegalitate privind nemotivarea sau contradictorialitatea deciziei atacate, susţinerile recurenţilor vizând, în fapt, nemulţumirea acestora privind cuantumul daunelor acordate. Prin urmare, este vizată situaţia de fapt şi modul de apreciere a probelor de către instanţa de apel.

Nici invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu relevă greşita aplicare a normelor de drept material, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care prin decizia atacată ar fi fost încălcate norme de drept material.

Astfel, susţinerile recurenţilor în sensul că, instanţa de apel, fără vreo motivare temeinică şi bazată pe vreun text de lege, a redus despăgubirile acordate, tratând pierderea acestora ca pe orice altă acţiune în pretenţii, iar înscrisurile şi probele administrate în faţa tribunalului nu au fost luate în considerare, nu reprezintă critici de nelegalitate, ci de netemeinicie a deciziei atacate, care însă nu pot fi analizate din perspectiva art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.

În realitate, prin criticile invocate în susţinerea recursului, se tinde fie la o nouă evaluare a situaţiei de fapt, fie la interpretarea probatoriului, care să conducă la admiterea integrală a pretenţiilor solicitate de reclamanţi, chestiuni asupra cărora instanţa de apel deja s-a pronunţat şi care nu mai pot fi analizate în etapa procesuală a recursului, în considerarea specificului acestei căi extraordinare de atac, care vizează exclusiv motive de nelegalitate şi nu de temeinicie ale hotărârii atacate.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenţii nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenţii nu au dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., ci s-au limitat doar la afirmarea netemeiniciei deciziei atacate.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, nefiind o cale de atac de reformare, ci o cale extraordinară de atac, prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Raportat la considerentele expuse, reţinând că aspectele invocate prin cererea de recurs nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul reclamanţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii B., A., D., E., C. şi H. împotriva deciziei civile nr. 1100 din 11 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.