Jurisdictional conflict over magistrates' salary claims: labor court competence applies where no specific salary regulations exist

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., au chemat în judecată pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti.

Reclamanţii şi-au întemeiat în drept cererea pe dispoziţiile art. 8 şi art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, solicitând reîncadrarea acestora şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, raportate la un coeficient de multiplicare de 19,000, începând cu data de 09.04.2015 şi în continuare; emiterea de către Ministrul Justiţiei a unor noi ordine de salarizare, în care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită potrivit Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, şi în continuare; repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre venitul efectiv plătit şi venitul la care sunt îndreptăţiţi prin valorificarea unui coeficient de multiplicare de 19,000, începând cu data de 09.04.2015, data intrării in vigoare a Legii nr. 71/2015, şi în continuare, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. 96/2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a disjuns cererea formulată de reclamanţi având ca obiect emiterea de către Ministrul Justiţiei a unor noi ordine de salarizare, de cererile având ca obiect reîncadrarea reclamanţilor, recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente şi repararea prejudiciului creat.

S-a dispus formarea unui nou dosar având ca obiect emiterea de către Ministrul Justiţiei a unor noi ordine de salarizare, s-a admis excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei, având ca obiect reîncadrarea reclamanţilor şi repararea prejudiciului creat, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acestei cauze, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Curtea a constatat că este excepţia necompetenţei materiale este fondată având în vedere obiectul dedus judecăţii, respectiv reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiilor, precum şi repararea prejudiciului creat din neaplicarea unor dispoziţii legale, coroborat cu calitatea reclamanţilor.

Raportat la dispoziţiile art. 269 din Codul Muncii şi art. 126 din C. proc. civ., Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale este competent material, teritorial şi funcţional cu soluţionarea cererilor astfel formulate.

Conform art. 266 din Codul muncii, jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă.

Dispoziţiile Legii nr. 62/2011 stabilesc caracterul de conflict de muncă şi în situaţia conflictelor în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncă.

Art. 159 din Codul muncii prevede că salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat, iar potrivit art. 160 din acelaşi act normativ, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.

În speţă, reclamanţii sunt magistraţi, iar pretenţiile acestora îmbracă forma unui conflict de muncă, competenţa de soluţionare aparţinînd tribunalului, conform dispoziţiilor art. 95 din C. proc. civ.

În soluţionarea excepţiei necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei, Curtea a avut în vedere şi art. 278 alin. (2) din Codul muncii, care se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă respective.

Întrucât dispoziţiile care reglementează drepturile salariale ale magistraţilor nu cuprind reglementări specifice în această privinţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului, respectiv secţiei de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, aceasta aparţine Tribunalului Dolj, având în vedere că în aplicarea art. 127 din C. proc. civ. reclamanţii au ales Curtea de Apel Craiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2021, care a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale.

În motivarea soluţiei de admitere a acestei excepţii, s-a reţinut că reclamanţii B., C., D. şi A., au calitatea de judecători la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanţii F., E. şi G., sunt judecători la Tribunalul Bucureşti, iar reclamanta F. este detaşată la Consiliul Superior al Magistraturii .

Prin sentinţa civilă nr. 96/2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect reîncadrarea reclamanţilor şi repararea prejudiciului creat, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale

Tribunalul a reţinut că reclamanţii au invocat ca temei de drept pentru toate capetele de cerere dispoziţiile art. 8 şi art. 2, lit. h) din Legea nr. 554/2004 şi au arătat că, potrivit art. 7 din aceeaşi lege, au solicitat Ministrului Justiţiei, emiterea unor noi ordine de salarizare în care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită potrivit Legii nr. 71/2015 şi Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, cerere nesoluţionată favorabil.

Întrucât temeiul de drept invocat de reclamanţi pentru toate cele trei capete de cerere este reprezentat de art. 8 şi art. 2, lit. h) din Legea nr. 554/2004, şi, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, precum şi la principiul disponibilităţii părţilor, consacrat de art. 9, alin. (2) din C. proc. civ., tribunalul a reţinut că şi aceste capete de cerere sunt de competenţa Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţă la care reclamanţii au introdus iniţial cererea de chemare în judecată.

Pentru considerente înfăţişate, prin sentinţa nr. 2393 din 1 iulie 2021, pronunţată de Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata cauzei, conform art. 134 din C. proc. civ., şi a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II- civilă la data de 21 iulie 2021.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţa sesizată de reclamanţi, a disjuns cererea formulată de aceştia având ca obiect emiterea de către Ministrul Justiţiei a unor noi ordine de salarizare.

Pentru cererile având ca obiect reîncadrarea reclamanţilor, recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, precum şi repararea prejudiciului creat, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Conform art. 99 alin. (1) din C. proc. civ., când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa.

În aplicarea acestor dispoziţii, reţinând art. 10, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a constatat că este competentă material şi teritorial în soluţionarea cauzei doar în ceea ce priveşte cererea reclamanţilor de obligare a Ministerului Justiţiei de a emite noi ordine de salarizare.

Înalta Curte reţine că reclamanţii sunt magistraţi, iar pretenţiile acestora, respectiv reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, precum şi repararea prejudiciului creat, îmbracă forma unui conflict de muncă, competenţa de soluţionare aparţinând tribunalului, conform dispoziţiilor art. 95 din C. proc. civ.

Potrivit art. 278 alin. (2) Codul muncii, dispoziţiile acestui act normativ se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă respective.

Cum dispoziţiile care reglementează drepturile salariale ale magistraţilor nu cuprind reglementări specifice în această privinţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului, secţia specializată în soluţionarea conflictelor de muncă.

În ceea ce priveşte competenţa materială, Înalta Curte reţine că aceasta aparţine Tribunalului Dolj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale, având în vedere că reclamanţii au introdus cererea de chemare în judecată la Curtea de Apel Craiova, în aplicarea art. 127 din C. proc. civ. privind alegerea competenţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.