Competence conflict over construction reception certificate: classified as administrative act, case assigned to administrative court

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, ce face obiectul dosarului nr. x/2020, înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., constatarea nulităţii Procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/01.10.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 344/02.03.2021, Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

În considerentele hotărârii s-a arătat că actul a cărui anulare se solicită nu este un act administrativ, astfel cum este acesta definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind emis de o autoritate publică în regim de putere publică, astfel încât competenţa de judecată nu revine instanţei de contencios administrativ, ci instanţei civile.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galaţi, iniţial la secţia de contencios administrativ şi fiscal, care, având în vedere sentinţa de trimitere, şi-a declinat competenţa în favoarea secţiei a II-a civile a Tribunalului Galaţi, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2020*.

La termenul de judecată din 26.05.2021, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei sale teritoriale, precum şi excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a civile, pe care le-a găsit întemeiate, trimiţând dosarul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în virtutea calificării ca act administrativ a actului contestat - Procesul-verbal nr. x/01.10.2020 de recepţie la terminarea lucrărilor asupra construcţiei edificate în baza autorizaţiei de construire nr. x/04.10.2020 emise de Primăria Cernica.

Deşi H.G. nr. 273/14.06.1994 pentru aprobarea Regulamentului privind recepţia construcţiilor, în Anexa-Regulament, la art. 34 şi 35, nu clarifică ce instanţă este competentă pentru anularea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, acest act normativ prevede, la art. 1 din Regulament, că recepţia construcţiilor constituie o componentă a sistemului calităţii şi reprezintă un proces complex prin care se certifică, în condiţiile legii, finalizarea lucrărilor pentru realizarea unor construcţii noi sau a unor intervenţii la construcţii existente, cu respectarea cerinţelor fundamentale aplicabile şi în conformitate cu prevederile autorizaţiei de construire/desfiinţare, precum şi ale documentelor prevăzute în cartea tehnică a construcţiei.

În lipsa unei prevederi explicite privind natura sa juridică, actul de recepţie a lucrărilor de construcţii, reglementat de Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, prin care se certifică respectarea obligaţiei de conformitate a lucrărilor de construire cu legislaţia în materie, cu actele administrative şi tehnice de construire şi prevederile contractului în baza cărora au fost realizate, a devenit obiectul unei dispute doctrinare şi jurisprudenţiale.

Potrivit jurisprudenţei dominante, dar şi opiniei instanţei de trimitere, actul în discuţie are natura unui act administrativ, pentru argumente ce ţin de natura şi structura emitentului - Comisia de recepţie, conţinutul şi efectele procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, caracterul unilateral şi modul de formare a voinţei pe care o exprimă, regimul de putere publică.

Având în vedere art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de contencios administrativ de la sediul reclamantei, adică Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pe rolul căruia a fost înregistrat iniţial dosarul.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II- a civilă, la data de 22 iunie 2021.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţele aflate în conflict negativ de competenţă au fost sesizate cu o acţiune având ca obiect constatarea nulităţii Procesului-verbal nr. x/01.10.2020 de recepţie la terminarea lucrărilor asupra construcţiei edificate în baza Autorizaţiei de construire nr. x/04.10.2020 emise de Primăria Cernica, declinările reciproce fiind generate de modul diferit de determinare a naturii juridice a litigiului, respectiv litigiu civil sau litigiu de contencios administrativ.

Înalta Curte constată că, în condiţiile în care actul a cărui anulare tinde să o obţină reclamanta este un act administrativ, este evident că prima instanţă sesizată nu trebuia să-şi decline competenţa în favoarea instanţei civile.

Natura juridică a procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor emis de Comisia de recepţie nu poate fi alta decât de act administrativ, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, modificată, dreptul de proprietate asupra construcţiilor se înscrie în cartea funciară în baza unui certificat de atestare eliberat de autoritatea locală emitentă a autorizaţiei de construire, care să confirme că edificarea construcţiilor s-a efectuat conform autorizaţiei de construire şi că există proces-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, precum şi a celorlalte dispoziţii legale în materie şi a unei documentaţii cadastrale.

Din analiza acestei dispoziţii normative rezultă că procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor produce efecte juridice, stând la baza emiterii certificatului de atestare de către autoritatea locală şi la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcţiei.

Prin Decizia RIL nr. 13/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, în dosarele având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare artificiale asupra unei construcţii edificate fără autorizaţie de construire, în vederea pronunţării unei hotărâri judecătoreşti, care să stea la baza întabulării dreptului de proprietate asupra construcţiei, în sensul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, s-a statuat că lipsa autorizaţiei de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi lipsa procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor constituie impedimente pentru recunoaşterea pe cale judiciară, în cadrul acţiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcţii realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii.

Mai mult decât atât, potrivit dispoziţiilor art. 34 din Regulamentul privind recepţia construcţiilor, anexă la H.G. nr. 343/2017 pentru modificarea H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, procesul-verbal încheiat cu ocazia recepţiei la terminarea lucrărilor sau a recepţiei finale, cu încălcarea prevederilor legale, poate fi anulat de către instanţele competente, potrivit legii.

În situaţia în care părţile nu ajung, în condiţiile prevăzute de acest Regulament, la un acord pentru rezolvarea neînţelegerilor ivite cu ocazia încheierii procesului-verbal de recepţie sau la o poziţie comună în vederea realizării recepţiei construcţiei pe cale amiabilă, acestea se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.

Chiar dacă prin Regulamentul privind recepţia construcţiilor nu se arată în mod expres care sunt instanţele competente să verifice legalitatea unui proces-verbal de recepţie la terminarea unor lucrări de construire, este neîndoios că, prin raportare la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, doar instanţele specializate în această materie pot să realizeze un asemenea control de legalitate.

Prin urmare, faţă de natura juridică a actului contestat, respectiv aceea de act administrativ, pentru argumente ce ţin în special de efectele actului contestat, art. 1 din Regulament statuând că recepţia construcţiilor constituie o componentă a sistemului calităţii şi reprezintă un proces complex prin care se certifică, în condiţiile legii, finalizarea lucrărilor pentru realizarea unor construcţii noi sau a unor intervenţii la construcţii existente, cu respectarea cerinţelor fundamentale aplicabile şi în conformitate cu prevederile autorizaţiei de construire/desfiinţare, precum şi ale documentelor prevăzute în cartea tehnică a construcţiei, Înalta Curte constată că procesul-verbal de receptie la terminarea lucrarilor este un act administrativ, care poate face obiectul acţiunii în anulare, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, modificată, act normativ pe care şi-a fundamentat, de altfel, reclamanta demersul judiciar.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.