Conflict of jurisdiction over labor dispute involving former judges: Competence assigned to Tribunal of Dâmboviţa

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă la data de 28.07.2020 sub nr. x/2020, reclamantele A. şi B., în calitate de foşti judecători în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bucureşti, au solicitat obligarea pârâţilor la recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu data de 08.08.2016; plata diferenţelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat începând cu data de 08.08.2016 şi până la încetarea calităţii de magistrat, respectiv până la data de 22.12.2018 pentru reclamanta A. şi până la data de 13.11.2018 pentru reclamanta B., dacă salariile le-ar fi fost stabilite prin raportare la VRS 605,225 RON şi drepturile salariale efectiv plătite în această perioadă, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1527/29.10.2020 Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând faptul că litigiului i se aplică jurisdicţia muncii, faţă de dispoziţiile art. 266 din Codul muncii, conform cărora "Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit dispoziţiilor art. 269 din acelaşi cod "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".

S-a mai reţinut că şi dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevăd că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Faţă de faptul că reclamantele au calitatea de judecători pensionari şi au domiciliul în Bucureşti, aşadar în raza de competenţă a Tribunalului Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, care prin încheierea de la termenul din 03.12.2020, la rândul său, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, pentru următoarele motive:

Raportul juridic care face obiectul cauzei atrage competenţa instanţei specializate în conflicte de muncă, respectiv Tribunalul Bucureşti, din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în care reclamantele şi-au desfăşurat activitatea în perioada pentru care solicită plata diferenţelor salariale.

Întrucât cauza este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care reclamantele şi-au desfăşurat activitatea de judecători, acestea sunt obligate să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care şi-au desfăşurat activitatea, ceea ce în fapt acestea au şi făcut, prin introducerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Dâmboviţa.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II- civilă la data de 18 iunie 2021.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Dâmboviţa competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prezentul litigiu are natura juridică a unui litigiu de muncă, întrucât reclamantele solicită obligarea pârâţilor la plata unor drepturi băneşti despre care afirmă că le-ar fi datorate cu titlu de drepturi salariale.

Dreptul comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă este dat de art. 248-253 din Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Într-adevăr, art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din acelaşi act normativ stipulează că:

"Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

În conformitate cu dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

De asemenea, art. 127 alin. (2)1 din acelaşi cod statuează că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Reclamantele sunt foşti judecători la Curtea de Apel Bucureşti, la data înregistrării cererii de chemare în judecată acestea având calitatea de magistraţi pensionari. Prin urmare, alin. (1) al art. 127 din C. proc. civ., nu li se aplică. Însă, cum Curtea de Apel Bucureşti este chemată în judecată, în calitate de pârâtă, în speţă sunt incidente prevederile alin. (2), raportat la alin. (2)1 ale aceluiaşi articol, în sensul că reclamantele au posibilitatea de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, lucru pe care l-au şi făcut.

Exprimând această opţiune, reclamantele au sesizat Tribunalul Dâmboviţa, care se află în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Bucureşti, instanţă chemată în judecată şi care este superioară instanţei care ar fi fost competentă, potrivit legii, să soluţioneze acest litigiu de muncă.

Întrucât dispoziţiile art. 127 alin. (2)1, coroborat cu alin. (2) din C. proc. civ., conţin o derogare de la normele de competenţă, reglementând o situaţie excepţională şi, cum, în cauză este îndeplinită condiţia premisă, respectiv calitatea de pârâtă a instanţei, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată Curţii de Apel Bucureşti, parte în proces.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.