Review of cassation decision dismissed for lack of res judicata conflict between distinct electricity supply interruption claims

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă la data de 24 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta CEZ Vânzare S.A., solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri morale în cuantum de 600.000 RON, pentru daune aduse prin întreruperea abuzivă a energiei electrice trifazice, în perioada 11 iunie 2016 - 11 decembrie 2016.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21, 22, 44, 45 din Constituţia României, art. 252, 1277, 1357, 2502 şi art. 1386 alin. (3) din C. civ., precum şi art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 123/2012.

Prin sentinţa nr. 56/2020 din 2 iunie 2020, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CEZ Vânzare S.A., pe care a obligat-o la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta CEZ Vânzare S.A.

Prin decizia nr. 565/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelul formulat de apelanta pârâtă CEZ Vânzare S.A. împotriva sentinţei nr. 56 din data de 2 iunie 2020 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., pe care a schimbat-o, în sensul că a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

La 4 ianuarie 2021, reclamantul A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 565/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Prin decizia nr. 1584 din 22 iunie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 565/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Sancţiunea nulităţii recursului a fost aplicată ca urmare a faptului că recurentul nu s-a conformat obligaţiei de a indica motivele de nulitate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 488 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 489 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul A., indicând motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 2 şi 8 din C. proc. civ.

Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a arătat că instanţa de apel s-a pronunţat cu privire la alt loc de consum, dar şi la alt contract decât cele care au fost indicate prin acţiunea introductivă.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuentul a afirmat că există hotărâri potrivnice cu privire la plata taxei judiciare de timbru şi cu privire la fondul cauzei.

Astfel, în legătură cu plata taxei judiciare de timbru, a susţinut că au fost încălcate prevederile art. 197 teza a II-a, coroborate cu ale art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, raportat la art. 56 din Constituţia României, care prevăd că obligaţia de a timbra este imperativă.

Revizuentul a indicat drept hotărâri potrivnice încheierea nr. 7/26.02.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, încheierea nr. 17/01.06.2020 pronunţată în dosarul x/2019 de către Curtea de Apel Craiova, respectiv decizia nr. 392/17.02.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019.

Hotărârile potrivnice referitoare la fond sunt, în opinia revizuentului, decizia civilă nr. 989/02.10.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel Craiova, şi decizia nr. 265/09.02.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în acelaşi dosar.

Intimata-pârâtă CEZ Vânzare S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire motivat de faptul că, în ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., revizuentul nu a invocat în faţa instanţelor pieirea totală sau parţială a obiectului litigiului şi, prin urmare, nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de lege pentru acest motiv de revizuire.

În ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se arată că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile legale, deoarece între cauze nu există identitate, daunele solicitate fiind pentru perioade diferite.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva motivelor invocate, o va respinge pentru considerentele ce succed.

Revizuentul a invocat motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 2 şi 8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă.

Prin urmare, acest motiv de revizuire poate fi invocat în ipoteza în care prin hotărârea pronunţată în fond s-a dispus restituirea unui obiect cert şi determinat care a pierit după darea hotărârii, situaţie ce nu se regăseşte în dosarul pendinte.

În cauză, revizuentul nu invocă faptul că obiectul pricinii nu este în fiinţă, respectiv că bunul care formează obiectul litigiului ar fi pierit, ci că instanţa de judecată i-a respins cererea de chemare în judecată cu privire la alt bun decât cel cu care a fost învestită. Aşadar, susţinerea părţii nu se înscrie în ipoteza legală a motivului de revizuire invocat.

Înalta Curte va respinge şi cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile legale privind existenţa triplei identităţi de obiect, de cauză şi de părţi.

În ceea ce priveşte acest motiv de revizuire, se afirmă faptul că există hotărâri potrivnice cu privire la plata taxei judiciare de timbru şi cu privire la fondul cauzei.

Înalta Curte reţine că atât obligaţia de a plăti taxa judiciară de timbru, cât şi cuantumul acesteia, sunt stabilite de instanţa de judecată în baza textelor legale aplicabile, putând exista particularităţi de la caz la caz.

Fiind o obligaţie legală pe care instanţa de judecată o dispune în fiecare dosar în parte, aceasta nu poate constitui un motiv de revizuire pe considerentul existenţei unor motive potrivnice rezultate din aplicarea textelor legale care reglementează respectiva obligaţie.

În cauza dedusă judecăţii, revizuentul invocă o pretinsă contrarietate între decizia nr. 1584 din 22 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, şi decizia civilă nr. 989/2.10/2018 a Curţii de Apel Craiova, precum şi decizia nr. 265/9.02.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2017.

Însă, chiar dacă atât în dosarul nr. x/2017, cât şi în dosarul nr. x/2019 revizuentul a solicitat obligarea societăţii intimate la plata unor daune, despăgubirile privesc perioade diferite (în primul dosar este vorba de perioada 13.01.-13.06.2015, în timp ce în al doilea dosar este vizată perioada 11.06.-11.12.2016), pentru care a fost administrat un probatoriu distinct. Aşadar, faptele deduse judecăţii sunt diferite, motiv pentru care soluţiile pronunţate în cele două dosare nu pot avea caracter potrivnic.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat şi presupune îndeplinirea mai multor condiţii cumulative: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză -, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Aşadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, în situaţia în care instanţele au dat soluţii contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului ca fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabila, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autoritarii de lucru judecat.

Ca atare, se constată că nu sunt întrunite în mod cumulativ cerinţele impuse de dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., neexistând identitate de cauză juridică.

Trebuie menţionat că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte urmează a respinge cererea formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1584 din 22 iunie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1584 din 22 iunie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.