Pre-contract resolution for seller's non-performance; failure to substantiate cassation grounds against material law violations.

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, la data de 27.01.2020, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., a solicitat, în contraditoriu cu pârâtul C., rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25.02.2015, ca urmare a imposibilităţii perfectării contractului de vânzare-cumpărare, şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv obligarea pârâtului la restituirea sumei de 3.330.383,44 RON şi a dobânzii legale, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la plata efectivă.

În drept, a invocat prevederile art. 1549-1557, art. 1351, art. 1352 din C. civ., art. 96, 107, 148-151 şi 192 din C. proc. civ.

La data de 20 februarie 2020 pârâtul C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi prescripţiei dreptului la acţiune, argumentând că dreptul de a solicita rezoluţiunea pentru existenţa cazului fortuit s-a născut cel mai târziu la data de 14 decembrie 2016, când societatea a intrat în procedura falimentului, în contextul în care, potrivit art. 1417 din C. civ., a fost decăzută din termenul acordat pentru plata integrală a preţului. A mai susţinut că, oricum, nu sunt îndeplinite condiţiile cazului fortuit, insolvenţa şi falimentul fiind circumstanţe previzibile în activitatea oricărei societăţi.

În drept, a invocat prevederile art. 205 din C. proc. civ.

La data de 16 iunie 2020 reclamanta a depus note de şedinţă, prin care a solicitat respingerea excepţiilor, ca nefondate. Prin acelaşi înscris, reclamanta şi-a precizat acţiunea, arătând că a înţeles să solicite rezoluţiunea antecontractului nu doar ca urmare a unui eveniment asimilat cazului fortuit, ci şi ca urmare a existenţei unor motive imputabile pârâtului, enunţate în cererea introductivă.

Prin sentinţa civilă nr. 249/C/1.07.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune doar cu privire la invocarea cazului fortuit, ca motiv de rezoluţiune a antecontractului de vânzare şi, în consecinţă, a respins, ca prescrisă, acţiunea doar din perspectiva cazului fortuit, ca motiv de rezoluţiune a antecontractului de vânzare. Totodată, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L.

Împotriva acestei sentinţei civile a promovat apel reclamanta.

Prin decizia nr. 5 din 11 ianuarie 2021 Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul reclamantei A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 349/01.07.2020 pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia II-a civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs tot societatea reclamantă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 1 martie 2021.

Recurenta consideră că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale care reglementează rezoluţiunea, respectiv a art. 1550, 1552, 1553 şi art. 1555-1557 din C. civ., cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară prin restituirea sumei achitate.

În acest sens, instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că pârâtul nu a obţinut documentaţia necesară înstrăinării imobilului, prin urmare, reclamanta nu avea cum să achite diferenţa de plată.

Recurenta mai arată că, cererea de rezoluţiune nu s-a solicitat doar ca urmare a unui eveniment asimilat cazului fortuit, ci şi ca urmare a existenţei cumulative a mai multor motive imputabile pârâtului.

La termenul din 28 septembrie 2021, analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 şi art. 483 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Prin întâmpinare, intimatul-pârât a invocat excepţia nulităţii recursului din perspectiva nerespectării dispoziţiilor 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., sens în care a arătat că motivele de recurs nu se circumscriu criteriilor limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi cod precizând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar exercitat pe calea recursului nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de primul alineat al art. 488 din cod. Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

În cauză, recurenta-reclamantă nu a invocat vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Deşi recurenta a relevat greşita aplicare a normelor de drept material, respectiv a art. 1550, 1552, 1553 şi art. 1555-1557 din C. civ., aceasta nu a dezvoltat critici privind modul concret în care prin decizia atacată ar fi fost încălcate respectivele norme de drept material.

Astfel, susţinerile că instanţa de apel nu a avut în vedere că neachitarea diferenţei de preţ a fost determinată de faptul că pârâtul nu a obţinut documentaţia necesară înstrăinării imobilului, nu reprezintă critici de nelegalitate, ci de netemeinicie a deciziei atacate, care nu pot fi analizate din perspectiva art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.

În realitate, prin criticile invocate în susţinerea recursului se tinde fie la o nouă evaluare a situaţiei de fapt, fie la interpretarea probatoriului, care să conducă la respingerea pretenţiilor, chestiuni asupra cărora instanţa de apel deja s-a pronunţat şi care nu mai pot fi analizate în etapa procesuală a recursului, în considerarea specificului acestei căi extraordinare de atac, care vizează exclusiv motive de nelegalitate şi nu de temeinicie ale hotărârii atacate.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., ci s-a limitat doar la afirmarea netemeiniciei deciziei atacate.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, nefiind o cale de atac de reformare, ci o cale extraordinară de atac, prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul societăţii reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. împotriva deciziei nr. 5 din 11 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.