Labor dismissal litigation: refusal of procedural suspension pending embezzlement investigation due to lack of decisive impact on civil liability

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ la data de 13.02.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Societatea B., solicitând anularea deciziei de concediere nr. 56/29.01.2019 emise de pârâtă şi obligarea acesteia la reintegrarea sa pe postul deţinut anterior concedierii, precum şi la plata despăgubirilor băneşti, majorate şi reactualizate pe toată perioada cât a fost lipsit de aceste drepturi, la care se adaugă toate drepturile băneşti de care ar fi beneficiat ca salariat, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 601 din 14.11.2019, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, contestaţia reclamantului a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., iar prin încheierea din 4 decembrie 2020 Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a suspendat judecarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunţa în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta B., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 05.04.2021.

Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. arătând că, în mod greşit, a fost dispusă suspendarea judecăţii în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 din acelaşi cod, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile stabilite de acest text de lege.

Astfel, cea de a doua condiţie prevăzută de legiuitor nu este îndeplinită, întrucât soluţia din dosarul penal nr. x/2019 nu poate influenţa soluţia ce urmează a fi dispusă în cauză. Pe de o parte, în dosarul civil nr. x/2019 se analizează contestaţia împotriva deciziei de concediere, aşadar, o răspundere disciplinară faţă de neîndeplinirea corespunzătoare de către salariat a atribuţiilor de serviciu. Pe de altă parte, în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ se analizează posibila răspundere penală a reclamantului-intimat pentru infracţiunea de delapidare.

În raport cu aceste consideraţii, recurenta arată că abaterea disciplinară, care a condus la emiterea deciziei de concediere, există independent de împrejurarea că, prin acţiunea/inacţiunea sa, salariatul a creat condiţiile sustragerii bunurilor, prin urmare analiza răspunderii din perspectiva Codului muncii nu are nicio legătură cu infracţiunea de delapidare, această faptă nefiind cuprinsă în decizia de concediere.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da, dacă legea nu prevede altfel.

Această normă reglementează un caz de suspendare facultativă a judecării unei pricini, caz ce intervine când sunt îndeplinite cumulativ anumite cerinţe, respectiv ca urmărirea penală să fi început faţă de una dintre părţile litigiului, pentru o faptă care ar avea consecinţe determinante asupra soluţionării acţiunii civile pendinte.

Suspendarea legală, prevăzută de art. 413 din C. proc. civ., reprezintă un incident ivit în derularea activităţii de judecată, de natură a temporiza curgerea firească a acesteia, care trebuie să se caracterizeze prin continuitate. Aşadar, această măsură poate interveni în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, având un caracter facultativ. Împrejurarea că acest tip de suspendare a judecării unei cauze civile este una facultativă, lăsată, deci, la latitudinea instanţei, nu trebuie să îl transforme într-un caz de suspendare arbitrară a cursului judecării unui litigiu civil. Prin urmare, instanţa sesizată cu soluţionarea unei astfel de cereri, chiar dacă va constata îndeplinirea cerinţelor normei legale, are puterea de apreciere asupra utilităţii, necesităţii şi oportunităţii dispunerii acestei măsuri, în contextul derulării raporturilor juridice dintre părţi.

În cauză, însă, nu sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 din cod, respectiv să fie începută urmărirea penală pentru o faptă care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în litigiul în care s-a solicitat suspendarea facultativă.

Suspendarea judecăţii de către instanţa de apel a fost determinată de existenţa pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ a dosarului penal nr. x/2019, în care se efectuează cercetări faţă de intimat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de delapidare, prevăzute de art. 295 din C. pen., parte vătămată fiind societatea recurentă.

Limitele obiective ale cauzei, astfel cum au fost determinate de reclamant prin efectul general al introducerii cererii de chemare în judecată, sunt constituite de obligarea pârâtei la reîncadrarea salariatului, urmare anulării deciziei de concediere, precum şi la plata drepturilor salariale aferente.

Pentru suspendarea judecăţii s-a reţinut că, având în vedere fapta pentru care a fost sancţionat disciplinar reclamantul, precum şi faptele pentru care se efectuează cercetări, soluţionarea dosarului penal este de natură a influenţa soluţia din dosarul civil.

Înalta Curte reţine că infracţiunea de delapidare nu are o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se dea în cauza civilă, câtă vreme obiectul cererii de chemare în judecată, cu care a fost învestită instanţa civilă, îl reprezintă exclusiv obligarea pârâtei la reîncadrarea salariatului (cu plata drepturilor salariale aferente), urmare anulării deciziei de concediere. Aşadar, soluţionarea cauzei nu depinde de soluţia ce se va da în dosarul penal, întrucât pentru verificarea legalităţii măsurii concedierii salariatului instanţa nu va analiza dacă fapta pentru care acestuia i s-a făcut plângere penală a fost săvârşită de salariat cu forma de vinovăţie prevăzută de legea penală, ci exclusiv din perspectiva îndeplinirii obligaţiilor prevăzute în contractul individual de muncă şi în fişa postului, cu atât mai mult cu cât acuzaţia de delapidare nu este cuprinsă în decizia de concediere.

În consecinţă, reţinând incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul în temeiul dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 din acelaşi cod, va casa încheierea atacată şi va dispune trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru continuarea judecăţii.

În ceea ce priveşte solicitarea recurentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, aceasta va fi avută în vedere la soluţionarea litigiului de către instanţa de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta B. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) împotriva încheierii de suspendare din 4 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.