Recourse annulled for lack of standing in insolvency proceedings and failure to specify grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Dorohoi la 22 iunie 2016 cu nr. x/2016, reclamanţii S.C. A. S.A. Dorohoi reprezentată prin B. - lichidator judiciar şi C. - în calitate de creditor, în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A. au solicitat obligarea acesteia la plata despăgubirilor stabilite prin contractul de asigurare şi a sumei de 300.000 RON cu titlu de daune.

Pârâta S.C. D. S.A. - prin Sucursala Botoşani a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat următoarele excepţii: excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii; excepţia lipsei calităţii de reprezentant al numitului C. pentru reclamanta S.C. A. S.A.; excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al numitului C. pentru societatea comercială; excepţia netimbrării acţiunii şi excepţia prescrierii dreptului material la acţiune.

Prin precizările depuse la data de 16 noiembrie 2016, reclamantul C. a arătat că înţelege să solicite daune morale în calitatea sa de administrator special al S.C. A. S.A. şi că înţelege să solicite daune şi în calitate de persoană fizică deoarece are calitatea de garant al societăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 2006 din 16 noiembrie 2016, Judecătoria Dorohoi a admis excepţia lipsei competenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Botoşani.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la 5 decembrie 2016, sub nr. x/2016.

După declinare, reclamanta S.C. A. S.A. a precizat sumele solicitate, respectiv 85.000 RON cu titlu de cost reparaţii acoperiş şi alte elemente de construcţie, alte bunuri conform dosarelor de daună x, 45.000 RON despăgubiri aferente dos. x, 50.000 RON daune morale şi 30.000 RON cu titlu de lipsă folosinţă imobil.

Prin încheierea din 28 martie 2017, instanţa a respins excepţiile invocate.

Prin sentinţa nr. 602 din 18 decembrie 2019, Tribunalul Botoşani a respins ca nefondată acţiunea formulată de către reclamanţii S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar E. şi C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A..

A constatat că, prin încheierea din 28 februarie 2017, taxa de timbru stabilită în sarcina reclamantului C., în cuantum de 1500 RON, a fost amânată la plată până la soluţionarea definitivă a cauzei.

A obligat reclamanţii, în solidar, să plătească pârâtei suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată - onorariu provizoriu achitat experţilor F. şi G.; suma de 3.000 RON - diferenţă onorariu expert H. - în contul acestuia; suma de 1350 RON diferenţă onorariu expert F. - în contul acestuia şi suma de 3500 RON onorariu I., în contul acestuia - conform chitanţei şi deconturilor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar E. şi C..

Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 313 din 5 noiembrie 2020 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantului C., ca administrator special - reprezentant al intereselor acţionarilor S.C. A. S.A. şi, în consecinţă:

A respins apelul declarat de apelantul C., ca administrator special - reprezentant al intereselor acţionarilor S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 602 din 18 decembrie 2019 a Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (dosar nr. x/2016), ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

A respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul C..

A respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. - prin lichidator judiciar E. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A respins ca nefondată cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată din apel.

Împotriva deciziei nr. 313 din 5 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar E. si administrator special C. au declarat recurs.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Sub un prim aspect, recurenţii-reclamanţi critică decizia instanţei de apel în ceea ce priveşte aprecierea instanţei de apel cu privire la nedovedirea întrunirii cumulative a elementelor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 C. civ., aspect care se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

In plus, se mai susţine că instanţa nu a motivat această soluţie, ceea ce echivalează cu necercetarea apelului, motiv de casare circumscris de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 476 alin. (1), art. 477 alin. (1), art. 479 alin. (1) C. proc. civ.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, recurenţii apreciază că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa prejudiciului, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia autorului faptei ilicite.

Recurenţii citează dispoziţiile art. 1349 C. civ. şi arată că prejudiciul în cauza de faţă este în cuantum de 300.000 RON, fiind dovedită prejudicierea imaginii societăţii şi a administratorului, în perioada în care complexul hotelier Cabana 3 Brazi a fost avariat şi a fost în imposibilitate de a funcţiona la capacitate optimă, precum şi pe fondul ameninţărilor şi hărţuirii provocate de angajaţii asigurătorului.

Fapta ilicită constă în pasivitatea angajaţilor asigurătorului care au întreprins demersurile necesare în vederea îndeplinirii în termen util a obligaţiilor privind evaluarea prejudiciilor reclamate şi care au tergiversat în mod îndelungat soluţionarea dosarelor de despăgubire.

De asemenea, recurenţii susţin că în cauză este dovedită şi existenţa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

In ceea ce priveşte criticile formulate de reclamantul C., se arată că instanţa de apel nu a analizat criticile cu privire la soluţia pronunţată asupra cererii deduse judecăţii al cărei titular este reclamanta S.C. A. S.A., aspect care echivalează cu necercetarea apelului, motiv de casare circumscris art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., precum şi dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. raportat la art. 151 C. civ.

Instanţa de apel avea obligaţia de a analiza inclusiv criticile formulate în legătură cu soluţia pronunţată asupra cererii deduse judecăţii al cărui titular este reclamanta S.C. A. S.A..

De asemenea se mai arată că instanţa de apel nu a avut în vedere tripla sa identitate, respectiv de administrator special, creditor şi persoană prejudiciată, situaţie în raport cu care apreciază că are calitate procesuală activă şi poate reprezenta în mod valabil şi legal acţionarii S.C. A. S.A..

In ceea ce priveşte evenimentele ce fac obiectul dosarelor de daună, recurenţii susţin aplicarea greşită a legii, din perspectiva dispoziţiilor art. 29 din contract, raportat la art. 2207 C. civ., fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reclamanta a notificat asigurătorul despre producerea riscului asigurat, iar estimarea pagubelor produse şi natura lor nesocoteşte dispoziţiile art. 2207 C. civ.

Asigurătorul nu a constatat şi nu a evaluat daunele provocate în 21 august 2014, sens în care se impunea ca instanţa de apel să stabilească întinderea prejudiciului în raport cu administrarea probei cu expertiză tehnică.

In continuare, recurenţii prezintă contextul legat de întocmirea dosarului de daună nr. x, prin prezentarea situaţiei de fapt, care nu va fi redată în prezenta sinteză.

Sub un alt aspect, recurenţii apreciază că se impune casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că nu au fost administrate probele solicitate, susţinând în esenţă că niciun expert nu a întocmit expertizele judiciare analizând fiecare contract de daune în parte, iar contractul de daune nr. 3 din 21 martie 2014 nu a fost luat în calcul.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea analizării tuturor criticilor invocate şi în vederea complinirii probatoriului necesar soluţionării cauzei.

Intimata D. S.A. Bucureşti, prin întâmpinarea formulată a solicitat, pe cale de excepţie: anularea recursului formulat de S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar E. ca nemotivat, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu trimitere la dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. respingerea recursului formulat de S.C. A. S.A. prin administrator special ori creditor persoană prejudiciată C., ca fiind introdus de o persoană fără calitate de reprezentant pentru S.C. A. S.A.; respingerea recursului formulat de C., în numele S.C. A. S.A., ca nefondat, în ipoteza în care acesta nu va fi anulat.

Pe fondul cauzei a solicitat menţinerea ca legală si temeinică a hotărârii atacate şi obligarea recurentei şi a administratorului special (persoană prejudiciată) la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 27 mai 2021, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 3 iunie 2021, S.C. A. S.A. depunând punct de vedere.

La termenul din 23 septembrie 2021, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia lipsei calităţii de reprezentat legal a administratorului special al societăţii şi nulităţii recursurilor, invocate din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze recursurile, în considerarea următoarelor argumente:

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administratorul special C., Înalta Curte a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a administratorului C. pentru S.C. A. S.A. şi a anulat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administratorul special C. împotriva deciziei nr. 313 din 5 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, pentru lipsa calităţii de reprezentant.

Astfel, potrivit art. 82 alin. (1) C. proc. civ., "când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".

În acest context, se reţine că deşi prin efectul pe care îl produce excepţia este peremptorie, pentru că duce la anularea cererii, ea începe prin a avea efect dilatoriu deoarece nulitatea nu intervine automat, la data la care se invocă excepţia, ci numai dacă nu se face dovada calităţii de reprezentat în termenul acordat în acest scop.

În speţa de faţă, trebuie precizat faptul că recursul formulat se află în procedura de filtrare a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ.

În cadrul acestei proceduri, intimata D. S.A. Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepţie lipsa calităţii de reprezentat legal a administratorului special al societăţii şi în consecinţă, nulitatea recursului întrucât calea de atac a fost declarată de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administratorul special C., fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea specială nr. 85/2006.

În acest context, se reţine că recurentei i s-a comunicat întâmpinarea formulată de intimata D. S.A., însă aceasta nu a depus răspuns la întâmpinare, prin care avea posibilitatea să combată susţinerile formulate şi nici nu a procedat la complinirea lipsei legalei semnării a recursului declarat de către administratorul special.

Având în vedere că din actele dosarului rezultă că societatea recurentă se află în procedura insolvenţei, dreptul de reprezentare al societăţii, revine, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 - administratorului judiciar desemnat de către judecătorul sindic.

Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006, administratorul special reprezintă societatea aflată în procedura insolvenţei doar în anumite cazuri prevăzute expres în textul de lege.

Printre atribuţiile administratorului judiciar nu se regăseşte şi cea a reprezentării debitoarei insolvente în litigiile existente în afara procedurii insolvenţei, neîntemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

În aceste litigii, reprezentarea debitoarei aflate în procedura insolvenţei aparţine administratorului judiciar, astfel că, semnatarul cererii de recurs, respectiv administratorul special - C. - nu are calitatea de reprezentant al recurentei S.C. A. S.A..

În aceste condiţii, era necesar să fie depusă la dosarul cauzei cererea expresă a lichidatorului judiciar cu privire la declararea şi susţinerea cererii de recurs, cu menţiunea că îşi însuşeşte recursul promovat de societate, însă E., în calitate de lichidator judiciar a S.C. A. S.A. a menţionat în mod expres, prin înscrisul aflat la dosar recurs, că nu a formulat/semnat vreo cerere de recurs împotriva deciziei nr. 313 din 5 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că, deşi recurentei i s-a adus la cunoştinţă invocarea excepţiei lipsei calităţii de reprezentat legal a administratorului special al societăţii, administratorul judiciar al acesteia nu a înţeles să-şi însuşească recursul declarat de recurentul C. aşa încât, în aplicarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administratorul special C. împotriva deciziei nr. 313 din 5 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, pentru lipsa calităţii de reprezentant.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar E., acesta urmează a fi anulat pentru lipsa semnăturii, în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., potrivit cărora, "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: semnătura părţii sau, după caz a mandatarului părţii, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic" şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sunt sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.

Referitor la recursul formulat de recurentul-reclamant C., acesta urmează a fi anulat, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Aşadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unui dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

In speţă, se constată că recurentul-reclamant C. şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., iar din analiza memoriului de recurs se apreciază că acestea nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor evocate, întrucât criticile vizează de fapt aspecte de netemeinicie privind modul în care a fost soluţionată cererea de chemare în judecată cu referire la stabilirea despăgubirilor stabilite prin contractul de asigurare şi a sumei de 300.00 RON solicitată cu titlu de daune în favoarea societăţii reclamante, al cărei reprezentant s-a stabilit că nu poate fi în mod legal, neexistând nicio critică de nelegalitate punctuală privitoare la propria cerere de daune.

Motivarea cererii de recurs se rezumă exclusiv la prezentarea aceloraşi susţineri din faţa instanţei de apel cu privire la respingerea acţiunii şi la interpretarea probatoriului administrat în cauză, fără ca acestea să se raporteze în mod real la hotărârea dată în apel şi fără a fi indicate în mod concret motivele de nelegalitate ale acesteia sub aspectul încălcării unor dispoziţii de drept material sau a greşitei aplicări a acestora.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la modul în care instanţa a răspuns referitor la anumite aspecte de fapt în ciclul procesual precedent nu reprezintă un veritabil motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

In consecinţă, se constată că recurentul-reclamant nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel în raport cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel asupra căii de atac declarate sub aspectul soluţiei asupra propriei cereri.

În consecinţă, Înalta Curte în aplicarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ. cu referire 486 alin. (1) lit. e) şi art. 489 alin. (2) din acelaşi cod va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administratorul special C. împotriva deciziei nr. 313 din 5 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, pentru lipsa calităţii de reprezentant, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar E. împotriva aceleiaşi decizii, pentru lipsa semnăturii şi va anula recursul declarat de recurentul-reclamant C. împotriva deciziei nr. 313 din 5 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant a administratorului C. pentru S.C. A. S.A..

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administratorul special C. împotriva deciziei nr. 313 din 5 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, pentru lipsa calităţii de reprezentant.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar E. împotriva aceleiaşi decizii, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A., pentru lipsa semnăturii.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant C. împotriva aceleiaşi decizii.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2021.