Insurance indemnity calculation under explicit depreciation clauses and inadmissibility of contra stipulatorem interpretation in cassation

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 3 august 2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 445.000 RON (echivalent a 100.000 euro).

Prin sentinţa civilă nr. 4139 din 10 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a fost obligată pârâta S.C. B. S.A. la plata sumei de 303.378,75 RON, cu titlu de indemnizaţie de asigurare, precum şi a sumei de 6.638,78 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru proporţional cu pretenţiile admise.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. B. S.A., prin care a solicitat schimbarea în tot a acesteia în sensul respingerii cererii ca neîntemeiate.

Prin decizia civilă nr. 1215 din 11 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 4139 din 10 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, obligând intimata la plata sumei de 3.469,40 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 2282 din 4 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1215 din 11 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând următoarele:

În vederea rejudecării, apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2016* şi a fost repartizat aleatoriu prezentului complet, ca urmare a admiterii declaraţiei de abţinere a completului care a pronunţat decizia casată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 987A din 7 septembrie 2020 a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 4139 din 10 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A obligat pârâta să plătească reclamantei despăgubiri în cuantum de 38.709 euro echivalent în RON la data plăţii.

A obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 4.712,66 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1269 alin. (2) C. civ., respectiv principiul de drept, potrivit căruia, în caz de dubiu contractul de asigurare se interpretează în contra autorului condiţiilor de asigurare şi în favoarea asiguratului.

În contra principiului "in dubio contra stipulatem" instanţa de apel motivează hotărârea şi reţine că sunt aplicabile dispoziţiile art. 39 pct. b) din Condiţiile de asigurare prin care se stabileşte că asiguratul nu poate primi în cazul producerii riscului asigurat mai mult decât 20% din valoarea de nou a bunului şi nu dispoziţiile art. 32 din Condiţiile de asigurare în care se stabileşte că "Asiguratorul va despăgubi pe Asigurat sau Beneficiar în cazul producerii, în perioada de valabilitate a prezentului contract de asigurare, a unei pagube dintr-un risc acoperit prin asigurare, prin plata în numerar, prin înlocuirea sau prin repararea potrivit opţiunii Asiguratorului, înlocuirea bunului distrus sau dispărut se face cu un bun similar în acelaşi tip, capacitate, vechime şi caracteristici tehnice".

Aplicând în mod greşit normele de drept material, instanţa de apel a prejudiciat reclamanta prin faptul că este pusă în imposibilitatea înlocuirii bunului asigurat, principiu de drept edictat de către asigurator în Condiţiile sale de asigurare, încălcând astfel dispoziţiile art. 1269 alin. (2) C. civ., respectiv a principiului de drept, conform căruia, stipulaţiile din contractele de adeziune se interpretează împotriva celui ce le-a propus, instanţa de apel interpretând în mod contrar.

Dintr-o altă perspectivă, recurenta-reclamantă susţine încălcarea dispoziţiilor de drept material prevăzute de art. 1269 alin. (2) C. civ., raportat la principiul de drept, potrivit căruia, în caz de dubiu contractul de asigurare se interpretează în contra stipulatem, adică în contra autorului condiţiilor de asigurare.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate şi în rejudecare solicită admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la plata sumei totale de 303.378,75 RON reprezentând prejudiciu înregistrat ca urmare a evenimentului din data de 31 octombrie 2015, suma fiind formată din valoarea utilajului asigurat distrus, valoare stabilită în urma expertizei efectuate în dosarul de fond, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul demers.

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, pe cale de excepţie anularea recursului, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat si menţinerea în tot, a deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 25 februarie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 20 mai 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 987 A din 7 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi a acordat termen la data de 21 octombrie 2021, cu citarea părţilor.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conţinutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reţinute întrucât instanţa de apel şi-a expus într-o manieră clară şi convingătoare argumentaţia de fapt şi de drept, context în care, Înalta Curte constată că acestea au fost invocate în mod formal, în cauză nefiind indicat vreun argument care să susţină faptul că decizia atacată ar fi fost nemotivată sau ar cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta susţine că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât s-a omis analizarea corectă a probelor de către instanţa de apel şi nu s-a ţinut cont de prevederile art. 1269 din C. civ., respectiv de clauzele contractului de asigurare referitoare la modul de calcul al despăgubirii, interpretând în favoarea asigurătorului clauzele îndoielnice ale acestuia.

Aceste critici sunt nefondate, urmând a fi respinse în considerarea următoarelor aspecte:

Referitor la criticile ce vizau modalitatea în care instanţa a interpretat prevederile art. 1269 din C. civ., Înalta Curte constată că acestea nu au fost invocate în faţa instanţelor de fond, astfel că, în raport cu prevederilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ., analiza acestor susţineri nu poate fi primită decât în măsura în care ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

Prin urmare, acest motiv de nelegalitate nu poate fi invocat cu ocazia judecării recursului în prezenta cauză, întrucât judecarea recursului are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale deciziei recurate, iar invocarea omisso medio a unor motive, nepropuse în apel, nu este permisă şi faţă de împrejurarea că motivele de recurs invocate nu au fost supuse dezbaterii şi unei dezlegări proprii a instanţei de apel, peste motivele invocate în faţa instanţelor de fond nu se poate trece, astfel încât, Înalta Curte va respinge aceste susţineri ca nefondate.

Cu privire la critica ce vizează modalitatea de calcul a indemnizaţiei, se constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect că în Condiţiile de asigurare, anexă la contractul de asigurare încheiat între părţi, au fost prevăzute expres şi exhaustiv modalităţile de calcul a despăgubirii, astfel încât şi cuantumul despăgubirii cuvenite trebuia stabilit exclusiv prin raportare la Condiţiile de asigurare.

În acest sens, se constată că uzura de 80% este în mod expres prevăzută de Contractul de asigurare, pentru utilaje mai vechi de 10 ani, potrivit prevederilor art. 39 lit. b) din Contractul de asigurare, care reprezintă legea părţilor, în virtutea principiului pacta sunt servanda. Aceste prevederi contractuale erau clare, precise în ceea ce priveşte efectele asupra modului de calcul al indemnizaţiei datorate de asigurător, şi de o natură specială în raport cu regulile generale din materia contractului de asigurare, putând fi aplicate în mod direct de instanţă în baza forţei obligatorii a contractului, fără a fi necesară aplicarea unor reguli suplimentare de interpretare specifice clauzelor îndoielnice, cum pretinde recurenta.

În acest context, se reţine că, aplicând formula de calcul stipulată în Contractul de asigurare rezultă o despăgubire de 38.709 Euro, iar din această perspectivă, instanţa de apel nu putea să treacă peste voinţa exprimată de părţi prin Contractul de asigurare cu privire la modalitatea de calcul a despăgubirii.

Totodată, se reţine că nu reprezintă un veritabil motiv de casare aprecierea probelor de către instanţa de apel, în acest sens, recurenta critică modul în care instanţa de apel a apreciat calculul efectuat de către expertul desemnat în cauză cu privire la cuantumul despăgubirii, or aprecierea probatoriului administrat în cauză ţine de stabilirea situaţiei de fapt, respectiv de temeinicia deciziei atacate.

Aşadar, deşi recurenta invocă faptul că instanţa de apel ar fi interpretat în favoarea asigurătorului dispoziţiile Contractului de asigurare, aceasta nu indică în concret ce normă de drept material a fost încălcată pentru a da posibilitate instanţei de recurs de a examina din această perspectivă hotărârea atacată.

Pentru ca susţinerile dezvoltate de recurentă să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., acestea trebuiau să demonstreze încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situaţia de fapt stabilită.

În cazul de faţă, motivul de casare a fost invocat în mod evident cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a solicita instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 987 A din 7 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 987 A din 7 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2021.