Jurisdiction over severed additional claims in company nullity actions under statutory prorogation

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă la 15 iunie 2020 sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a hotărârilor adunării generale a asociaţilor nr. 59 din 14 noiembrie 2017, nr. 65 din 20 decembrie 2017, nr. 4 din 22 ianuarie 2018, nr. 7 din 14 martie 2018 şi nr. 11 din 4 iulie 2018.

La 10 noiembrie 2020, S.C. B. S.R.L., prin administrator A. a formulat cerere adiţională prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., anularea contractului de ipotecă imobiliară nr. 818 şi a contractului de credit nr. x, ambele încheiate la 4 iulie 2018.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă a disjuns capătul de cerere privind anularea contractelor sus-menţionate şi formarea unui nou dosar, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă sub nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 35 din 18 martie 2021, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, reţinând în esenţă că, faţă de cuprinsul clauzelor de la art. 15 şi 15.6 din contractele încheiate de părţi, potrivit cărora competenţa de soluţionarea litigiilor dintre acestea aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei, în cauză nu este incident art. 119 şi nici art. 117 C. proc. civ., ci art. 126 alin. (1) C. proc. civ., care determină competenţa teritorială a Tribunalului Ilfov.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă sub acelaşi număr unic la 7 aprilie 2021.

Prin sentinţa civilă nr. 1830 din 28 mai 2021, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, evocând dispoziţiile art. 123 alin. (1) şi (2) şi art. 120 C. proc. civ., instanţa a reţinut că pârâta a fost atrasă în prezenta cauză ca urmare a cererii adiţionale depuse de S.C. B. S.R.L. în condiţiile art. 204 alin. (1) Cod procedură, fiind disjunsă din dosarul în care a fost formulată cerere de chemare în judecată iniţială.

Totodată, a reţinut că prin cererea adiţională a fost modificat cadrul procesual, în sensul că a fost schimbată persoana reclamantului, dar şi a pârâtului.

În aceste condiţii, dat fiind faptul că în privinţa cererii adiţionale operează prorogarea legală de competenţă, indiferent de împrejurarea că în speţă s-a disjuns judecata acesteia, iar pârâta a fost atrasă în proces doar în dosarul nou format şi că cererea nu reprezintă o cerere în materia insolvenţei sau a concordatului preventiv, a apreciat că Tribunalul Botoşani este competent să judece şi cererea adiţională.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte apreciază că în cauză există conflict negativ de competenţă în accepţiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., întrucât două instanţe s-au dezînvestit, declarându-se deopotrivă necompetente şi, în pronunţarea regulatorului de competenţă, reţine următoarele:

Obiectul litigiului îl reprezintă cererea de anulare a contractului de ipotecă imobiliară nr. 818 din 4 iulie 2018 şi a contractului de credit nr. x din aceeaşi dată, formulată de S.C. C. S.A. în condiţiile art. 204 C. proc. civ., în cadrul procesului având ca obiect constatarea nulităţii absolute a hotărârilor adunării generale a asociaţilor indicate.

În speţă, cererea prin care S.C. B. S.R.L. a solicitat anularea contractului de ipotecă imobiliară nr. 818 şi a contractului de credit nr. x, ambele încheiate la 4 iulie 2018, este o cerere adiţională, potrivit art. 30 alin. (5) C. proc. civ., aceasta fiind formulată în cadrul unui proces în curs, prin care reclamanta a modificat obiectul acţiunii principale.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, judecata acestei cereri a fost disjunsă de judecata cererii principale, formându-se un nou dosar, în cadrul căruia la primul termen de judecată competenţa soluţionării acesteia a fost declinată în favoarea Tribunalului Ilfov, conform art. 126 C. proc. civ.

Potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă să soluţioneze cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 din acelaşi cod.

Norma legală evocată reglementează un caz de prorogare legală a competenţei, în sensul că instanţa competentă să soluţioneze o cerere principală rămâne învestită să soluţioneze şi cererile accesorii, adiţionale şi incidentale formulate în aceeaşi cauză, chiar dacă acestea nu ar fi de competenţa sa materială ori teritorială, dacă ar fi fost formulate pe cale principală.

Prevederile legale enunţate sunt imperative şi derogatorii de la normele generale de competenţă materială sau teritorială, determinând o prorogare legală de competenţă pe tot parcursul procesului, indiferent dacă cererea principală şi cererea adiţională se soluţionează concomitent ori dacă judecata acestora este disjunsă.

Textul de lege nu distinge între diferitele situaţii de soluţionare a cererii adiţionale în raport cu cererea principală şi nici nu este prevăzută în mod expres o normă derogatorie de la această regulă pentru ipoteza disjungerii unei astfel de cereri.

Aşa fiind, natura sa de cerere adiţională atrage incidenţa dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât competenţa de soluţionare revine instanţei competente să judece cererea principală.

Prin urmare, în cauză, soluţionarea cererii adiţionale este de competenţa instanţei învestită cu judecata cererii iniţiale, respectiv Tribunalului Botoşani, chiar dacă, în raport cu obiectul cererii adiţionale, competenţa teritorială ar fi revenit, potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalului Ilfov, în situaţia în care ar fi fost formulată pe calea unui proces separat.

Din această perspectivă, prorogarea legală de competenţă nu putea determina o nouă verificare a competenţei instanţei în legătură cu cererea adiţională, care, potrivit art. 131 C. proc. civ., se realizează doar în raport cu cererea principală, nu şi cu cererile accesorii, adiţionale şi incidentale, faţă de care operează prorogarea legală de competenţă, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Altfel spus, în măsura în care Tribunalul Botoşani a constatat la primul termen de judecată că este competent a soluţiona cererea principală, o nouă dezbatere a competenţei în soluţionarea cererii adiţionale după disjungere şi înregistrarea separată a cererii adiţionale nu mai putea fi realizată.

Prin urmare, în raport de considerentele ce preced, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Botoşani, instanţă în favoarea căreia, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare urmează să fie stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2021.