Prosecutor's salary dispute: Special jurisdiction under Art. 127 CCP overrides general labor rules for court staff

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2020 la 17 iulie 2020, reclamanta A. le-a chemat în judecată pe pârâtele Ministerul Public - Parchetul de le lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi Ministerul Finanţelor Publice solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi salariate începând cu 16 iulie 2017 - la zi şi pentru viitor, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, pe baza unei valori de referinţă sectorială (VRS) de 605,225 RON (cuantum ce reprezintă VRS de 484,18 RON la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. 111 din O.U.G. nr. 20/2016), obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (pentru perioada 22 octombrie 2018 - 15 februarie 2019), Direcţia Naţională Anticorupţie (pentru perioada 02 mai 2019 - 31 decembrie 2019) şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov la plata pentru fiecare lună, începând cu 16 iulie 2017 - la zi şi pentru viitor, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită şi venitul efectiv plătit, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflaţie şi la care să se calculeze dobânda legală penalizatoare, de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure în bugetul Ministerului Public creditele necesare şi să vireze în cont sumele necesare efectuării plăţii sumelor cuvenite către reclamantă.

Prin sentinţa civilă nr. 2157 din 6 octombrie 2020, Tribunalul Prahova, secţia I civilă, reţinând dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. şi constatând că reclamanta nu deţine niciuna dintre calităţile la care face referire art. 127 din acelaşi cod, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă la 16 octombrie 2020 sub acelaşi număr unic.

Prin sentinţa civilă nr. 289/Mas/2021 din 4 martie 2021, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta deţine funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, iar în perioada vizată în cerere a fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (22 octombrie 2018-15 februarie 2019), la Direcţia Naţională Anticorupţie - ST Braşov în perioada 2 mai 2019-31 decembrie 2019, iar în restul perioadei procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, calitate ce atrage incidenţa art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

În continuare, evocând dispoziţiile legale indicate, a reţinut că determinarea competenţei instanţei judecătoreşti în cauză se raportează la normele imperative ce stabilesc competenţa specială a instanţei, respectiv la art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi nu la cele de drept comun reprezentate de art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii şi 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamanta, în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a învestit Tribunalul Prahova cu un litigiu în materia conflictelor de muncă, pârâţi fiind Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov - prin Procurorul General, Direcţia Naţională Anticorupţie şi Ministerul Finanţelor.

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul Muncii, "judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite conform legii", iar potrivit alin. (2), "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."

Conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Totodată, calitatea reclamantului de procuror în cadrul în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov determină incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., conform cărora "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."Astfel, dacă un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, el trebuie să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Prin urmare, având în vedere caracterul imperativ al normelor ce edictează competenţa instanţei judecătoreşti la care trebuie introdusă cererea, în situaţia în care reclamantul are calitate de procuror, determinarea competenţei teritoriale se realizează prin raportare la dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., nu la dispoziţiile de drept comun.

În speţă, reclamanta a învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Prahova, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată Curţii de Apel Braşov, în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Braşov.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că sesizarea primei instanţe de către reclamantă s-a efectuat cu respectarea art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2021.