Negative conflict of competence resolved in favor of the transferring tribunal for incidental guarantee claim following judicial transfer
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice established jurisdiction in favor of the Brașov Tribunal to resolve a negative conflict of competence, effectively prevailing over the Brașov and Mureș specialized tribunals which had both declined their respective jurisdictions. The dispute arose from a third-party guarantee claim (call in guarantee) filed by the plaintiff against a notary's office and others for the updated value of an asset, linked to an underlying action for the annulment of a notarized sales-purchase contract that had previously been transferred from the Sibiu Tribunal to the Brașov Tribunal by the Supreme Court. The Brașov Tribunal had separated the guarantee claim and declined jurisdiction, arguing that the liability of the judicial liquidator fell under the exclusive competence of the bankruptcy judge at the Mureș Specialized Tribunal, which subsequently rejected the case based on territorial incompetence and the doctrine that incidental claims follow the principal action. Relying on Article 17 of the Civil Procedure Code and the principle that *accessorium sequitur principale*, the Court held that the legal prorogation of jurisdiction for incidental claims survives their procedural separation from the main case, and that the initial judicial transfer (prorogation) extended to the entire cause, including subsequent incidental claims, regardless of intervening procedural changes or the specific status of the underlying bankruptcy procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 26 din Legea nr. 64/1995, art. 22 din Legea nr. 85/2006, art. 17 din C. proc. civ, art. 20 pct. 2 C. proc. civ, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, art. 17 C. proc. civ; Negative conflict of competence resolved in favor of the transferring tribunal for incidental guarantee claim following judicial transfer: The dispute arose from a third-party guarantee claim (call in guarantee) filed by the plaintiff against a notary's office and others for the updated value of an asset, linked to an underlying action for the annulment of a notarized sales-purchase contract that had previously been transferred from the Sibiu Tribunal to the Brașov Tribunal by the Supreme Court. The Brașov Tribunal had separated the guarantee claim and declined jurisdiction, arguing that the liability of the judicial liquidator fell under the exclusive competence of the bankruptcy judge at the Mureș Specialized Tribunal, which subsequently rejected the case based on territorial incompetence and the doctrine that incidental claims follow the principal action. Relying on Article 17 of the Civil Procedure Code and the principle that *accessorium sequitur principale*, the Court held that the legal prorogation of jurisdiction for incidental claims survives their procedural separation from the main case, and that the initial judicial transfer (prorogation) extended to the entire cause, including subsequent incidental claims, regardless of intervening procedural changes or the specific status of the underlying bankruptcy procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for the power of the High Court to settle the negative conflict of competence and establish jurisdiction in favor of the Brașov Tribunal.
Full text
Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată şi reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. x/2005/a11, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâţii S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 12 noiembrie 2003 de Biroul notarului public E..
Prin încheierea nr. 1479 din 10 aprilie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a dispus strămutarea soluţionării cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2005 la Tribunalul Braşov.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr unic.
Prin cererea formulată la 5 octombrie 2018 în dosarul nr. x/2005, reclamantul A. a chemat în garanţie Biroul Notarului Public E., F., G., H. I.P.U.R.L. şi I., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să îi oblige pe chemaţii în garanţie la plata către reclamant a preţului actualizat al bunului imobil ce face obiectul contractului de vânzare - cumpărare, a cărui anulare se solicită şi a cheltuielilor de judecată
Prin încheierea din 3 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2005, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a disjuns judecata cererii de chemare în garanţie şi formarea unui nou dosar, care a fost înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. x/2019.
Prin sentinţa civilă nr. 1572/SIND din 16 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, potrivit art. 26 din Legea nr. 64/1995 şi art. 22 din Legea nr. 85/2006, raportat la obiectul cererii de chemare în garanţie, activitatea lichidatorului judiciar este supusă controlului judecătorului-sindic învestit cu soluţionarea dosarului având ca obiect procedura falimentului S.C. C. S.R.L. şi că, la data pronunţării sentinţei, această procedură se află în curs de soluţionare pe rolul Tribunalului Specializat Mureş.
Totodată, constatând că Tribunalul Braşov este învestit doar cu soluţionarea acţiunii în anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/12.11.2003, a apreciat că soluţionarea acţiunii având ca obiect angajarea răspunderii materiale a fostului lichidator judiciar ce a administrat procedura de faliment excedează cadrul procesual limitat stabilit prin încheierea de strămutare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Mureş sub acelaşi număr unic la 9 iunie 2020.
Prin sentinţa nr. 265 din 6 august 2020, Tribunalul Specializat Mureş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Braşov; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că cererea de chemare în garanţie reprezintă o cerere incidentală în privinţa căreia, conform art. 17 din C. proc. civ. de la 1865, operează prorogarea de competenţă atât timp cât aceasta a fost formulată în cadrul dosarului având ca obiect judecata acţiunii principale.
A mai reţinut că învestirea Tribunalului Braşov cu soluţionarea cererii principale ca urmare a strămutării judecăţii cauzei dispusă prin încheierea nr. 1479 din 10/04/2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut ca efect prorogarea judiciară a competenţei, instanţa la care a fost strămutată judecata cauzei devenind exclusiv competentă cu soluţionarea cererilor adiţionale sau incidentale, aceasta neavând la dispoziţie prerogativa de a-şi declina competenţa.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte apreciază că în cauză există conflict negativ de competenţă în accepţiunea art. 20 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, întrucât două instanţe s-au dezînvestit, declarându-se deopotrivă necompetente şi, în pronunţarea regulatorului de competenţă, reţine următoarele:
Obiectul litigiului este reprezentat de cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantul A. la 5 octombrie 2018 în cadrul dosarului nr. x/2005, având ca obiect acţiune în anularea contractului de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. x/12.11.2003 de BNP E., dosar ce a fost strămutat de la Tribunalul Sibiu la Tribunalul Braşov prin încheierea nr. 1479 din 10 aprilie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Prin încheierea din 3 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal cererea de chemare în garanţie a fost disjunsă de cererea principală, formându-se un nou dosar.
Potrivit art. 17 din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în cauză potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 faţă de data iniţierii litigiului - 19 septembrie 1997 -, "Cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală".
Norma legală evocată este imperativă şi prevede un caz de prorogare legală a competenţei în ceea ce priveşte judecata cererilor accesorii şi incidentale de către instanţa învestită cu soluţionarea cererii principale, conform principiului accesorium sequitur principale.
În speţă, cererea de chemare în garanţie formulată de reclamant reprezintă o cerere incidentală, demersul judiciar al părţii fiind iniţiat în cadrul unui proces în curs de desfăşurare.
Caracterul său de cerere incidentală determină incidenţa dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ., în sensul că instanţa învestită să judece cererea principală rămâne competentă să judece şi cererea de chemare în garanţie, chiar dacă în privinţa acesteia s-a dispus disjungerea în condiţiile art. 63 alin. (2) C. proc. civ.
Este de subliniat că, în lipsa unor dispoziţii derogatorii de la norma specială sus-enunţată, efectele prorogării legale subzistă şi după disjungerea cererii de chemare în garanţie, acestea producându-se pe tot parcursul procesului, indiferent dacă cererea principală şi cererea incidentală se soluţionează împreună ori se procedează la disjungerea celei din urmă.
În plus, se reţine şi că, deşi la data la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat cererea de strămutare instanţa supremă nu s-a pronunţat decât asupra judecăţii cererii în limitele învestirii Tribunalului Sibiu din acel moment, faptul că ulterior s-a formulat o cerere de chemare în garanţie nu este de natură a înlătura efectele prevederilor art. 17 din acelaşi Cod şi de a provoca o dezbatere asupra competenţei, cu consecinţa declinării chemării în garanţie.
Strămutarea, prevăzută de art. 40 alin. (4) C. proc. civ., reprezintă o formă de prorogare judecătorească a competenţei în favoarea unei instanţe care în mod obişnuit nu ar fi fost competentă să soluţioneze procesul strămutat.
Textul de lege nu distinge între limitele învestirii instanţei de la data strămutării şi cele modificate pe parcursul soluţionării procesului ulterior strămutării, sintagma "cauza se trimite spre judecată" statuând asupra competenţei instanţei învestite ca urmare a strămutării cu judecata cauzei sub toate aspectele, până la finalizarea procesului.
Aşadar, deşi reprezintă o cerere incidentală formulată ulterior strămutării acţiunii principale, potrivit dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ. cererea de chemare în garanţie formulată de reclamant rămâne în competenţa instanţei învestite cu judecata acţiunii în anulare a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 12 noiembrie 2003 de Biroul notarului public E..
Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei urmează să fie stabilită în favoarea Tribunalului Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2021.